Decizia CCR nr. 1.028 din 29.11.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, excepție ridicată de Gabriel Emilian Constantin în Dosarul nr. 4.455/114/2011 al Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.0990/2012.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, având în vedere modul de formulare a acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. 4.455/114/2011, Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.

Excepția de neconstituționalitate a fost invocată de Gabriel Emilian Constantin într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului declarat împotriva unei sentințe civile prin care a fost respinsă ca prescrisă acțiunea formulată de acesta.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia se limitează la a enumera textele constituționale și convenționale pretins a fi încălcate și nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate.

Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost conferită prin Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept prin instituirea unor termene nu constituie o restrângere a drepturilor acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite. Prin condiționarea valorificării unui drept de exercitarea sa într-un anumit termen nu s-a urmărit restrângerea accesului la justiție, ci instaurarea unui climat de ordine necesar exercitării dreptului constituțional prevăzut la art. 21 din Constituție. Instanța mai opinează că stabilirea unui anumit termen în cadrul căruia trebuie valorificat un drept nu reprezintă o încălcarea a dreptului constituțional la apărare. De asemenea, instanța mai arată că dispozițiile legale criticate nu aduc atingere nici prevederilor convenționale menționate de autorul excepției de neconstituționalitate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere anterior exprimat și reținut de Curtea Constituțională, spre exemplu în deciziile sale nr. 883 din 16 iunie 2009 și nr. 216 din 13 martie 2007.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat în Buletinul Oficial nr. 11 din 15 iulie 1960.

La data de 1 octombrie 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011. De asemenea, cu aceeași dată, potrivit art. 230 lit. p) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, se abrogă Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă. În Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, prescripția extinctivă este reglementată în cartea a VI-a "Despre prescripția extinctivă, decăderea și calculul termenelor“.

Însă, având în vedere prevederile art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, potrivit cărora "Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor“, precum și ale art. 9 pct. 4 referitor la art. 6 din Codul civil, care prevede la alin. (4) că "Prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit“, coroborate cu cele ale art. 4,art. 5 și ale cap. VIII - Dispoziții cu privire la Cartea a VI-a "Despre prescripția extinctivă, decăderea și calculul termenelor“ din legea menționată, precum și Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituționalitate asupra prevederilor art. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă care și-au produs efectele față de autorul excepției de neconstituționalitate, potrivit principiului tempus regit actum. De asemenea, Curtea reține că din notele scrise depuse de autorul excepției de neconstituționalitate la dosarul cauzei rezultă că acesta critică în fapt doar dispozițiile alin. 1 al art. 1 din Decretul nr. 167/1958, dispoziție legală asupra căreia Curtea Constituțională urmează a se pronunța, care au următorul cuprins: "Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.“

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (3) și (5) privind statul român, art. 11 alin. (1) și (2) privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) și (2) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 24 privind dreptul la apărare din Constituție, precum și prevederilor art. 1 privind obligația statelor de a respecta drepturile omului, art. 6 privind accesul la un proces echitabil, art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv, art. 14 referitor la interzicerea discriminării, art. 17 privind interzicerea abuzului de drept și art. 18 referitor la limitarea folosirii restrângerilor drepturilor din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, precum și ale art. 1 referitor la interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției nu a formulat o veritabilă critică de neconstituționalitate, întrucât nu indică motivele pentru care dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale și convenționale invocate, iar simpla enumerare în susținerea excepției de neconstituționalitate a acestora nu este de natură să satisfacă exigențele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Având în vedere acest aspect, Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, întrucât, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, "sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate“.