Decizia CCR nr. 202 din 31.03.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 1 alin. 1, 2 şi (6), art. 2 alin. 1 şi 2 şi art. 6 din Legea nr. 63/2011 - încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1), (2) și (6), art. 2 alin. (1) și (2) și art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, precum și a anexelor nr. 2 și nr. 3b la lege, excepție ridicată de Maria Marcu, Maria Ciobanu, Ștefania Grigoruță, Lazăr Romaniuc, Oana Cătălina Gîlcă, Lidia Alexandrina Hostiuc, Magduța Nemțanu, Daniela Rotaru, Raluca Răileanu, Nicoleta Salariu, Ionela Loredana Podovei, Sergiu Rotariu, Simona Coller, Cristinel Iulian Tudose, Mihai Andronic, Mitică Mititelu, Vasilica Lungu, Elena Siriteanu, Cristian Emil Mihalache și Adrian Mocanu, prin reprezentant legal Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani, în Dosarul nr. 2. 600/40/2014 al Tribunalului Botoșani - Secția I civilă, de Ionuț Hemen, Ana Maria Racu, Ionuț Ivasciuc, Nadia Ferariu, Oana Matei, Dragoș Constantin Racu, Constantin Sorin Baltag, Ramona Păstrăv, Florin Zamfir, Andreea Babuc și Claudia Mîrza, prin reprezentant legal Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani, în Dosarul nr. 2. 733/40/2014 al Tribunalului Botoșani - Secția I civilă, de Doina Pastinaru, Steluța Violeta Gheorghiță, Liliana Nicoleta Iurescu, Silvia Constanța Popa, Teodor Pastinaru, Florentina Burlacu, Camelia Hrițcu, Mădălina Teodora Huțu, Maria Magdalena Atomei și Delia Marilena Oghisca, prin reprezentant legal Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani, în Dosarul nr. 2. 776/40/2014 al Tribunalului Botoșani - Secția I civilă, de Elena Roznov, Carmen Dărîngă, Romică Orășanu, Mihaela Babliuc, Dumitru Barbălată, Giorgică Zală, Elena Cazacincu, Vasilica Aștefanei și Minodora Găină, prin reprezentant legal Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani, în Dosarul nr. 2. 802/40/2014 al Tribunalului Botoșani - Secția I civilă, de Marinela Acsinte, Elena Agachi, Ionela Petronela Alecu, Dorica Alexe, Ovidiu Aniculăese, Ciprian Apetrei ș. a., prin reprezentant legal Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani, în Dosarul nr. 2. 631/40/2014 al Tribunalului Botoșani - Secția I civilă, de Ioan Adomnicăi, Elena Aga, Camelia Alexa, Steluța Amarandei, Liana Andronic ș. a., prin reprezentant legal Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani, în Dosarul nr. 2. 642/40/2014 al Tribunalului Botoșani - Secția I civilă, de Geta Slabu, Carmena Corleciuc, Daniela Diaconu, Daniela Aionesei, Mirela Costescu, Lenuța Frunzete ș. a., prin reprezentant legal Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani, în Dosarul nr. 2. 643/40/2014 al Tribunalului Botoșani - Secția I civilă, și, respectiv, de Nicoleta Tiugan, Dorina Aretu, Laura Preda, Crenguța Ene, Costel Aprodu, Teodora Vasilică, Adriana Antia și Chiva Mocanu, prin reprezentant legal Sindicatul Liber Învățământ Zona Caracal, în Dosarul nr. 1. 781/104/2014 al Curții de Apel Craiova - Secția I civilă, și care formează obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 26D/2015, nr. 27D/2015, nr. 28D/2015, nr. 29D/2015, nr. 30D/2015, nr. 31D/2015, nr. 32D/2015 și nr. 140D/2015.

2. Dosarele au fost conexate, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, în ședința publică din 12 martie 2015, dată la care au avut loc dezbaterile în acest sens, acestea fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, având în vedere cererea apărătorului ales al autorilor excepției de neconstituționalitate din dosarele nr. 26D-32D/2015, prin care s-a solicitat acordarea unui nou termen de judecată în vederea pregătirii apărării, în temeiul dispozițiilor art. 222 alin. (2) din codul de procedură civilă coroborate cu ale art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a amânat judecarea cauzei pentru data de 31 martie 2015, dată la care a pronunțat prezenta decizie.

3. La apelul nominal, în dosarele nr. 26D-32D/2015, se prezintă apărătorul ales al autorilor excepției, doamna avocat Camelia Mihaela Bobașu, având împuternicire avocațială depusă la dosar, și președintele Ligii Sindicatelor din Învățământ Botoșani, domnul Liviu Axinte, cu delegație la dosar, iar în Dosarul nr. 140D/2015 se prezintă președintele Sindicatului Liber Învățământ Zona Caracal, domnul Tudor Șerban Chiosan, cu delegație la dosar, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

4. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, în Dosarul nr. 26D/2015, partea Consiliul Local Blândești, prin primar, a transmis o adresă prin care solicită respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.

5. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul doamnei avocat Camelia Mihaela Bobașu, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, reiterând, pe larg, motivele formulate în fața instanței de judecată, cuprinse în notele scrise ale autorilor excepției care au însoțit încheierea de sesizare a Curții, aflate la dosarul cauzei. În plus față de acestea, arată că, în expunerea de motive la proiectul Legii nr. 63/2011, Guvernul justifică unificarea salarizării personalului didactic prin existența unei practici neunitare a instanțelor de judecată în această materie, deși sarcina interpretării și aplicării unitare a legii pentru uniformizarea salariilor revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel cum prevede art. 126 alin. (3) din Constituție. Susține că, încălcând dispozițiile constituționale citate și substituindu-se puterii judecătorești, respectiv competenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, Guvernul nu a respectat supremația Legii fundamentale, încălcând astfel și dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5). Arată că susținerile Guvernului potrivit cărora prin majoritatea sentințelor judecătorești au fost apreciate pretențiile personalului didactic ca fiind justificate, acest lucru ducând la depășirea anvelopei bugetare pentru salarii în valoare de 39 miliarde lei, negociată cu Fondul Monetar Internațional pentru anul 2011, nu pot motiva diminuarea salariilor exclusiv în învățământ. Și în acest caz Guvernul era obligat să respecte supremația legilor de salarizare din domeniul bugetar, iar încadrarea în anvelopa bugetară trebuia să se facă printr-o nouă lege de reducere a salariilor bugetarilor cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 53 din Constituție. Or, prin Legea nr. 63/2011, Guvernul a plasat sarcina încadrării în anvelopa bugetară negociată cu Fondul Monetar Internațional pentru anul 2011 exclusiv asupra personalului didactic din învățământ, cu încălcarea legii și a Constituției. Depune la dosar note scrise cu privire la susținerile orale din ședința publică.

6. Președintele Ligii Sindicatelor din Învățământ Botoșani, domnul Liviu Axinte, având cuvântul, arată că în județele Botoșani și Suceava salarizarea s-a făcut conform coeficienților de salarizare și valorilor rezultate din Legea nr. 221/2008, ca urmare a unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile ale Curții de Apel Suceava, în temeiul cărora ordonatorii de credite au emis decizii de reîncadrare începând cu data de 1 iunie 2010. Așa încât, la data intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011, personalul didactic și didactic auxiliar din județele Botoșani și Suceava era plătit potrivit Legii nr. 221/2008.

7. Președintele Sindicatului Liber Învățământ Zona Caracal, domnul Tudor Șerban Chiosan, arată că nu are nimic de adăugat la cele susținute anterior de către părțile prezente.

8. Reprezentantului Ministerului Public, având cuvântul, arată că Legea nr. 63/2011 a constituit obiect al controlului de constituționalitate a priori și a posteriori, considerentele jurisprudenței deja formate păstrându-și valabilitatea și în prezenta cauză. În plus, cât privește dispozițiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 63/2011 care prevăd că, prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă și contractele individuale de muncă, nu pot fi negociate salarii ori alte drepturi bănești sau în natură care excedează prevederilor prezentei legi, arată că această soluție legislativă se regăsește și în alte acte normative, respectiv art. 12 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, fiind supusă controlului de constituționalitate, iar printr-o jurisprudență concordantă Curtea a reținut că regimul juridic special al contractelor colective de muncă încheiate pentru salariații instituțiilor publice este determinat de situația deosebită a părților acestor contracte, de vreme ce cheltuielile necesare pentru funcționarea instituțiilor publice, inclusiv drepturile salariale ale salariaților, sunt suportate de la bugetul de stat ori de la bugetele locale ale comunelor, ale orașelor și ale județelor. În acest sens, face referire la deciziile Curții nr. 768/2007, nr. 1.024/2010 și nr. 1.010/2011. În ceea ce privește dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 63/2011 și anexele nr. 2 și nr. 3b la lege, arată că obiecțiunile autorilor se referă la situația particulară în care prin hotărâri definitive și irevocabile s-a stabilit, pentru viitor, o anumită salarizare a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar, salarizare care s-a făcut până la data intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011 pe baza valorii coeficientului de multiplicare 1, 000 stabilit la nivelul de 400 lei prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008; după data de 13 mai 2011, data intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011, salariile personalului didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar, aflate în plată, au fost reduse față de cele pe care le-ar fi avut în temeiul Legii nr. 221/2008. Apreciază că se pune, astfel, în discuție restrângerea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat al hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, care funcționează doar atât timp cât norma juridică avută în vedere la pronunțarea lor este aceeași. Efectele hotărârilor judecătorești sunt, ca atare, adaptate efectelor pe care le produce intrarea în vigoare a unui nou act normativ de salarizare, fiind vorba de o limitare a efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, construcție juridică pe care Înalta Curte de Casație și Justiție, completul competent să soluționeze recursurile în interesul legii, a dezvoltat-o în Decizia nr. 9/2013, în materia revizuirii pensiilor recalculate potrivit Legii nr. 119/2010, raționamentul

menținându-și valabilitatea și în prezentele litigii. În final, apreciază că elementele noi puse în discuție de către părți nu sunt de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

9. Prin încheierile din 8 și 10 decembrie 2014, pronunțate în dosarele nr. 2.600/40/2014, nr. 2.733/40/2014, nr. 2.776/40/2014, nr. 2.802/40/2014, nr. 2.631/40/2014, nr. 2.642/40/2014 și nr. 2.643/40/2014, și prin Încheierea din 19 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.781/104/2014, Tribunalul Botoșani - Secția I civilă și, respectiv, Curtea de Apel Craiova - Secția I civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1), (2) și (6), art. 2 alin. (1) și (2) și art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, precum și a anexelor nr. 2 și nr. 3b la lege, excepție ridicată de Maria Marcu, Maria Ciobanu, Ștefania Grigoruță, Lazăr Romaniuc, Oana Cătălina Gîlcă, Lidia Alexandrina Hostiuc, Magduța Nemțanu, Daniela Rotaru, Raluca Răileanu, Nicoleta Salariu, Ionela Loredana Podovei, Sergiu Rotariu, Simona Coller, Cristinel Iulian Tudose, Mihai Andronic, Mitică Mititelu, Vasilica Lungu, Elena Siriteanu, Cristian Emil Mihalache și Adrian Mocanu, de lonuț Hemen, Ana Maria Racu, lonuț Ivasciuc, Nadia Ferariu, Oana Matei, Dragoș Constantin Racu, Constantin Sorin Baltag, Ramona Păstrăv, Florin Zamfir, Andreea Babuc și Claudia Mîrza, de Doina Pastinaru, Steluța Violeta Gheorghiță, Liliana Nicoleta lurescu, Silvia Constanța Popa, Teodor Pastinaru, Florentina Burlacu, Camelia Hrițcu, Mădălina Teodora Huțu, Maria Magdalena Atomei, Delia Marilena Oghisca, de Elena Roznov, Carmen Dărîngă, Romică Orășanu, Mihaela Babliuc, Dumitru Barbălată, Giorgică Zală, Elena Cazacincu, Vasilica Aștefanei și Minodora Găină, de Marinela Acsinte, Elena Agachi, Ionela Petronela Alecu, Dorica Alexe, Ovidiu Aniculăese, Ciprian Apetrei ș. a., de loan Adomnicăi, Elena Aga, Camelia Alexa, Steluța Amarandei, Liana Andronic ș. a., de Geta Slabu, Carmena Corleciuc, Daniela Diaconu, Daniela Aionesei, Mirela Costescu, Lenuța Frunzete ș.a., toți prin reprezentant legal Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani, și, respectiv, de Nicoleta Tiugan, Dorina Aretu, Laura Preda, Crenguța Ene, Costel Aprodu, Teodora Vasilică, Adriana Antia și Chiva Mocanu, prin reprezentant legal Sindicatul Liber Învățământ Zona Caracal, în cauze având ca obiect acordarea de drepturi bănești.

10. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii sintetizează evoluția cronologică a dispozițiilor legale care prezintă relevanță în cauza de față, respectiv Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, declarate neconstituționale prin decizii succesive ale Curții Constituționale. De asemenea, fac referire la Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3 din 4 aprilie 2011, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, în care s-a reținut faptul că, urmare a deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009. În continuare, susțin că, începând cu data de 1 ianuarie 2010, în învățământul de stat din România s-au aplicat, în paralel, două sisteme de salarizare, respectiv salarizarea conform coeficienților de ierarhizare și valorilor rezultate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009, impusă de art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010, și salarizarea (în județele Botoșani, Suceava, Buzău, Galați - comuna Liești) conform coeficienților de salarizare și valorilor rezultate din Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008. În acest context arată că începând cu data de 3 iulie 2010 a intrat în vigoare Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, prin care s-a prevăzut, potrivit art. 16, pentru perioada iulie- decembrie 2010, diminuarea veniturilor brute pentru întreg personalul plătit din fonduri publice, dar fără modificarea coeficienților de calculare a salariilor de bază stabiliți prin Legea nr. 221/2008 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009. De asemenea, arată că, începând cu data de 1 ianuarie 2011, au intrat în vigoare prevederile Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, care a majorat salariile diminuate în temeiul Legi nr. 118/2010, cu 15%, de asemenea fără a se aduce modificări coeficienților de calculare a salariilor de bază, prevăzând în art. 1 că salarizarea în anul 2011 pornește de la salariile de referință stabilite în luna octombrie 2010. Totodată, arată că în data de 14 mai 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011 care a uniformizat salarizarea din învățământ și a eliminat coeficienții de ierarhizare și de multiplicare din grilele de salarizare, înlocuindu-i cu valori care rezultă din înmulțirea celor doi coeficienți. În acest context, susțin că Guvernul, prin Legea nr. 63/2011, a uniformizat salariile personalului didactic din învățământ, iar pentru a stabili valorile salariale a luat în calcul coeficienții de multiplicare și de ierarhizare din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009, reducând astfel cu 25% valorile salariale în raport cu Ordonanța Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, fără ca în expunerea de motive a actului normativ menționat să fie prezentate argumente față de restrângerea drepturilor în raport cu dispozițiile art. 53 din Constituție. Invocă atât Decizia Curții Constituționale nr. 877/2011 prin care au fost supuse controlului de constituționalitate dispozițiile art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010, cât și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 11/2012, pronunțată într-un recurs în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009, și arată că dreptul personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ la salarizarea conform Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, s-a perpetuat și după data de 1 ianuarie 2010. În concluzie, susțin că prevederile art. 1 alin. (1), (2) și (6), art. 2 alin. (1) și (2) și art. 6 din Legea nr. 63/2011, precum și anexele nr. 2 și nr. 3 b la lege contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5), întrucât "perpetuează prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2009, neconstituțională, chiar dacă introduc în locul coeficienților de multiplicare și de ierarhizare rezultatul înmulțirii acestora". În opinia autorilor excepției soluția constituțională era aceea a uniformizării salariilor din învățământ prin raportare la valorile rezultate din prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.

11. Tribunalul Botoșani - Secția I civilă își exprimă opinia asupra excepției de neconstituționalitate arătând că Legea nr. 63/2011 nu contravine Constituției, acest lucru fiind stabilit prin Decizia Curții Constituționale nr. 575/2011 pronunțată în soluționarea obiecției de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile Legii privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ.

12. Curtea de Apel Craiova - Secția I civilă apreciază că dispozițiile legale criticate nu sunt contrare art. 1 alin. (5) și art. 41 alin. (5) din Constituție.

13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului

Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise ale autorilor excepției, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (1), (2) și (6), art. 2 alin. (1) și (2) și art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din

10 mai 2011. Totodată, obiect al excepției îl constituie și anexele nr. 2 privind salariile de încadrare pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și nr. 3b referitoare la salariile de încadrare pentru personalul didactic auxiliar din învățământul preuniversitar, la Legea nr. 63/2011. Textele de lege criticate au următorul conținut:

"Art. 1. - (1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege.

(2) Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ este cel prevăzut în anexele nr. 1, 2, 3a și 3b, după caz. [... ]

(6) Prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă și contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii ori alte drepturi bănești sau în natură care excedează prevederilor prezentei legi. [... ]

Art. 2. - (1) Încadrarea personalului prevăzut la art. 1 se face potrivit prevederilor prezentei legi.

(2) Persoanele care au salariul de încadrare între limita minimă și maximă a transei de vechime pentru funcțiile didactice din învățământul universitar, respectiv a gradului profesional sau a treptei profesionale pentru funcțiile didactice auxiliare își păstrează încadrarea avută dacă se situează între limitele prevăzute în anexele la prezenta lege. [... ]

Art. 6. - Orice alte dispoziții contrare cu privire la stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de natură salarială, în anul 2011, pentru personalul prevăzut la art. 1 alin. (1), se abrogă."

17. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, actul normativ criticat contravine dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor.

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2), art. 2 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 63/2011 au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, exercitat din perspectiva unor critici similare cu cele invocate în prezenta cauză, prin Decizia nr. 291 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, Decizia nr. 481 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 12 noiembrie 2014, Decizia nr. 494 din 25 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 28 octombrie 2014, Decizia nr. 553 din 15 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 7 ianuarie 2015, Decizia nr. 623 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 13 ianuarie 2015, și Decizia nr. 637 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 14 din 8 ianuarie 2015, Curtea respingând, ca neîntemeiate, excepțiile de neconstituționalitate.

19. În jurisprudența precitată, Curtea a reținut, în esență, faptul că legea supusă controlului de constituționalitate stabilește drepturile salariale ale cadrelor didactice de la data intrării sale în vigoare, așadar pentru viitor, fără a afecta în niciun mod drepturile salariale dobândite pentru perioada anterioară intrării sale în vigoare. Din examinarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în această materie Curtea a constatat, de asemenea, că dreptul la anumite foloase bănești în calitate de salariat a fost asimilat, în anumite condiții, unui drept de proprietate și analizat din perspectiva art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În această privință însă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a distins între dreptul persoanei de a continua să primească, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestată. Astfel, prin Hotărârea din 19 aprilie 2007, pronunțată în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, paragraful 94, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că în Convenție nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu cu un anumit cuantum. Reluând aceste considerente în Hotărârea din 20 mai 2010, pronunțată în Cauza Lelas împotriva Croației, paragraful 58, Curtea a reținut că nu este consacrat prin Convenție dreptul de a continua să fii plătit cu un salariu într-un anumit cuantum; venitul care a fost câștigat reprezintă însă un "bun" în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în același sens, Hotărârea din 13 iulie 2006, pronunțată în Cauza Bahgeyaka împotriva Turciei, Hotărârea din 24 martie 2005, pronunțată în Cauza Erkan împotriva Turciei, Hotărârea din 9 noiembrie 2000, pronunțată în Cauza Schetini si alții împotriva Italiei). Aceeași distincție semnificativă este realizată și în jurisprudența Curții Constituționale, aplicabilă, mutatis mutandis, în prezenta cauză, spre exemplu Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010. Așa încât, cât privește salariul ce urmează a fi plătit în viitor, Curtea a constatat că este dreptul autorității legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat. În această privință, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că statul este cel în măsură să stabilească valoarea sumelor care urmează a fi plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de sume prin modificări legislative corespunzătoare (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Ketchko împotriva Ucrainei, paragraful 23). De altfel, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în acest domeniu (spre exemplu, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57).

20. Totodată, examinând prevederile de lege criticate prin prisma exigențelor referitoare la previzibilitatea normelor juridice și protecția așteptărilor legitime ale cetățenilor, Curtea Constituțională a constatat că acestea nu sunt încălcate câtă vreme Legea nr. 63/2011 a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat. În plus, Curtea a reținut că drepturile câștigate nu sunt cu nimic afectate prin reglementarea dedusă controlului de constituționalitate.

21. Cu același prilej, Curtea a constatat că, în materia salarizării personalului didactic și didactic auxiliar, a existat o situație juridică specifică, determinată de succesiunea a numeroase acte normative cu acest obiect de reglementare și de practica judiciară neunitară, care a condus la un sistem de salarizare neunitar. În acest context specific salarizării personalului didactic și didactic auxiliar, reglementarea criticată dă expresie unei măsuri de politică bugetară, determinată de impactul financiar major asupra cheltuielilor de personal aprobate pentru anul 2011, având în vedere consecințele modificărilor legislative și ale soluțiilor pronunțate de instanțele judecătorești, urmărind să elimine inechitatea în stabilirea salariilor din sistemul național de învățământ.

22. În acest sens sunt și Decizia nr. 575 din 4 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011, Decizia nr. 642 din 14 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 18 iulie 2012, și Decizia nr. 902 din 25 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 7 ianuarie 2013.

23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

24. Totodată, având în vedere faptul că autorul excepției invocă aceleași critici de neconstituționalitate și cu privire la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 63/2011, referitor la încadrarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ între limitele minime și maxime ale salariului de încadrare prevăzute în anexele la lege, respectiv anexele nr. 2 și nr. 3b, Curtea reține că cele statuate în deciziile anterior citate sunt valabile și cu privire la aceste din urmă texte de lege criticate.

25. Cât privește dispozițiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 63/2011, potrivit cărora "Prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă și contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii ori alte drepturi bănești sau în natură care excedează prevederilor prezentei legi. [... ]", prin Decizia nr. 575 din 4 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011, Curtea s-a pronunțat în cadrul controlului de constituționalitate a priori cu privire la Legea privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, în sensul constituționalității acestora, reținând faptul că dreptul la negocieri colective în materie de muncă, reglementat de art. 41 alin. (5) din Constituție, nu presupune posibilitatea exercitării acestuia în mod discreționar și nici nu implică existența unei autonomii de reglementare prin încheierea contractelor de muncă, respectiv de decizie în privința conținutului acestora, în afara cadrului legal, care este general obligatoriu. Curtea Constituțională a statuat în mod constant că dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate de Constituție, prin dispozițiile art. 41 alin. (5), însă încheierea convențiilor colective nu se poate face decât cu respectarea legii. Aceste convenții sunt izvor de drept, dar forța lor juridică nu poate fi superioară legii; în consecință, convențiile colective sunt garantate în măsura în care nu încalcă prevederile legale în materie. În caz contrar, "s-ar încălca un principiu fundamental al statului de drept, și anume primordialitatea legii în reglementarea relațiilor sociale. [... ] în consecință, negocierea convențiilor colective nu se poate face decât cu respectarea dispozițiilor legale existente (... )". În acest sens sunt amintite Decizia nr. 292 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 26 august 2004, și Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995. Mai mult, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat ca dispozițiile art. 41 alin. (5) din Constituție, privind caracterul obligatoriu al convențiilor colective, nu exclud "posibilitatea legiuitorului de a interveni, din rațiuni de interes general, pentru modificarea unor dispoziții din contractele colective de muncă, reglementând soluții care să răspundă nevoilor sociale existente la un moment dat". De altfel, Curtea a reținut prin Decizia nr. 1.250 din 7 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, faptul că "ordonatorii principali de credite trebuie să respecte legea și să o aplice ca atare, chiar dacă aceasta are ca efect, pentru viitor, modificarea unor clauze din contractele de muncă, individuale sau colective, ale personalului plătit din fonduri publice. Rațiunea acestei concluzii constă în faptul că temeiul încheierii, modificării și încetării contractului este legea, iar dacă, pentru viitor, legea prevede o redimensionare a politicii salariale bugetare, toate contractele pendinte sau care vor fi încheiate trebuie să reflecte și să fie în acord cu legea". Așa încât, art. 1 alin. (6) din Legea nr. 63/2011 stabilind natura infralegală a contractelor sau acordurilor colective de muncă și a contractelor individuale de muncă, acestea urmează a fi încheiate potrivit prevederilor de lege criticate fără a putea exceda cuantumului drepturilor bănești la care personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ este îndrituit potrivit legii.

26. Distinct față de cele statuate în jurisprudența precitată, Curtea reține că legiuitorul are dreptul, potrivit Legii fundamentale, de a reglementa salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar, iar Legea nr. 63/2011 a fost concepută ca o lege temporară (a cărei aplicabilitate a fost prelungită succesiv până la sfârșitul anului 2015). Totuși, în activitatea de legiferare în această materie legiuitorul trebuie să țină seama că învățământul constituie o prioritate națională, iar salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar trebuie să fie în acord cu rolul și importanța activității prestate.

27. Cât privește invocarea de către autorii excepțiilor de neconstituționalitate a deciziilor nr. 3 din 4 aprilie 2011 și nr. 11 din 8 octombrie 2012, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unor recursuri în interesul legii, Curtea observă că acestea au vizat o situație existentă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 63/2011, iar aspectele rezultate din aceste decizii nu mai subzistă în actuala reglementare, care a stabilit un sistem de salarizare unitar pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ. De altfel, legiuitorul nu este obligat la adoptarea unei soluții legislative care să preia cele stabilite în decizia pronunțată în urma soluționării unui recurs în interesul legii, ci poate adopta o reglementare nouă și neechivocă (în acest sens este Decizia nr. 575 din 4 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011). Decizia pronunțată în urma promovării unui recurs în interesul legii reprezintă rezultatul unei activități de interpretare a legii (a se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 221 din 9 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 26 aprilie 2010), și nu de legiferare (a se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009), și își găsește aplicabilitatea atât timp cât temeiul de drept, mai precis norma interpretată, este în vigoare. De altfel, aceste considerente de principiu se regăsesc în prevederile art. 518 din noul Cod de procedură civilă, potrivit cărora "Decizia în interesul legii își încetează aplicabilitatea la data modificării, abrogării sau constatării neconstituționalității dispoziției legale care a făcut obiectul interpretării".