Decizia CCR nr. 929 din 13.11.2012 asupra excepţiei de neconstituţionalitate a disp. Legii nr. 118/2010 - unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, ale Decretului nr. 603/2010 pt. promulgarea Legii - unele măsuri necesare...

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, ale Decretului nr. 603/2010 pentru promulgarea Legii privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar și ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Mihai Condurache, Florin Cotoi, Mihaela Ungureanu, Ioana Petrovici, Dorica Curuliuc, Elena Părăscuță, Irina Hrușcă, Maria Aroșculeței, Lăcrămioara Axinte, Lică Pruteanu, Georgică Burlacu, Luminița Lăzăruc, Nadia Timofte, Daniela Aionesei, Cristina Aniculăiesei, Mihaela Răcnea, Adrian Toporăscu, Constantin Gontariu, Dorica Țurcanu, Mihai Ghercă, David Smochină, Aurel Dicu, Lilioara Toporăscu și Luminița Froicu în Dosarul nr. 986/39/2011 al Tribunalului Suceava - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 864D/2012.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a Decretului nr. 603/2010 și, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 118/2010 și ale art. 1 din Legea nr. 285/2010.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 719 din 19 martie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 986/39/2011, Tribunalul Suceava - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, ale Decretului nr. 603/2010 pentru promulgarea Legii privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar și ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de reclamanții Mihai Condurache și alții în cadrul unui litigiu având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile de lege criticate contravin următoarelor dispoziții din Constituție: art. 41 privind dreptul la muncă, art. 44 privind dreptul de proprietate, art. 124 privind înfăptuirea justiției, art. 125 privind statutul judecătorilor și art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, coroborat cu art. 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 din primul Protocol adițional la Convenție. De asemenea, au invocat prevederile Directivei Consiliului nr. 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.

Cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor Legii nr. 118/2010, susțin, în esență, că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, salariul și indemnizația de concediu reprezintă concepte asimilate bunurilor mobile, iar Curtea s-a pronunțat în numeroase rânduri, chiar și împotriva României, în sensul că și dreptul de creanță reprezintă un "bun“ potrivit art. 1 din primul Protocol adițional la Convenție, dacă este suficient de bine stabilit pentru a fi exigibil sau dacă reclamantul poate pretinde că a avut cel puțin o "speranță legitimă“ în a-l vedea concretizat. Reducerea salariului cu 25% pe o perioadă de 6 luni și perpetuarea acesteia după data de 1 ianuarie 2011 reprezintă o ingerință ce a avut ca efect privarea de bunuri. Invocă în acest sens jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, și anume cauzele Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, 19 aprilie 2007, Zvolskz și Zvolska împotriva Cehiei, 12 noiembrie 2002, precum și jurisprudența Curții Constituționale referitoare la stabilitatea financiară a magistraților, și anume deciziile nr. 20/2000 și nr. 873/2010.

Mai arată că nu se poate susține că dispozițiile de lege criticate au un caracter temporar, deoarece art. 16 alin. (2) prevede că începând cu data de 1 ianuarie 2011 se vor aplica politici sociale și de personal care să asigure încadrarea în nivelul cheltuielilor bugetare rezultate ca urmare a aplicării măsurilor de reducere, precum și cu respectarea prevederilor legii bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2011.

Cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, potrivit cărora indemnizațiile de încadrare astfel cum au fost acordate în luna octombrie 2010 se majorează cu 15%, autorii excepției de neconstituționalitate susțin că, la nivelul lunii octombrie 2010, indemnizațiile erau deja reduse cu 25%, ceea ce înseamnă că privarea de drepturi salariale s-a perpetuat și ulterior termenului stabilit prin Decizia Curții Constituționale nr. 874/2010, conducând astfel la încălcarea prevederilor constituționale ale art. 41 privind dreptul la muncă, art. 44 privind dreptul de proprietate, art. 124 privind înfăptuirea justiției, art. 125 privind statutul judecătorilor.

Tribunalul Suceava - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, sens în care menționează că își păstrează punctul de vedere comunicat în dosarele Curții Constituționale nr. 133D/2012 și nr. 1.409D/2011.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, ale Decretului nr. 603/2010 pentru promulgarea Legii privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, și ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010.

Prevederile Legii nr. 118/2010 au avut o aplicabilitate limitată în timp, până la 31 decembrie 2010, potrivit art. 16 alin. (1) din acest act normativ, iar prevederile Legii nr. 285/2010 reglementează, după cum indică însuși titlul său, salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, având deci aplicabilitate limitată doar la anul 2011. Cu toate acestea, prevederile legale criticate continuă să își producă efectele juridice în prezenta cauză, astfel încât, în lumina jurisprudenței sale, Curtea urmează a analiza constituționalitatea prevederilor ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate.

Prevederile art. 1 din Legea nr. 285/2010 au următorul conținut: "(1) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.

(2) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

(3) Cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. (1) și (2) se va stabili în anul 2011 ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010.

(4) Cuantumul soldei de grad/salariului gradului profesional, al soldei de comandă/salariului de comandă, precum și cuantumul gradațiilor, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.

(5) În salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.“

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că dispozițiile de lege criticate contravin următoarelor dispoziții din Constituție: art. 41 privind dreptul la muncă, art. 44 privind dreptul de proprietate, art. 124 privind înfăptuirea justiției, art. 125 privind statutul judecătorilor și art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, coroborat cu art. 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

I. Cu privire la Decretul nr. 603/2010, Curtea reține că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, decretele de promulgare nu pot constitui obiect al controlului exercitat de Curtea Constituțională, ci numai legile și ordonanțele. Pentru aceste motive, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanța judecătorească trebuia să constate că, sub acest aspect, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și să respingă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la Decretul nr. 603/2010.

II. Referitor la dispozițiile Legii nr. 118/2010 și ale art. 1 din Legea nr. 285/2010, acestea au mai format obiect al controlului de constituționalitate, Curtea respingând excepțiile de neconstituționalitate ridicate, de exemplu, prin Decizia nr. 631 din 14 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 7 august 2012.

Astfel, Curtea a statuat că diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizației/soldei este prevăzută prin Legea nr. 118/2010 și se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. De asemenea, soluția legislativă criticată a fost determinată de apărarea "securității naționale“, noțiune înțeleasă în sensul unor aspecte din viața statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însăși ființa statului prin amploarea și gravitatea fenomenului. În acest sens, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat că situația de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a țării și, implicit, securitatea națională.

De asemenea, Curtea a mai reținut că modalitatea de stabilire a cuantumului salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, precum și a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare, potrivit art. 1 din Legea nr. 285/2010, nu este de natură să încalce cele stabilite prin deciziile Curții Constituționale nr. 872 și nr. 874 din 25 iunie 2010. Cu acele prilejuri, Curtea a impus o obligație de rezultat legiuitorului, aceea ca după 1 ianuarie 2011 să revină la cuantumul salariilor/indemnizațiilor și soldelor de dinainte de adoptarea acestor măsuri de diminuare, în condițiile încadrării în politicile sociale și de personal, care, la rândul lor, trebuie să se încadreze în nivelul cheltuielilor bugetare. Este în același timp o obligație sub condiție care va duce la revenirea etapizată a cuantumului drepturilor salariale la nivelul anterior Legii nr. 118/2010. Stabilirea modalității concrete de realizare a acestui proces este o prerogativă a legiuitorului, care va decide, în funcție de situația economico-financiară a țării, momentul îndeplinirii cât mai rapid a obligației sale de rezultat, în sensul revenirii cel puțin la cuantumul salariilor/indemnizațiilor și soldelor de dinainte de adoptarea Legii nr. 118/2010.

Cât privește criticile de neconstituționalitate formulate din perspectiva încălcării dreptului de proprietate, Curtea a reținut că salariile viitoare pe care angajatorul trebuie să le plătească angajatului nu intră în sfera de aplicare a dreptului de proprietate, angajatul neavând un atare drept pentru salariile ce vor fi plătite în viitor de către angajator ca urmare a muncii viitoare prestate de angajat. Dreptul de proprietate al angajatului în privința salariului vizează numai sumele certe, lichide și exigibile.

în același timp, Curtea a observat că și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu în Hotărârea din 31 mai 2011, pronunțată în Cauza Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudența sa cu privire la faptul că art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu implică un drept la dobândirea proprietății (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011).

De altfel, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Decizia pronunțată în 6 decembrie 2011, în cauzele Felicia Mihăieș împotriva României și Adrian Gavril Senteș împotriva României, paragraful 21, a statuat că măsura reducerii salariilor prevăzută de Legea nr. 118/2010 nu este contrară art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În final, Curtea a observat că, potrivit art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, "Cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, astfel:

a) cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012;

b) cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.“

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluțiile, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.