Decizia CCR nr. 125 din 6.03.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. II art. 6 din OUG nr. 80/2010 pt. completarea art. 11 din OUG nr. 37/2008 - reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pt. instituirea...

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepție ridicată de Cristina Mariana Timofte în Dosarul nr. 4.286/2/2013 al Curții de Apel București - Secția VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 42D/2014.

La apelul nominal se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, menționând Decizia Curții Constituționale nr. 1.576 din 7 decembrie 2011.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 31 octombrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 4.286/2/2013, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar.

Excepția a fost invocată de Cristina Mariana Timofte într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea excepției susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează că salariul/indemnizația de încadrare calculată potrivit acestora pentru un salariat bugetar care avansează într-o altă treaptă de vechime în muncă poate fi mai mică decât cea a altui salariat bugetar încadrat în aceeași funcție, grad/treaptă profesională și treaptă de vechime.

Autoarea arată că, în urma calcului făcut potrivit art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, rezultă un cuantum al indemnizației de încadrare mai mic decât cel al indemnizației de încadrare plătită unui judecător cu aceeași funcție și încadrat în aceeași treaptă de vechime, dar anterior datei de 1 ianuarie 2011, calculată potrivit art. 5 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010, respinsă prin Legea nr. 30/2012.

Dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale prin efectul pe care îl produc, respectiv plata unei remunerații mai mici pentru salariații aflați în situații comparabile cu cei aflați la aceeași instanță, cu aceeași funcție, aceeași gradație corespunzătoare tranșei de vechime, iar ordonanța de urgență criticată nu conține o justificare a acestei măsuri. Astfel, bugetarii care avansează într-o treaptă de vechime în cursul anului 2012 se află în situații identice, însă se află în situații diferite față de bugetarii care au deja aceeași treaptă de vechime. Susține că simplul fapt că trecerea în treapta de vechime s-a făcut în perioade diferite nu înseamnă că cele două categorii de salariați se află în situații diferite.

În același timp, autoarea invocă și încălcarea unor acte normative de către prevederile de lege criticate, cum ar fi art. 3 lit. c) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, potrivit căruia sistemul de salarizare are la bază ca principiu echitatea și coerența, prin crearea de oportunități egale și remunerație egală pentru muncă de valoare egală, pe baza principiilor și normelor unitare privind stabilirea și acordarea salariului și a celorlalte drepturi de natură salarială ale personalului din sectorul bugetar.

Arată că legiuitorul a respectat acest principiu, la art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, în ceea ce privește personalul promovat în funcții sau în grade/trepte profesionale. De asemenea, mai susține că, potrivit art. 13 alin. (2) și (3), art. 11 alin. (3), art. 8 alin. (1) din anexa nr. VI, capitolul VIII, secțiunea a 2-a din Legea-cadru nr. 284/2010, diferențierea între salariul de bază/indemnizația de încadrare brută se face în cadrul aceleiași funcții doar în raport de gradul profesional, iar în cazul salariaților cu același grad profesional, în funcție de gradația corespunzătoare tranșei de vechime, neexistând niciun criteriu de diferențiere între persoanele care au aceeași funcție, grad profesional, gradație corespunzătoare treptei de vechime și clasă de salarizare.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și-a exprimat opinia potrivit căreia excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Astfel, în opinia sa, criticile nu pot fi reținute, întrucât avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă și calculul indemnizațiilor potrivit acestor gradații se face potrivit normelor juridice în vigoare la data unei astfel de avansări, cuantumurile ce ar fi putut fi calculate potrivit legislației aplicabile anterior acestei date neavând regimul juridic al unor drepturi câștigate. Astfel, dispozițiile legale criticate nu contravin nici principiului constituțional al egalității în drepturi prevăzut la art. 16 din Constituție, întrucât acestea se aplică în mod nediscriminatoriu întregului personal plătit din fonduri publice. În acest sens, se menționează Decizia nr. 669 din 26 iunie 2012.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie dispozițiile art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010. În realitate, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie art. II art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011.

Prevederile de lege criticate au avut o aplicabilitate limitată în timp, până la 31 decembrie 2012, însă, cu toate acestea, continuă să își producă efectele juridice în cauzele în care s-au invocat excepțiile de neconstituționalitate, astfel încât, potrivit Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a analiza constituționalitatea acestora. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- "Art. II. - Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează:

[_] Art. 6: (1) În anul 2012, avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea sus-menționată, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare.

(2) În anul 2012, prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător personalului de conducere, precum sila trecerea într-o altă tranșă de vechime în funcție personalului care ocupă funcții din cadrul familiei ocupaționale «Justiție».

(3) Personalul care, în cursul anului 2012, desfășoară activități noi care presupun, potrivit Legii-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, acordarea unor clase de salarizare succesive celei deținute pentru funcția respectivă beneficiază de o majorare a salariului de bază, respectiv a soldei/salariului de funcție, corespunzător numărului de clase de salarizare suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea sus-menționată.“

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate prevederile legale criticate contravin art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului din Constituție, precum și art. 1 privind interdicția generală a oricărei forme de discriminare din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

De asemenea, este invocată și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la aplicarea principiului nediscriminării, respectiv Hotărârea din 13 iunie 1979 pronunțată în Cauza Marckx împotriva Belgiei, Hotărârea din 6 decembrie 2007 pronunțată în Cauza Beian împotriva României, Hotărârea din 21 februarie 2008 pronunțată în Cauza Driha împotriva României, Hotărârea din 22 decembrie 2009 pronunțată în Cauza Sejdic și Finei împotriva Bosniei Herțegovina și Hotărârea din 9 decembrie 2010 pronunțată în Cauza Savez Crkava "Riječ Života“ și alții împotriva Croației.

Examinând excepția de neconstituționalitate invocată, Curtea Constituțională constată că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate, prin raportare la critici asemănătoare. Astfel, prin Decizia nr. 29 din 21 ianuarie 2014, nepublicată la data pronunțării prezentei decizii, Curtea a reținut că aspectele învederate de autorul excepției de neconstituționalitate, țin de aplicarea legii de către organismele abilitate și nu constituie veritabile critici de neconstituționalitate, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora "Sunt neconstituționale prevederile actelor prevăzute la alin. (1), care încalcă dispozițiile sau prevederile Constituției“.

De asemenea, Curtea a constatat că, în realitate, o atare critică de neconstituționalitate vizează modificarea dispozițiilor de lege criticate, fapt ce excedează controlului Curții Constituționale. În conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“.

Curtea a mai constatat că autorul excepției de neconstituționalitate nu are un interes real, personal în promovarea acesteia. Astfel, posibila admitere a excepției nu ar schimba cu nimic situația acestuia, ci ar privi numai drepturile altor persoane.

În fine, Curtea a mai reținut că avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă și calculul indemnizațiilor potrivit acestor gradații se fac potrivit normelor juridice în vigoare la data unei astfel de avansări, cuantumurile ce ar fi putut fi calculate potrivit legislației aplicabile anterior acestei date neavând regimul juridic al unor drepturi câștigate. De altfel, Curtea a subliniat faptul că legiuitorul poate interveni oricând, din rațiuni ce țin de politica economico-financiară a statului, cu reglementarea unor criterii de avansare și a unor metodologii de calcul al indemnizațiilor obținute în urma avansării, ce devin aplicabile de la data intrării lor în vigoare, înlocuind vechile norme având același obiect, pe care le abrogă.