Decizia CCR nr. 134 din 10.03.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 1 lit. b), c) şi d), art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 143/2000 - prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1,art. 2 și art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, excepție ridicată de Claudiu Ștefan Cristian în Dosarul nr. 835/110/2011 al Curții de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.007D/2014.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, avocatul Minodora Cliveti, iar pentru părțile Adina Nechita și George Ciprian Nechita, avocatul Neculai Volovăț, cu împuterniciri avocațiale depuse la dosar. Răspunde personal partea Adrian Răducanu. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului autorului excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia, potrivit și celor arătate în notele scrise depuse la dosar. Astfel, susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) privind principiul respectării legilor, ale art. 21 referitor la accesul liber la justiție și ale art. 45 privind libertatea economică. Consideră că o lege neclară și imprevizibilă, care conține prevederi insuficient explicate, nu poate fi înțeleasă de toți destinatarii ei și nu își atinge scopul, acela de reglementare eficientă a unui anumit domeniu, reprezentând, totodată, o piedică în realizarea accesului liber la justiție. Numai în situația în care statul își îndeplinește obligația de a asigura cadrul legal pentru derularea activității economice, apare și obligația cetățeanului de a desfășura respectiva activitate în condițiile legii. Astfel, textele de lege criticate, care nu precizează că infracțiunea de trafic de droguri există doar în situația depășirii unei anumite concentrații de substanță toxică, sunt neclare și imprevizibile, aducând atingere libertății economice a unor întreprinzători care au desfășurat un comerț de nișă. Arată, totodată, că Înalta Curte de Casație și Justiție a dat soluție de achitare în dosare referitoare la manevrarea unor produse în care substanța THC (tetrahidrocanabinol) era prezentă într-o concentrație sub 0,2%.

4. Avocatul părților Adina Nechita și George Ciprian Nechita solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, sens în care depune și note scrise, arătând că dispozițiile art. 1,art. 2 și art. 3 din Legea nr. 143/2000 încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) privind principiul respectării legilor, ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 45 privind libertatea economică, ale art. 53 referitor la condițiile restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 148 alin. (2) privind prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu față de dispozițiile contrare din legile interne. Consideră că substanța THC (tetrahidrocanabinol) nu poate fi considerată drog atunci când se află într-o concentrație sub 0,2%, deoarece, în acest caz, potrivit studiilor științifice, nu prezintă pericol pentru sănătate. Arată, totodată, că Hotărârea Guvernului nr. 1.572/2008 [privind acordarea sprijinului financiar comunitar pentru procesarea primară a tulpinilor de in și cânepă pentru fibră, precum și pentru modificarea punctului 3 din anexa nr. 1k) la Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 67/2006 privind gestionarea fondurilor nerambursabile destinate finanțării politicii agricole comune alocate de la Comunitatea Europeană, precum și a fondurilor de cofinanțare și prefinanțare alocate de la bugetul de stat, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 293/2008], care face trimitere la Regulamentul (CE) nr. 1.782/2003 [al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori și de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2.019/93, (CE) nr. 1.452/2001, CE) nr. 1.453/2001, (CE) nr. 1.454/2001, (CE) nr. 1.868/94, (CE) nr. 1.251/1999, (CE) nr. 1.254/1999, (CE) nr. 1.673/2000, (CEE) nr. 2.358/71 și (CE) nr. 2.529/2001] prevede acordarea sprijinului financiar comunitar pentru obținerea de fibre de cânepă care au conținut de tetrahidrocanabinol mai mic sau egal cu 0,2%. Având în vedere că, potrivit art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 860/2005 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 143/2000 [privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu modificările și completările ulterioare], calificarea ca drog a unui produs provenit din traficul și consumul ilicit de droguri nu depinde de concentrația substanței stupefiante sau psihotrope depistate în acest produs, dispozițiile de lege criticate creează discriminare pe criterii economice între importatorii și producătorii din același domeniu.

5. Partea Adrian Răducanu lasă la aprecierea Curții soluționarea excepției.

6. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, întrucât autorul acesteia este nemulțumit, în realitate, de modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor de lege criticate, aspectele pe care le invocă reprezentând apărări ce trebuie invocate în fața instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

7. Prin Încheierea din 14 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 835/110/2011, Curtea de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1,art. 2 și art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Excepția a fost ridicată de Claudiu Ștefan Cristian cu ocazia soluționării apelurilor declarate într-o cauză având ca obiect tragerea la răspundere penală pentru săvârșirea, printre altele, a infracțiunilor de trafic internațional de droguri de risc și de trafic intern de droguri de risc și droguri de mare risc.

8. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (2) potrivit căruia "Nimeni nu este mai presus de lege" și ale art. 45 privind libertatea economică, precum și prevederile art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât nu precizează în mod clar, concret și previzibil că există infracțiunea de trafic de droguri de risc sau de mare risc numai în situația în care concentrația de substanță toxică depășește nivelul sub care nu prezintă niciun risc. Consideră că, astfel, dispozițiile de lege criticate aduc atingere circulației acelor plante și substanțe care nu prezintă risc sau mare risc. De asemenea, creează discriminare sub aspectul că, în practică, s-a ajuns ca anumite firme care comercializează canabis (Cannabis sativa) cu un conținut de THC (tetrahidrocanabinol) sub 0,2%, de exemplu cânepă de cultură, să fie considerate că desfășoară o activitate legală, în timp ce alte persoane sunt trimise în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri. Arată că, în cauză, s-a importat canabis cu un conținut de THC mai mic de 0,2%, ceea ce în Uniunea Europeană constituie un comerț legal.

9. Curtea de Apel Bacău - Secția penală si pentru cauze cu minori si de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că Legea nr. 143/2000 a fost adoptată pentru a se evita pericolul pe care îl prezintă pentru sănătatea publică consumul anumitor substanțe și plante, din cauza intoxicărilor pe care le produc și riscului de abuz, astfel încât nu constituie o încălcare a libertății economice. Aceasta nu are un caracter absolut și nu poate aduce atingere valorilor supreme recunoscute, la nivel european, într-o societate democratică, referitoare la apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății și a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor.

10. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că libertatea economică, prevăzută de art. 45 din Constituție, este garantată în condițiile legii și, prin urmare, nu are un caracter absolut. Limitările impuse cu privire la comercializarea produselor prevăzute de lege sunt justificate prin prisma scopului urmărit de legiuitor, respectiv ocrotirea sănătății publice. De asemenea, consideră că textele de lege criticate se aplică în mod unitar tuturor subiecților de drept vizați.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1,art. 2 și art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2014, cu modificările și completările ulterioare. Din susținerile autorului excepției, consemnate în încheierea de sesizare, reiese că acesta critică, în realitate, doar dispozițiile art. 1 lit. b), c) și d) și ale art. 2 și art. 3 din Legea nr. 143/2000. Prin urmare, Curtea se va pronunța numai asupra acestor dispoziții de lege, care au următorul cuprins:

-Art. 1 lit. b), c) și d): "În prezenta lege termenii și expresiile de mai jos au următorul înțeles:

[... ] b) droguri - plantele și substanțele stupefiante ori psihotrope sau amestecurile care conțin asemenea plante și substanțe, înscrise în tabelele nr. I-III;

c) droguri de mare risc - drogurile înscrise în tabelele nr. I și II;

d) droguri de risc - drogurile înscrise în tabelul nr. III; ";

- Art. 2:"(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.";

-Art. 3: "(1) Introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani și interzicerea unor drepturi. "

15. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (2) potrivit căruia "Nimeni nu este mai presus de lege" și ale art. 45 privind libertatea economică, precum și prevederile art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia solicită completarea dispozițiilor de lege criticate, în sensul de a prevedea că există infracțiunea de trafic de droguri numai în situația în care concentrația de substanță toxică depășește nivelul sub care nu prezintă niciun risc. O asemenea solicitare nu intră, însă, în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

17. Totodată, autorul excepției este nemulțumit de modul de interpretare și aplicare de către procuror și instanța de judecată a dispozițiilor de lege criticate. Eventualele greșeli de aplicare a legii nu pot constitui, însă, motive de neconstituționalitate a textelor de lege criticate și, prin urmare, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte, ci sunt de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. A răspunde criticilor autorului excepției în această situație ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituție, potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.

18. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. b), c) și d), art. 2 și art. 3 din Legea nr. 143/2000 este inadmisibilă.