Decizia CCR nr. 100 din 27.02.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 21 şi art. 211din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 și art. 21¹din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Societatea Comercială "Genei International“ - S.R.L. din Rebrea, județul Bistrița-Năsăud, în Dosarul nr. 293/39/2013 al Curții de Apel Suceava - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 752D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens face referire la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 28 octombrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 293/39/2013, Curtea de Apel Suceava - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 și art. 21¹din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Societatea Comercială "Genei International“ - S.R.L. cu ocazia soluționării unei cereri de reexaminare formulate împotriva încheierii prin care i s-a respins cererea de reducere/scutire a taxei judiciare de timbru.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că accesul liber la justiție al unei societăți comerciale este îngrădit prin dispozițiile de lege criticate. Arată că, în situația în care unei societăți comerciale îi sunt poprite conturile, aceasta se află în imposibilitatea achitării taxei judiciare de timbru, ceea ce echivalează cu o îngrădire a accesului liber la justiție.

Curtea de Apel Suceava - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că, pe de-o parte, nicio dispoziție constituțională nu garantează accesul gratuit la justiție, iar, pe de altă parte, atunci când se pune problema protejării unor drepturi concurente, în speță dreptul de acces la justiție, legea prevede suficiente mijloace de protecție, astfel ca dreptul să nu devină pur formal. Sub un alt aspect, arată că, în cadrul controlului de constituționalitate, nu se poate aprecia impactul pe care un anumit text de lege îl poate avea asupra unor situații excepționale și nici nu se poate deduce neconstituționalitatea exclusiv din analizarea unor împrejurări particulare, specifice unui număr restrâns de situații, pentru acestea găsirea de remedii juridice fiind în sarcina instanței de judecată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 21 și art. 21¹din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările și completările ulterioare, cu următorul cuprins:

- Art. 21:"(1) Persoanele fizice pot beneficia de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 193/2008.

(2) Instanța acordă persoanelor juridice, la cerere, facilități sub formă de reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate pentru acțiuni și cereri introduse la instanțele judecătorești, în următoarele situații:

a) cuantumul taxei reprezintă mai mult de 10% din media venitului net pe ultimele 3 luni de activitate;

b) plata integrală a taxei, potrivit art. 20, nu este posibilă deoarece persoana juridică se află în curs de lichidare sau dizolvare ori bunurile acesteia sunt, în condițiile legii, indisponibilizate.

(3) În mod excepțional, instanța poate acorda persoanelor juridice reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în alte cazuri în care apreciază, față de datele referitoare la situația economico-financiară a persoanei juridice, că plata taxei de timbru, la valoarea datorată, ar fi de natură să afecteze în mod semnificativ activitatea curentă a persoanei juridice.

(4) Reducerea taxei de timbru poate fi acordată separat sau, după caz, împreună cu eșalonarea sau amânarea plății.“;

- Art. 21¹:"(1) Pentru soluționarea cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, instanța poate solicita orice lămuriri și dovezi părții sau informații scrise autorităților competente.

(2) Asupra cererii de acordare a facilităților la plata taxei de timbru instanța se pronunță fără citare, prin încheiere motivată dată în camera de consiliu. Încheierea se comunică solicitantului și părții adverse, dacă este cazul.

(3) Împotriva încheierii, părțile interesante pot formula cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii.

(4) Cererea de reexaminare se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, instanța pronunțându-se prin încheiere irevocabilă.“

Potrivit art. 58 din Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, se abrogă Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. De asemenea, potrivit art. 55 din ordonanță, "Pentru cererile și acțiunile introduse până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, timbrul judiciar se aplică, respectiv taxele judiciare de timbru se stabilesc și se plătesc în cuantumul prevăzut de legea în vigoare la data introducerii lor“.

Astfel, Curtea constată că, deși nu mai sunt în vigoare, dispozițiile criticate își produc efecte juridice, fiind în continuare aplicabile cauzei. Astfel, potrivit Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea are competența de a controla constituționalitatea dispozițiilor legale criticate.

În opinia autorului excepției, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor criticate, statuând că acestea sunt constituționale. Astfel, Curtea, prin Decizia nr. 657 din 11 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 405 din 17 iunie 2010, a statuat că accesul liber la justiție nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit Constituției, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii.

De asemenea, Curtea observă că, potrivit art. 21 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, în cazul persoanelor juridice, instanța poate acorda, la cerere, "facilități sub formă de reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate pentru acțiuni și cereri introduse la instanțele judecătorești“, în condițiile expres și limitativ prevăzute de lege, iar potrivit alin. (3), "În mod excepțional, instanța poate acorda persoanelor juridice reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în alte cazuri în care apreciază, față de datele referitoare la situația economico-financiară a persoanei juridice, că plata taxei de timbru, la valoarea datorată, ar fi de natură să afecteze în mod semnificativ activitatea curentă a persoanei juridice“.

Astfel, Curtea constată că, deși persoanele juridice nu pot beneficia de scutirea de plata taxei de timbru, precum persoanele fizice, acestea pot beneficia de alte facilități legale, ce constau în reducerea cuantumului taxei de timbru, eșalonarea sau amânarea plății acesteia.

De altfel, Curtea observă din încheierea de sesizare că în speța de față este vorba de un cuantum foarte mic al taxei judiciare de timbru - 10 lei - a cărei plată nu se poate transforma într-o îngrădire a liberului acces la justiție.