Decizia CCR nr. 1.001 din 27.11.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 52 lit. e) şi art. 60 lit. f) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 52 lit. e) și art. 60 lit. f) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Raiffeisen Bank“ - S.A. din București în Dosarul nr. 3.792/197/2011 al Judecătoriei Brașov - Secția civilă și care constituie obiectul Dosarului nr. 561 D/2012 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, considerând că textele de lege criticate nu lezează în substanța sa dreptul de proprietate privată, ci constituie chiar măsuri de protejare a acestuia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 februarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 3.792/197/2011, Judecătoria Brașov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 lit. e) și art. 60 lit. f) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Raiffeisen Bank“ - S.A. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de art. 52 lit. e) din Legea nr. 333/2003.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textele de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât dau naștere unor interpretări extreme din partea organelor statului chemate să le aplice, astfel că se ajunge ca finalitatea legii, aceea de a proteja proprietatea privată, să fie anulată și înlocuită cu prejudicierea acesteia. În opinia sa, prin neincluderea în cuprinsul textelor de lege supuse controlului de constituționalitate a unor limite minime și maxime pentru obligațiile ce le revin conducătorilor unităților prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 în ducerea la îndeplinire a prevederilor art. 52 lit. e) din aceeași lege, se ajunge ca, în fapt, proprietarul să fie obligat să își pună la dispoziția organelor statului proprietatea privată în orice moment și în orice condiții.

Precizează că dreptul de proprietate privată este nesocotit prin activitatea de control a organelor statului, încălcându-se posibilitatea societăților comerciale de a dispune de bunurile lor în conformitate cu dispozițiile legale pentru care au fost înființate și aducând atingere modalității de exteriorizare a dreptului de proprietate.

Judecătoria Brașov - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu aduc atingere principiului constituțional al garantării proprietății private, ci, dimpotrivă, au ca finalitate protejarea proprietății private a unităților la care face referire Legea nr. 333/2003. Totodată, instanța observă că, prin critica sa, petenta vizează o omisiune legislativă.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale. Apreciază că obligația instituită prin art. 52 lit. e) din Legea nr. 333/2003, a cărei încălcare constituie contravenția prevăzută la art. 60 lit. f) din aceeași lege, nu aduce atingere dreptului de proprietate privată, ci reprezintă măsuri de protejare a acesteia.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 52 lit. e) și art. 60 lit. f) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 22 iulie 2003, care au următoarea redactare:

- Art. 52 lit. e): "Conducătorii unităților prevăzute la art. 2 alin. (1), în care funcționează sisteme de pază, au următoarele obligații: (_) e) asigură executarea amenajărilor și a instalațiilor necesare desfășurării serviciului de pază, precum și introducerea, întreținerea și menținerea în stare de funcționare a sistemelor tehnice de legătură, de pază și de alarmă împotriva efracției“;

- Art. 60 lit. f): "Constituie contravenții la prezenta lege următoarele fapte: (_) f) neîndeplinirea de către conducătorii unităților a obligațiilor prevăzute la art. 52“.

În opinia autorului excepției sunt încălcate dispozițiile art. 44 alin. (2) și art. 136 alin. (5) din Constituție, care garantează și ocrotesc proprietatea privată și declară caracterul inviolabil al acesteia, precum și cele ale art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la protecția proprietății.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în motivarea acesteia, autorul său își argumentează critica pornind de la modalitatea concretă în care agentul constatator a desfășurat controlul la unitatea ATM (bancomat) și, subsecvent, a întocmit procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de art. 60 lit. f) din Legea nr. 333/2003. De aceea, autorul excepției deduce neconstituționalitatea dispozițiilor criticate din pretinsul abuz pe care agentul l-ar fi comis cu prilejul efectuării controlului. Or, o astfel de constatare ține de aprecierea legalității și a temeiniciei procesului-verbal, competență ce revine exclusiv instanței de judecată care a sesizat Curtea cu soluționarea excepției de neconstituționalitate.

De asemenea, deși invocă încălcarea dreptului de proprietate privată, în realitate, autorul excepției nu argumentează contrarietatea dintre textele de lege criticate și prevederile constituționale și convenționale care garantează proprietatea privată, limitându-se la o simplă afirmație în acest sens.

Totodată, Curtea observă că motivarea criticii de neconstituționalitate se axează pe lipsa din cuprinsul textelor de lege supuse controlului Curții a unor anumite repere - limite minime și maxime - de care să țină seama în îndeplinirea obligației prevăzute la art. 52 lit. e) din Legea nr. 333/2003 conducătorii unităților enumerate la art. 2 alin. (1) din aceeași lege - ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, regiile autonome, companiile și societățile naționale, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile comerciale, indiferent de natura capitalului social, precum și alte organizații care dețin bunuri ori valori cu orice titlu. O astfel de critică tinde spre completarea textului de lege prin intermediul Curții Constituționale, acțiune nepermisă de art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia instanța de contencios constituțional se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.