Decizia CCR nr. 1.003 din 27.11.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 15 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 15 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, excepție ridicată de Petre Dinei în Dosarul nr. 3.594/116/2011 al Tribunalului Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 848D/2012 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, precizând că situația parlamentarilor nu este similară celei a aleșilor locali, astfel că nu se justifică instituirea unui tratament juridic similar pentru cele două categorii de persoane.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 aprilie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 3.594/116/2011, Tribunalul Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 15 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, excepție ridicată de Petre Dinei într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a unui ordin al prefectului județului Călărași.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat încalcă principiul egalității, întrucât instituie o discriminare a primarilor în raport cu parlamentarii, având în vedere că o astfel de cauză de încetare a calității de parlamentar nu se regăsește în art. 7 din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și al senatorilor. În acest sens, arată că strânsa legătură între un parlamentar și circumscripția electorală în care a fost ales nu este cu nimic diferită de relațiile statornicite dintre primar și membrii entității administrativ-teritoriale pe care o conduce.

Tribunalul Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere faptul că discriminarea poate fi invocată doar în cazul în care persoane aflate în aceeași situație beneficiază de un tratament diferit. Or, autorul excepției se raportează la o altă categorie, cea a parlamentarilor. De aceea, atâta vreme cât textul de lege criticat se aplică tuturor celor ce ocupă funcția de primar, egalitatea la care face referire art. 16 din Constituție este asigurată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, precizând că diferența cu privire la modalitatea de încetare a mandatului înainte de termen rezultă din faptul că cele două categorii de aleși la care face referire autorul excepției sunt supuse unui statut diferit, respectiv Legea nr. 393/2004 și Legea administrației publice locale nr. 215/2001 în cazul primarilor, ca autoritate a administrației publice "prin care se realizează autonomia locală în comune și în orașe“ potrivit art. 121 din Constituție, și art. 70 din Constituție pentru deputați și senatori ca membri ai "organului reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării“ - Parlamentul României (art. 61 din Constituție). Arată că principiul egalității nu presupune uniformitate, astfel că, așa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudența Curții Constituționale, la situații diferite se aplică soluții diferite.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale, acestea aplicându-se tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. Reamintește jurisprudența Curții Constituționale, potrivit căreia violarea principiului egalității și nediscriminării ar putea exista atunci când se aplică tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului și, respectiv, al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 15 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, modificate și completate prin pct. 2 al articolului unic al Legii nr. 58/2009 pentru modificarea art. 15 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 7 aprilie 2009. Textul de lege criticat are următorul cuprins: "Calitatea de primar și, respectiv, de președinte al consiliului județean încetează, de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului în următoarele cazuri: (_) c) schimbarea domiciliului într-o altă unitate administrativ-teritorială.“

În opinia autorului excepției sunt încălcate dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție care statuează principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul acesteia critică pretinsa încălcare a principiului egalității în fața legii și a autorităților publice, comparând situația primarilor cu cea a parlamentarilor și apreciind că, față de aceștia din urmă, primarilor li se aplică un tratament discriminatoriu ca urmare a faptului că textul de lege criticat instituie un caz de încetare de drept a calității de primar înainte de expirarea duratei normale a mandatului în cazul schimbării domiciliului într-o altă unitate administrativ-teritorială, pe când Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și al senatorilor nu prevede o sancțiune similară pentru parlamentari.

În jurisprudența sa, reprezentată, de exemplu, de Decizia nr. 215 din 17 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 10 aprilie 2009, Curtea a observat că stabilirea unei diferențe de tratament juridic care să conducă la concluzia existenței unei inegalități nu poate fi analizată prin compararea unor situații fundamental diferite, în speța de față a unor categorii de aleși care au statute distincte și roluri diferite în structura instituțională a statului, așa cum sunt cele la care face referire autorul prezentei excepții.

Ca atare, textul de lege criticat nu contravine principiului egalității în drepturi a cetățenilor, consacrat prin art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece, așa cum a stabilit în mod constant în jurisprudența sa, principiul egalității nu înseamnă uniformitate, astfel că, dacă unor situații egale trebuie să le corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Violarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferențiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă și rezonabilă.