Decizia CCR nr. 116 din 6.03.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 95 alin. (5) lit. c) şi art. 137 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 95 alin. (5) lit. c) și art. 137 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Agrafood" - S.R.L. din Otopeni și Societatea Comercială "Gim Co" - S.R.L. din comuna Brădești, județul Dolj, în Dosarul nr. 3.758/115/2011/a2 al Curții de Apel Timișoara - Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 757D/2013.

La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepției de neconstituționalitate Societatea Comercială "Agrafood" - S.R.L. din Otopeni, avocat Crăciun Dimitrie, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, iar pentru partea Societatea Națională de Radiocomunicații - S.A. din București, consilierul juridic Mariana Armeanca, cu delegație depusă la dosar se constată lipsa celorlalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului prezent, care susține admiterea excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată și solicită constatarea neconstituționalității prevederilor criticate. De asemenea, face o scurtă incursiune în procedura insolvenței, arătând că în legislația anterioară existau anumite condiții care nu exonerau debitorul de diferența dintre valoarea obligațiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului de reorganizare și cea prevăzută în plănui de reorganizare. În continuare susține că prevederile criticate nu îndeplinesc exigențele constituționale și creează premisele unei discriminări între creditorii care își realizează integral creanța și cei care sunt excluși de la această posibilitate, conducând totodată la încălcarea dreptului de proprietate.

Reprezentanta Societății Naționale de Radiocomunicații - S.A. din București pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie, spre exemplu Decizia nr. 1.380 din 16 decembrie 2008.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 noiembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 3.758/115/2011/a2, Curtea de Apel Timișoara - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 95 alin. (5) lit. c) și art. 137 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Agrafood" - S.R.L. din Otopeni și Societatea Comercială "Gim Co" - S.R.L. din comuna Brădești, județul Dolj, într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2006.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarele acesteia susțin, în esență, că prevederile criticate sunt neconstituționale, întrucât, prin modul în care este întocmit și aprobat planul de reorganizare, nu își pot încasa întreaga creanță, deoarece debitoarea este descărcată de diferența dintre valoarea obligațiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului de reorganizare și cea prevăzută în acest plan, chiar dacă reorganizarea se va finaliza cu succes, iar debitoarea ar putea dispune în viitor de sumele necesare plății tuturor datoriilor. Astfel, prin acțiunea textului legal criticat se instituie o privare de proprietate în mod discriminatoriu a "unui creditor chirografar față de alți creditori chirografari".

Curtea de Apel Timișoara - Secția a II-a civilă opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că litigiul nu poartă nici asupra unui drept de proprietate și nici asupra unei creanțe asupra statului, fiind vorba de drepturi de creanță invocate de părți și care, în ipoteza aprobării/confirmării planului de reorganizare propus pentru debitoare, nu ar mai ajunge să fie satisfăcute. Or, câtă vreme Constituția nu garantează satisfacerea efectivă a oricărei creanțe, indiferent de debitor, se constată că dispozițiile legale criticate nu contravin principiilor constituționale enunțate. De altfel, posibilitatea adoptării unui plan de reorganizare prin care anumite creanțe să nu mai fie satisfăcute este permisă numai în cazurile în care printr-o evaluare a patrimoniului debitorului ajuns în stare de insolvență se poate concluziona că acele creanțe, datorită rangului lor și a ordinii de preferință, oricum nu ar fi satisfăcute nici prin procedura lichidării judiciare.

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 95 alin. (5) lit. c) și art. 137 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au următorul cuprins:

- Art. 95 alin. (5) lit. c): "(5) Planul de reorganizare va menționa: [...]

c) dacă și în ce măsură debitorul, membrii grupului de interes economic, asociații din societățile în nume colectiv și asociații comanditați din societățile în comandită vor fi descărcați de răspundere;";

- Art. 137 alin. (2): "(2) La data confirmării unui plan de reorganizare, debitorul este descărcat de diferența dintre valoarea obligațiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului și cea prevăzută în plan."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 44 alin. (1) și (2), potrivit cărora dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului sunt garantate, în condițiile legii, iar proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal, indiferent de titular.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

1. Autoarele prezentei excepții de neconstituționalitate sunt nemulțumite de modul în care se întocmește și se aprobă planul de reorganizare, respectiv de prevederile legale care dau posibilitatea ca în planul de reorganizare să fie specificat dacă și în ce măsură debitorul, membrii grupului de interes economic, asociații din societățile în nume colectiv și asociații comanditați din societățile în comandită vor fi descărcați de răspundere, întrucât această măsură duce la imposibilitatea recuperării integrale a creanței, ca urmare a faptului că, la data confirmării unui plan de reorganizare, debitorul este descărcat de diferența dintre valoarea obligațiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului și cea prevăzută în plan și, astfel, nu își vor putea recupera întreaga creanță. Totodată, în opinia autoarelor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile art. 95 alin. (5) lit. c) și art. 137 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței conduc la o privare de proprietate în mod discriminatoriu în cadrul aceleiași categorii de creditori.

2. Din economia Legii nr. 85/2006, Curtea observă că prevederile art. 95 din Legea nr. 85/2006 stabilesc, în principal, conținutul planului de reorganizare, respectiv:

- va indica perspectivele de redresare în raport cu posibilitățile și specificul activității debitorului, cu mijloacele financiare disponibile și cu cererea pieței față de oferta debitorului și va cuprinde măsuri concordante cu ordinea publică, inclusiv în ceea ce privește modalitatea de selecție, desemnare și înlocuire a administratorilor și a directorilor;

- va cuprinde în mod obligatoriu programul de plată a creanțelor;

- va menționa: a) categoriile de creanțe care nu sunt defavorizate, în sensul legii; b) tratamentul categoriilor de creanțe defavorizate; c) dacă și în ce măsură debitorul, membrii grupului de interes economic, asociații din societățile în nume colectiv și asociații comanditați din societățile în comandită vor fi descărcați de răspundere; d) ce despăgubiri urmează a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creanțe, în comparație cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuire în caz de faliment; valoarea estimativă se va calcula la data propunerii planului.

Totodată, potrivit art. 137 alin. (2), debitorul este descărcat de diferența dintre valoarea obligațiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului și cea prevăzută în plan la data confirmării unui plan de reorganizare.

3. Raportat strict la criticile formulate în prezenta cauză, Curtea reține că acestea sunt neîntemeiate. Pe de o parte, prevederile art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție garantează dreptul de proprietate și creanțele asupra statului, proprietatea privată fiind garantată în mod egal, iar conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege. În cazul de față, autoarele excepției de neconstituționalitate nu dețin nicio creanță asupra statului, creanța acestora derivând din raporturile comerciale încheiate cu debitoarea.

Pe de altă parte, prevederile criticate fac parte din măsurile privind procedura insolvenței, respectiv întocmirea, aprobarea și confirmarea planului de reorganizare judiciară, procedura ce se aplică debitorului, persoană juridică, în vederea achitării datoriilor, conform programului de plată a creanțelor, precum și redresării debitorului.

Or, adoptarea unui plan de reorganizare prin care anumite creanțe să nu mai fie satisfăcute este prevăzută de dispozițiile Legii nr. 85/2006 în cazurile în care, astfel cum reiese dintr-o evaluare a patrimoniului debitorului ajuns în stare de insolvență, se constată că acele creanțe oricum nu ar fi satisfăcute nici prin procedura lichidării judiciare, ca urmare a rangului și a ordinii de preferință.

De altfel, planul de reorganizare este adoptat de adunarea creditorilor, iar fiecare creanță beneficiază de un drept de vot, pe care titularul acesteia îl exercită în categoria de creanțe din care face parte creanța respectivă [art. 100 alin. (2) din Legea nr. 85/2006] Ca atare, un plan este socotit acceptat de o categorie de creanțe dacă în categoria respectivă planul este acceptat de o majoritate absolută din valoarea creanțelor din acea categorie [art. 100 alin. (4) din Legea nr. 85/2006]. Potrivit art. 100 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, următoarele creanțe constituie categorii distincte de creanțe, care votează separat: creanțe garantate, creanțe salariale, creanțe bugetare, creanțe chirografare stabilite conform art. 96 alin. (1) și celelalte creanțe chirografare.

Astfel, în vederea administrării eficiente a procedurii reorganizării judiciare, planul poate desemna o categorie separată de creanțe, compusă numai din creanțe chirografare, care aparțin furnizorilor fără de care activitatea debitorului nu se poate desfășura și care nu pot fi înlocuiți [art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006],

4. În acest context, Curtea constată că este neîntemeiată susținerea autoarei excepției de neconstituționalitate referitoare la o privare a proprietății în mod discriminatoriu în cadrul aceleiași categorii de creditori, întrucât reglementarea unui tratament diferit pentru o categorie de creanțe chirografare stabilită în mod obiectiv, în vederea administrării eficiente a procedurii reorganizării judiciare, în concordanță cu interesele asociaților/acționarilor, dar și cu cele ale creditorilor, este determinată de situația juridică diferită în care se află aceasta. Potrivit alin. (2) al art. 96 din Legea nr. 85/2006, planul va stabili același tratament pentru fiecare creanță din cadrul unei categorii distincte, ceea ce este în deplină concordanță cu jurisprudența Curții Constituționale referitoare la principiul egalității, jurisprudență potrivit căreia principiul egalității în fața legii nu exclude instituirea unui tratament diferit pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, sunt diferite.