Decizia CCR nr. 1.000 din 22.11.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 4082 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4082 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Mihail Alexandru Fediuc în Dosarul nr. 12.861/303/2012 al Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția penală, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.3180/2012.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13 noiembrie 2012, când, în temeiul art. 260 alin. 1 din codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, precum și al art. 58 alin. (3) din aceeași lege, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 22 noiembrie 2012.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 538 din 14 august 2012, pronunțată în Dosarul nr. 12.861/303/2012, Judecătoria Sectorului 6 București - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4082 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Mihail Alexandru Fediuc într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire formulată ca urmare a pronunțării de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, prin care dispozițiile art. 3201 din Codul de procedură penală au fost declarate neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, iar alineatul final al aceluiași articol a fost declarat neconstituțional.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile art. 4082 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală discriminează persoane aflate în situații juridice identice, dând dreptul de a formula cerere de revizuire - ca urmare a constatării de către Curtea Constituțională a neconstituționalității dispozițiilor legale pe care s-a întemeiat soluția pronunțată în cauză sau a altor dispoziții din actul atacat care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare, - doar părților din procesul în care a fost ridicată excepția, soțului și rudelor apropiate ale condamnatului, chiar și după moartea acestuia, și procurorului, nu și altor persoane ale căror cauze au fost soluționate pe baza acelorași texte legale, declarate ulterior neconstituționale.

Judecătoria Sectorului 6 București - Secția penală opinează că dispozițiile criticate sunt constituționale. Se arată că, potrivit practicii constante a Curții Constituționale, principiul egalității nu înseamnă uniformitate și că unor situații juridice diferite le poate fi aplicat un tratament juridic diferit. În acest sens, se arată că revizuentul, prin neinvocarea excepției de neconstituționalitate pe parcursul soluționării cauzei, cu toate că a avut această posibilitate, se află într-o situație juridică diferită de cea a inculpaților care, dând dovadă de diligentă, au înțeles să își exercite acest drept procesual, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime. Se mai arată că deciziile Curții Constituționale produc efecte erga omnes numai pentru viitor, nefiind, astfel, aplicabile raporturilor juridice soluționate definitiv până la data intrării lor în vigoare.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că textele criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorul excepției. Se arată în acest sens că deciziile Curții Constituționale produc efecte erga omnes numai de la data intrării lor în vigoare, ele neputând fi aplicate retroactiv. Se mai arată că autorul excepției, prin neinvocarea în cursul soluționării cauzei a excepției de neconstituționalitate, cu toate că ar fi avut această posibilitate, se află într-o situație juridică diferită de cea a persoanei care s-a prevalat de acest drept procesual, motiv pentru care nu poate fi reținută încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispozițiile art. 4082 - Revizuirea în cazul deciziilor Curții Constituționale din Codul de procedură penală. Din analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea reține însă că, în realitate, autorul critică prevederile art. 4082 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:

Art. 4082:"Hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care Curtea Constituțională a admis o excepție de neconstituționalitate pot fi supuse revizuirii, dacă soluția pronunțată în cauză s-a întemeiat pe dispoziția legală declarată neconstituțională sau pe alte dispoziții din actul atacat care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare.

Pot cere revizuirea:

a) oricare parte din proces, în limitele calității sale procesuale;

b) soțul și rudele apropiate ale condamnatului, chiar și după moartea acestuia;

c) procurorul.“.

Se susține, în esență, că textele criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.

Examinând excepția de neconstituționalitate, referitor la critica autorului excepției potrivit căreia prevederile art. 4082 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1), Curtea reține că, potrivit prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituție și ale art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, deciziile Curții Constituționale produc efecte erga omnes numai pentru viitor, de la data intrării lor în vigoare, care este data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. Astfel, ele nu pot fi aplicate unor litigii care au fost soluționate definitiv anterior acestei date.

De asemenea, Curtea reține că, pe parcursul soluționării cauzei, autorul excepției a beneficiat de toate garanțiile procesuale specifice procesului penal, dar nu a înțeles să se prevaleze de dreptul de a ridica excepția de neconstituționalitate a cărei soluționare i-ar fi putut conferi dreptul de a formula cerere de revizuire. Prin urmare, acesta se află într-o situație juridică diferită de cea a persoanei care a invocat aceeași excepție de neconstituționalitate, într-o altă cauză, și care, în urma declarării de către Curtea Constituțională a neconstituționalității textului criticat, a avut dreptul de a cere revizuirea hotărârii judecătorești rămase definitivă.

Or, potrivit practicii Curții Constituționale, principiul egalității, consacrat prin art. 16 alin. (1) din Constituție, presupune aplicarea unui tratament juridic egal persoanelor aflate în situații juridice identice, pe când persoanelor aflate în situații juridice diferite le poate fi aplicat un tratament juridic diferit.

Distinct de cele arătate, Curtea reține că decizia Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale prevederile art. 3201 alin. 1-7 din Codul de procedură penală, a cărei incidență se vrea a fi invocată ca motiv de revizuire, i-ar fi fost aplicabilă autorului excepției în cazul în care cauza sa ar fi fost în curs de soluționare la data publicării acestei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I, indiferent dacă autorul ar fi invocat sau nu, în propriul său dosar, aceeași excepție de neconstituționalitate. Dar, având în vedere faptul că la data anterior arătată, în privința autorului excepției a fost deja pronunțată o hotărâre definitivă, decizia Curții Constituționale vizată nu este aplicabilă.

Pentru aceste motive, nu poate fi reținută încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1).