Decizia CCR nr. 80 din 26.02.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 - măsurile pt. finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Dan Bellu Stănescu și Anca Victoria Kun în Dosarul nr. 5.022/2/2011* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 763D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent învederează Curții faptul că părțile Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor au transmis la dosarul cauzei punctele lor de vedere în sensul respingerii, ca neîntemeiate, a excepției de neconstituționalitate.

4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013. În acest sens indică Decizia nr. 177 din 1 aprilie 2014 prin care Curtea Constituțională, analizând o excepție cu același obiect, a arătat că analiza constituționalității prevederilor art. 4 teza a doua din această lege nu poate fi disociată de indicarea expresă a prevederilor legale cuprinse în același act normativ de care depinde soluționarea litigiului. Or, în excepția de față, autorii acesteia nu au indicat alte texte de lege incidente și nici nu au formulat o reală motivare a pretinsei neconstituționalități, împrejurări ce atrag inadmisibilitatea excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 13 februarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 5.022/2/2011*, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Dan Bellu Stănescu și Anca Victoria Kun într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului promovat de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinței civile prin care aceasta (denumită la acea vreme Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor) a fost obligată să desemneze un evaluator în vederea efectuării raportului de expertiză și să emită pe numele reclamanților decizia reprezentând titlul de despăgubire, în condițiile art. 16 alin. (7) din titlul VII al Legii nr. 247/2005.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că art. 4 din Legea nr. 165/2013, potrivit căruia dispozițiile acestei legi se aplică cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2), potrivit cărora legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, art. 16 privind egalitatea în drepturi și ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție.

7. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, având în vedere că Legea nr. 165/2013 a fost adoptată ca urmare a pronunțării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României. În final, se remarcă faptul că autorii excepției doar afirmă contrarietatea dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 față de normele constituționale invocate, fără a-și motiva, însă, în vreun fel susținerile.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, astfel cum și-a exprimat opinia în dosare având același obiect, respectiv în sensul încălcării normelor cuprinse la art. 15 alin. (2), art. 16 și art. 21 din Constituție. Însă, în considerarea Deciziei nr. 177 din 1 aprilie 2014, prin care Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă o excepție cu același obiect, pe motivul că analiza constituționalității art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 "nu poate fi disociată de indicarea expresă a prevederilor legale cuprinse în acest act normativ, incidente în soluționarea litigiului aflat pe rolul instanței de judecată, în cadrul căruia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate", Avocatul Poporului consideră, în final, că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare. Analizând motivarea excepției, raportat la circumstanțele litigiului, se observă că obiectul excepției îl constituie, în realitate, prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013, care au următorul conținut: "Dispozițiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi."

13. În susținerea excepției de neconstituționalitate sunt invocate normele constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, și ale art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări și ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 177 din 1 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 23 iunie 2014, a examinat și a respins ca inadmisibilă o excepție de neconstituționalitate cu obiect identic, asemănătoare sub aspectul circumstanțelor litigiului și al motivării. Pentru a pronunța această soluție, Curtea, constatând că Legea nr. 165/2013 reglementează proceduri diferite de restituire, în cadrul cărora pot fi incidente atât dispoziții cu caracter procedural, cât și dispoziții cu caracter substanțial, a reținut că analiza constituționalității prevederilor art. 4 teza a doua din lege nu poate fi disociată de indicarea expresă a prevederilor legale cuprinse în acest act normativ, incidente în soluționarea litigiului aflat pe rolul instanței de judecată, în cadrul căruia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate. Curtea a reamintit că nu se poate substitui autorului excepției de neconstituționalitate în formularea unor critici de neconstituționalitate relevante, deoarece ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil, însă, în condițiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.

15. Raportat la cele de mai sus, Curtea constată că, și în situația de față, autorii excepției nu fac niciun fel de referire, în cuprinsul susținerilor formulate, la alte texte incidente din cuprinsul Legii nr. 165/2013. Pe de altă parte, aceștia se rezumă doar la a indica normele fundamentale pretins încălcate, Curtea fiind în imposibilitate de a desprinde, în mod rezonabil, critici de neconstituționalitate de natură să demonstreze pretinsul conflict între norma legală atacată și cele constituționale invocate. Prin urmare, mutatis mutandis, aceeași soluție de respingere, ca inadmisibilă, a excepției urmează a se pronunța și în cauza de față.