Decizia CCR nr. 951 din 13.11.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Radu Marinel Ion în Dosarul nr. 5.363/303/2011 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.322D/2012.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, prezent personal și asistat de dl. avocat Marius Damian-Buruiană din cadrul Baroului București. Se constată lipsa celorlalte părți, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului părții prezente, care pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, susținând că taxele judiciare reprezintă o barieră în calea accesului la justiție, în mod special, în cazul în care acestea au valori mari. Se mai arată că accesul liber la justiție nu trebuie confundat cu dreptul de petiționare.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, făcând trimitere la jurisprudența Curții Constituționale în materia taxelor de timbru și arătând că nu au intervenit motive care să justifice modificarea acesteia. Se mai subliniază faptul că, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, părțile pot beneficia de reduceri și eșalonări ale taxelor judiciare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. 5.363/303/2011, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Radu Marinel Ion într-o cauză având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a unui contract de vânzare-cumpărare a unui imobil.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile Legii nr. 146/1997, prin instituirea unor taxe judiciare de timbru cu valori ridicate, restrâng sau fac imposibil accesul la justiție al persoanelor interesate de valorificarea drepturilor ce le aparțin.

Tribunalul București - Secția a IV-a civilă opinează că dispozițiile criticate sunt constituționale, arătând că instituirea unor taxe de timbru nu încalcă dreptul de acces la justiție, mai ales în condițiile existenței unui sistem de ajutor public judiciar funcțional.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că își menține punctele de vedere reținute în deciziile Curții Constituționale nr. 341 din 10 aprilie 2012, nr. 339 din 17 martie 2009, nr. 1.319 din 2 decembrie 2008 și nr. 917 din 16 septembrie 2008.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997.

Se susține, în esență, că textele criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității prevederilor Legii nr. 146/1997, prin raportare la critici de neconstituționalitate similare, cu titlu de exemplu reținând, în acest sens, Decizia nr. 341 din 10 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 20 iunie 2012, și Decizia nr. 45 din 24 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 2 martie 2012, prin care a constatat, în esență, că accesul liber la justiție nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanțele judecătorești, legiuitorul având deplina legitimitate constituțională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcție de obiectul litigiului.

Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii.

Echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanța de judecată prin hotărârea pe care o pronunță în cauză, plata acestora revenind părții care cade în pretenții. În același sens este, de altfel, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiție este aceea că nu este un drept absolut (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragraful 57). Astfel, acest drept, care cere prin însăși natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa.

De asemenea, Curtea a statuat că, potrivit prevederilor art. 21 din Legea nr. 146/1997 și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, justițiabilii pot obține scutiri, reduceri, amânări sau eșalonări de la plata taxelor judiciare de timbru.