Decizia CCR nr. 118 din 10.03.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, excepție ridicată de Cristian Mogoș în Dosarul nr. 306/104/2014 al Tribunalului Olt - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 653D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, partea Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt a transmis note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 645 din 11 noiembrie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5. Prin Încheierea din 25 iunie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 306/104/2014, Tribunalul Olt - Secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule. Excepția a fost ridicată de Cristian Mogoș într-o cauză având ca obiect pretenții - anularea deciziei privind plata timbrului de mediu.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece instituirea obligației de a plăti timbrul de mediu încalcă dreptul de proprietate, limitând în mod nejustificat exercitarea atributelor acestui drept. În acest sens, arată că autoturismul este scos din circuitul civil, având în vedere faptul că viitorul proprietar nu îl va putea cumpăra, de vreme ce taxa pe care trebuie să o plătească reprezintă o sumă foarte mare în raport cu prețul autoturismului. În acest caz, limitarea dreptului de proprietate nu poate fi justificată de intenția legiuitorului de reducere a poluării.

7. De asemenea, prin stabilirea obligației de plată a timbrului de mediu, în mod diferențiat, în funcție de nivelul emisiilor de CO₂ și norma de poluare, și anume o taxă mai mare pentru autoturismele Euro 3 și Euro 4, față de autoturismele non-Euro, Euro 1 și Euro 2, se creează o discriminare între cetățeni. Astfel, doar o parte din cetățeni este obligată să plătească timbrul de mediu, legiuitorul neținând cont de faptul că mai mult de jumătate din autovehiculele înmatriculate în România au deja taxa plătită sau au fost înmatriculate înainte de anul 2007, când nu exista taxa specială. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Constituționale, potrivit căreia fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci și proporțională, echitabilă, rezonabilă și să nu diferențieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetățeni.

8. În fine, susține că nu poate fi reținută motivarea potrivit căreia această taxă este instituită în considerarea principiului "poluatorul plătește", de vreme ce valoarea ei este mai mare în cazul autoturismelor Euro 3 și Euro 4, care poluează mai puțin decât cele non-Euro, Euro 1 și Euro 2, dar pentru care valoarea taxei este mai mică. De asemenea, cel care este obligat la plata anticipată a taxei este cumpărătorul, adică viitorul proprietar, care, înainte de a folosi un autoturism, nu poate fi considerat poluator.

9. Tribunalul Olt - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2013 nu încalcă prevederile constituționale care reglementează categoriile de legi și domeniile în care pot fi adoptate actele guvernului, dreptul de proprietate, egalitatea în fața legii și nici justa așezare a serviciilor fiscale, fiind justificată adoptarea în regim de urgență a acestui act normativ.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11. Avocatul Poporului consideră că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2013 sunt constituționale. Arată că timbrul de mediu pentru autovehicule reglementat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2013, similar taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule reglementată prin Legea nr. 9/2012 și taxei pe poluare pentru autovehicule reglementată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, în prezent abrogate, a fost instituit în acord cu legislația comunitară și în realizarea obligației înscrise în art. 35 alin. (2) din Constituție potrivit căruia "Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept", respectiv dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos și echilibrat ecologic. De asemenea, fără a constitui o sarcină excesivă, obligația de plată a timbrului de mediu are ca temei constituțional art. 35 alin. (3) și art. 56 alin. (1) din Legea fundamentală și se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate in situații identice. Ținând cont de faptul că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, acesta poate fi exercitat conform dispozițiilor art. 44 alin. (1) din Constituție, în condițiile stabilite prin lege. Astfel, în deplin acord cu dispozițiile art. 44 alin. (7) din Constituție, potrivit cărora dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului, prin actul normativ criticat, legiuitorul a instituit în sarcina proprietarilor de autoturisme obligația de a plăti timbrul de mediu ce constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu care se gestiona de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Referitor la critica de neconstituționalitate prin raportare la art. 115 alin. (4), (5) și (6) din Constituție, constată că, în deplin acord cu dispozițiile din Legea fundamentală, legiuitorul a motivat elaborarea actului normativ criticat prin necesitatea asigurării cadrului necesar în vederea realizării unor programe și proiecte din domeniul protecției mediului, pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile-limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu și prin necesitatea de a se conforma cu recomandările Comisiei Europene cuprinse în comunicarea din 14 decembrie 2012 potrivit căreia taxarea autoturismelor să nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice, ci pe date de performanță obiective, disponibile în mod obișnuit și relevante din punctul de vedere al politicilor, cum ar fi emisiile de CO2. De asemenea, actul normativ criticat nu este adoptat în domeniul legilor constituționale, nu afectează regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu vizează măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică. Consideră că dispozițiile art. 61 alin. (1), art. 73 alin. (1) și art. 108 alin. (1) și (2) din Constituție nu au incidență în cauza de față.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 4 martie 2013.

15. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 56 privind contribuțiile financiare, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, art. 73 alin. (1) privind categoriile de legi, art. 108 alin. (1) privind actele Guvernului și art. 115 alin. (4), (5) și (6) privind ordonanțele de urgență ale Guvernului.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, iar prin Decizia nr. 645 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 19 ianuarie 2015, Curtea Constituțională, în urma analizei dispozițiilor ordonanței de urgență și a anexelor sale, a observat faptul că elementul de referință pentru calculul timbrului de mediu pentru autovehicule este cel al normei de poluare cu CO₂. Cuantumul timbrului de mediu care trebuie plătit rezultă în urma unei formule de calcul în care intră norma de poluare care este calculată și în funcție de capacitatea cilindrică a motorului, precum și de tipul de motor. Așadar, criteriile sunt obiective, ținându-se seama de nivelul de poluare, neîncălcându-se dispozițiile art. 56 alin. (2) din Constituție.

17. De asemenea, Curtea a reținut că, potrivit art. 35 alin. (2) din Constituție, statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea dreptului la un mediu înconjurător sănătos. Potrivit art. 1 alin. (2) din ordonanța de urgență menționată, timbrul se face venit la bugetul Fondului pentru Mediu și se utilizează de Administrația Fondului pentru Mediu în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. În aceste condiții, măsurile luate de legiuitor au avut în vedere îndeplinirea obligației prevăzute de chiar textul Constituției.

18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale în materie, cele statuate în decizia anterior menționată, își găsesc aplicabilitatea și în cauza de față.

19. Distinct de acestea, Curtea nu poate reține nici susținerea privind caracterul discriminatoriu al prevederilor de lege criticate, de vreme ce acestea se aplică în mod egal tuturor destinatarilor normei, pe baza unor criterii obiective, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. Ca urmare, Curtea constată că dispozițiile art. 16 din Constituție nu sunt încălcate.

20. De asemenea, Curtea constată că este lipsită de temei critica de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2013 formulată în raport de art. 44 din Constituție, având în vedere că, potrivit alineatelor (1) și (7) ale normei constituționale invocate, conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, și că dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului.

21. În raport cu aceste considerente, de vreme ce nu a reținut că actul normativ criticat afectează drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, Curtea constată că nici dispozițiile art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală nu sunt încălcate.

22. Cât privește invocarea art. 61 alin. (1), art. 108 alin. (1) și art. 115 alin. (4) și (5) din Constituție, Curtea observă că autorul excepției nu precizează în ce constă contrarietatea dintre prevederile actului normativ și normele din Constituție menționate. În aceste condiții, așa cum rezultă din jurisprudența Curții Constituționale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012) simpla enumerare a unor dispoziții constituționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă în condițiile în care art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, stabilește că "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate".

23. În fine, Curtea constată că invocarea dispozițiilor art. 73 alin. (1) din Constituție nu are nicio relevanță pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate.