Decizia CCR nr. 92 din 3.03.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 17 alin. (3) şi (4) din OUG nr. 195/2005 privind protecţia mediului

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 17 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului, excepție ridicată de Societatea "Oil Depol Service" - S.R.L. din Constanța în Dosarul nr. 330/118/2014 al Tribunalului Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 563D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, partea Agenția pentru Protecția Mediului Constanța a transmis note scrise prin care solicită respingerea excepției ca nefondată.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 774 din 18 decembrie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5. Prin Încheierea din 16 mai 2014, pronunțată în Dosarul nr. 330/118/2014, Tribunalul Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 17 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului. Excepția a fost ridicată de Societatea "Oil Depol Service" - S.R.L. din Constanța într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece nu reglementează situațiile în care autoritatea publică emitentă poate dispune suspendarea sau anularea acordului de mediu, autorizației de mediu și autorizației integrate de mediu, respectiv condițiile, modalitățile și criteriile clare de aplicare a acestor sancțiuni. Maniera de reglementare a acestor sancțiuni, "dramatice" din punctul de vedere al consecințelor produse asupra activității beneficiarului, este în mod evident defectuoasă, ele putând fi aplicate arbitrar, discreționar, pentru orice gen de încălcare a actului de reglementare, indiferent de gravitatea acesteia. De asemenea, aceste sancțiuni nu sunt reglementate ca sancțiuni complementare pentru faptele de natură contravențională și/sau penală, suspendarea putând fi aplicată independent de existența și constatarea unei fapte de natură contravențională sau penală. Prin urmare, aplicarea acestor sancțiuni este lăsată la latitudinea discreționară a autorității publice emitente. Mai mult, căile de atac reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005 pentru sancțiunile suspendării și anulării actului de reglementare sunt distincte de cele prevăzute pentru actele de constatare și sancționare a contravențiilor la protecția mediului, ceea ce înseamnă că, în situația ipotetică în care cele două sancțiuni se aplică cumulativ, o eventuală cale de atac va trebui formulată distinct pentru fiecare dintre sancțiuni, în contencios administrativ pentru sancțiunea suspendării/anulării autorizației și plângerea la judecătorie pentru sancțiunea contravențională, iar soluțiile pronunțate pot fi contradictorii. Sunt invocate aspecte din jurisprudența Curții Constituționale privind respectarea exigenței de previzibilitate a legii, spre exemplu, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012 și Decizia nr. 552 din 22 aprilie 2008.

7. Tribunalul Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că textul legal criticat îndeplinește exigențele de precizie, claritate și previzibilitate impuse de art. 1 alin. (5) din Constituție. Astfel, art. 17 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005 stabilește cazul în care se pot suspenda de către emitent acordul de mediu, autorizația de mediu și autorizația integrată de mediu, și anume pentru nerespectarea prevederilor acestora.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de partea Agenția pentru Protecția Mediului Constanța, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 17 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.196 din 30 decembrie 2005, modificate prin art. I pct. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 164/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 3 decembrie 2008, având următorul cuprins:

"(3) Acordul de mediu, autorizația de mediu și autorizația integrată de mediu se suspendă de către autoritatea emitentă, pentru nerespectarea prevederilor acestora, după o notificare prealabilă prin care se poate acorda un termen de cel mult 60 de zile pentru îndeplinirea obligațiilor. Suspendarea se menține până la eliminarea cauzelor, dar nu mai mult de 6 luni. Pe perioada suspendării, desfășurarea proiectului sau a activității este interzisă.

(4) În cazul în care nu s-au îndeplinit condițiile stabilite prin actul de suspendare, autoritatea competentă pentru protecția mediului dispune, după expirarea termenului de suspendare, anularea acordului de mediu sau autorizației/autorizației integrate de mediu, după caz."

12. Autoarea excepției de neconstituționalitate susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 17 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005 au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici de neconstituționalitate similare. Astfel, prin Decizia nr. 774 din 18 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 18 februarie 2015, Curtea a reținut, în esență, că prevederile art. 17 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005 instituie sancțiuni pentru nerespectarea obligațiilor stabilite prin autorizația de mediu, acordul de mediu sau autorizația integrată de mediu, constând inițial în suspendarea și, ulterior, în anularea acestor acte. Asemenea sancțiuni au o natură juridică distinctă de cea specifică sancțiunilor contravenționale sau penale, astfel încât este posibilă aplicarea lor independent de stabilirea răspunderii contravenționale sau penale în cauză. Curtea a constatat că aceste reglementări constituie garanții legale împotriva aplicării abuzive a sancțiunii suspendării autorizației de mediu și a interzicerii desfășurării activității, dar și o modalitate prin care legiuitorul a înțeles să ofere operatorului economic posibilitatea reală de a intra în legalitate, în sensul respectării prevederilor cuprinse în acordul de mediu, autorizația de mediu și în autorizația integrată de mediu.

14. Sub acest aspect, Curtea a precizat că prevederile legale criticate nu pot fi desprinse din ansamblul actului normativ, edictat în considerarea dispozițiilor art. 35 alin. (2) din Legea fundamentală, care instituie obligația statului de a asigura cadrul legislativ pentru exercitarea dreptului la un mediu sănătos și echilibrat ecologic, recunoscut oricărei persoane prin prevederile alin. (1) ale aceluiași articol. Astfel, potrivit art. 94 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005, protecția mediului constituie o obligație a tuturor persoanelor fizice și juridice, care trebuie ca, în acest scop, să respecte condițiile din actele de reglementare obținute. De asemenea, art. 96-98 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005 instituie punctual cazurile în care intervin sancțiunile contravenționale și penale. Totodată, definirea semnificației termenilor și expresiilor din cuprinsul textelor de lege criticate este realizată de legiuitor prin art. 2 al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2005.

15. În aceste condiții, Curtea a constatat că textele de lege criticate nu prezintă, în sine, deficiențe de claritate, fiind redactate cu suficientă precizie pentru a permite beneficiarului acordului de mediu, autorizației de mediu sau autorizației integrate de mediu să își regleze conduita, astfel încât să prevadă consecințele ce pot decurge din neîndeplinirea obligațiilor stabilite. Pe cale de consecință, Curtea a statuat că normele supuse controlului de constituționalitate, îndeplinind exigențele de claritate, precizie și previzibilitate, nu încalcă dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție.

16. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale în materie, soluția și considerentele cuprinse în decizia anterior menționată își găsesc aplicabilitatea și în cauza de față.