Decizia CCR nr. 121 din 6.03.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 9 din OUG nr. 84/2012 - stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, excepție ridicată de Marin Plavie, Mihai Adolf, Vasile Bica, Gheorghe Bumbănac, Petre Honciu, Aurelia Nițu, Corneliu Chira, Nicolae Stoica, Ion Rusu, Nicolae Rusu, Gheorghe Mihalache, Ana Maria Eftenie, Vasile Axinia, Alecsandru Matei, Gheorghe Tudor, Iliuță Nițescu, Ion Pimeci, Crinu Stoica, Ion Radu, Ion Chirescu, Virgiliu Ștefan, Ana (Nedelcu) Andrei, Elena Joițoiu, Vasile Ciobanu, Mircea Dinu, Viorica Catinca, Emilian Oprea, Constantin Lăzărescu, Augustin Chișcă, Gheorghe Stan, Ilie Avram, Octavian Mănescu și Ion Ciocănel în Dosarul nr. 4.482/120/2013 al Tribunalului Dâmbovița - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 902D/2013.

La apelul nominal se prezintă domnul Nicolae Stoica, unul dintre autorii excepției. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosar, autorii excepției, prin avocat, au depus concluzii scrise prin care solicită admiterea excepției și judecarea cauzei în lipsă.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 903D/2013, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Ioan Chița, Ion Florin Toboșaru, Marian Apostol, Ștefan Cosma, Ion Joița, Ion Mateescu, Ion Țecu, Octavian Sorin Barbu, Iulian Stoica, Ion Mareș, Comeliu Sorescu și Daniel Ivan în Dosarul nr. 4.513/120/2013 al Tribunalului Dâmbovița - Secția I civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosar, autorii excepției, prin avocat, au depus concluzii scrise prin care solicită admiterea excepției și judecarea cauzei în lipsă.

Având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 902D/2013 și nr. 903D/2013.

Autorul excepției prezent și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 903D/2013 la Dosarul nr. 902D/2013, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Președintele acordă cuvântul autorului excepției, care solicită admiterea excepției astfel cum a fost formulată.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției, întrucât criticile de neconstituționalitate nu pot fi primite. În acest sens invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 17 decembrie 2013, pronunțate în dosarele nr. 4.482/120/2013 și nr. 4.513/120/2013, Tribunalul Dâmbovița - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind Stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare.

Excepția a fost ridicată de Marin Plavie, Mihai Adolf, Vasile Bica, Gheorghe Bumbănac, Petre Honciu, Aurelia Nițu, Corneliu Chira, Nicolae Stoica, Ion Rusu, Nicolae Rusu, Gheorghe Mihalache, Ana Maria Eftenie, Vasile Axinia, Alecsandru Matei, Gheorghe Tudor, Iliuță Nițescu, Ion Pirneci, Crinu Stoica, Ion Radu, Ion Chirescu, Virgiliu Ștefan, Ana (Nedelcu) Andrei, Elena Joițoiu, Vasile Ciobanu, Mircea Dinu, Viorica Catinca, Emilian Oprea, Constantin Lăzărescu, Augustin Chișcă, Gheorghe Stan, Ilie Avram, Octavian Mănescu și Ion Ciocănel, precum și Ioan Chița, Ion Florin Toboșaru, Marian Apostol, Ștefan Cosma, Ion Joița, Ion Mateescu, Ion Țecu, Octavian Sorin Barbu, Iulian Stoica, Ion Mareș, Corneliu Sorescu și Daniel Ivan în cauze având ca obiect asigurări sociale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 115 alin. (1) din Legea fundamentală, întrucât Guvernul nu era abilitat să emită ordonanțe de urgență la data de 12 decembrie 2012, dată la care Parlamentul se afla în sesiune parlamentară.

Potrivit art. 84 alin. (1) din Regulamentul Camerei Deputaților, Parlamentul își desfășoară activitatea în două sesiuni ordinare pe an, prima sesiune începând cu luna februarie și neputând depăși sfârșitul lunii iunie, iar cea de a doua sesiune începe în luna septembrie și nu poate depăși sfârșitul lunii decembrie. Astfel, sesiunea ordinară a Parlamentului, în anul 2012, s-a încheiat la 19 decembrie 2012, iar activitatea comisiilor parlamentare s-a încheiat la 29 decembrie 2012, neexistând, în perioada alegerilor, vreo derogare de la prevederile Regulamentului Camerei Deputaților. Prin urmare, Parlamentul se afla în sesiune ordinară când Guvernul a emis Ordonanța de urgență nr. 84/2012, încălcându-se astfel dispozițiile art. 1 din Legea nr. 127/2012 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe și ale art. 115 alin. (1) din Constituția României.

De asemenea, se susține că proiectul ordonanței nu a fost supus dezbaterii publice și nu a existat o stare de urgență, în sensul art. 1 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, care să justifice emiterea ordonanței.

Tribunalul Dâmbovița - Secția I civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prevederea legală criticată nu contravine dispozițiilor art. 115 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice", câtă vreme în preambulul actului normativ s-a precizat că ordonanța de urgență este dată în temeiul art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală și este motivată pe anumite împrejurări ce constituie situații de urgență, extraordinare, legate de execuția bugetară pe anul 2013.

Totodată, tribunalul apreciază că celelalte argumente invocate de autorii excepției se referă la nelegalitatea ordonanței, aceste critici putând fi examinate doar pe calea contenciosului administrativ.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 sunt constituționale, întrucât la data adoptării ordonanței de urgență a existat, pe de o parte, o situație extraordinară, iar, pe de altă parte, măsurile în cauză nu sufereau amânare, în lipsa unui alt instrument legislativ ce ar fi putut fi folosit în scopul evitării consecințelor negative sus-menționate.

De asemenea, apreciază că, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale cu privire la art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală, precum și motivele invocate de Guvern, exista o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă, care a stat la baza adoptării ordonanței de urgență criticate, îndeplinind astfel exigențele urgenței prevăzute de Constituție.

Legiuitorul este liber să aleagă, în funcție de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărită și de necesitatea îndeplinirii și a altor obligații ale statului, care sunt măsurile menite să asigure echilibrul financiar al statului și protejarea intereselor naționale în activitatea financiară, în acord cu prevederile art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul- raportor, susținerile autorului prezent, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012.

Prevederile art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 au următorul cuprins: "Prevederile art. 15, 18,19 și 20 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013."

Dispozițiile legale la care fac trimitere normele criticate, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, prevăd că:

Art. II: -Art. 15:"(1) În anul 2012, instituțiile și autoritățile publice centrale și locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii nu acordă tichete de masă personalului din cadrul acestora.

(2) În bugetele pe anul 2012 ale instituțiilor publice centrale și locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou și tichete de vacanță personalului din cadrul acestora.";

- Art. 18: "În anul 2012, indemnizațiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu se acordă.";

- Art. 19: "În anul 2012 se acordă reduceri de tarife sau, după caz, gratuități, numai în limita a 3 călătorii dus-întors sau 6 călătorii simple, la facilitățile de transport prevăzute de următoarele acte normative:

a) art. 1,art. 2 alin. (1), (2) si (4), art. 3 alin. (1) si (2), art. 4 alin. (1), (2) și (3), art. 5,art. 8 alin. (1), (2) și (3), art. 9 alin. (1), art. 11 alin. (1) și art. 12 din Ordonanța Guvernului nr. 112/1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu și în interes personal pe căile ferate române, republicată, cu modificările ulterioare;

b) art. 5 alin. (1) lit. k) din Legea nr 341/2004, cu modificările și completările ulterioare;

c) art. 80 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor; republicată, cu modificările și completările ulterioare.";

-Art. 20: "(1) Prevederile art. 21, 22 și 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar- fiscale, aprobată prin Legea nr. 227/2009, cu modificările și completările ulterioare, se aplică până la data de 31 decembrie 2012.

(2) În anul 2012, Guvernul poate aproba prin hotărâre ocuparea posturilor vacante din anumite domenii de activitate sau pentru anumite categorii de personal, prin excepție de la prevederile art. 22 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009, aprobată prin Legea nr. 227/2009, cu modificările și completările ulterioare, cu condiția încadrării în cheltuielile de personal aprobate."

Din examinarea notelor scrise, Curtea constată că autorii excepției de neconstituționalitate se referă în mod special la dispozițiile art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 referitoare la suspendarea acordării indemnizațiilor prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoștinței față de eroii- martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 are următoarea redactare: "De o indemnizație lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, beneficiază și persoanele care au obținut titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, numai dacă au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. De aceleași drepturi și în aceleași condiții beneficiază copiii eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu sunt încadrați în nicio formă de învățământ ori nu realizează venituri din motive neimputabile lor."

În opinia autorilor excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 115 alin. (1) privind delegarea legislativă.

Examinând excepția de neconstituționalitate invocată în prezenta cauză, Curtea observă că prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate exercitat prin prisma unor critici similare. Spre exemplu, Decizia nr. 554 din 17 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 7 februarie 2014, și Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 martie 2014, prin care Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate.

Astfel, prin Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014, Curtea a reținut că "prevederile art. 115 alin. (1)-(3) din Consțituție, referitoare la necesitatea adoptării de către Parlament a unei legi speciale de abilitare a Guvernului pentru emiterea ordonanțelor, au în vedere emiterea ordonanțelor simple, iar nu a celor de urgență, ale căror condiții de emitere sunt reglementate de următoarele alineate ale art. 115 din Constituție".

De asemenea, referitor la critica potrivit căreia Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor legale privind transparența decizională în administrația publică, Curtea, prin decizia mai sus menționată, a constatat că, potrivit art. 6 alin. (9) din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 3 februarie 2003, "În cazul reglementării unei situații care, din cauza circumstanțelor sale excepționale, impune adoptarea de soluții imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public, proiectele de acte normative se supun adoptării în procedura de urgență prevăzută de reglementările în vigoare». Astfel, legiuitorul, ținând cont de realitatea existenței unor situații când necesitatea protejării interesului impune în mod obiectiv adoptarea unor măsuri urgente, a permis adoptarea unor acte normative fără îndeplinirea tuturor cerințelor privind asigurarea transparenței decizionale."

Totodată, Curtea a constatat că, în ceea ce privește critica vizând lipsa caracterului urgent și a unei situații extraordinare care să fi impus emiterea de urgență a actului normativ supus analizei de constituționalitate", prin Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, a statuat că Guvernul poate adopta o ordonanță de urgență în următoarele condiții, întrunite în mod cumulativ:

- existența unei situații extraordinare;

- reglementarea acesteia să nu poată fi amânată;

- urgența să fie motivată în cuprinsul ordonanței.

Totodată, Curtea, făcând trimitere la jurisprudența sa anterioară, respectiv Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995, a statuat că situația extraordinară trebuie evaluată în raport cu "necesitatea și urgența reglementării unei situații care, datorită circumstanțelor sale excepționale, impune adoptarea de soluții imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public". Cu aceeași finalitate, a definirii cât mai precise a situației excepționale, Curtea, prin Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998, a precizat că de esența acesteia este caracterul obiectiv, "în sensul că existența sa nu depinde de voința Guvernului care, în asemenea împrejurări, este constrâns să reacționeze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanței de urgență".

Analizând Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 prin prisma celor reținute de Curtea Constituțională în deciziile mai sus amintite, Curtea constată că Guvernul invocă următoarele aspecte pentru a justifica existența unei situații extraordinare și a urgenței reglementării:

- riscul ca la data de 1 ianuarie 2013 să nu existe politici fiscale și bugetare asumate prin Programul de guvernare de către noul Guvern;

- faptul că la data de 31 decembrie 2012 își încetau aplicabilitatea măsurile privind salarizarea în anul 2012 a personalului bugetar, măsuri instituite prin Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, iar neadoptarea acestor măsuri și pentru anul 2013 ar fi generat un impact suplimentar asupra cheltuielilor bugetare și, respectiv, asupra deficitului bugetar de 6,8% din produsul intern brut, afectând în mod semnificativ sustenabilitatea finanțelor publice;

- prevederile Ordonanței Guvernului nr. 21/2012 pentru suspendarea aplicării dispozițiilor Legii nr. 148/2012 privind înregistrarea operațiunilor comerciale prin mijloace electronice;

- necesitatea compatibilizării dispozițiilor Legii nr. 148/2012 cu prevederile Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, în ceea ce privește facturarea și arhivarea electronică a facturilor.

Curtea apreciază că cele invocate de Guvern în nota de fundamentare întrunesc condițiile unei situații extraordinare și urgente care, în mod obiectiv, impun adoptarea unei ordonanțe de urgență.

Astfel, necesitatea stabilirii în timp util a unor direcții clare în ceea ce privește domenii extrem de importante, așa cum este salarizarea personalului bugetar, domenii cu implicații financiare majore, și riscul ca aceste măsuri să nu poată fi adoptate până la începutul anului 2013, din cauze determinate de desfășurarea unor proceduri privind constituirea Parlamentului nou-ales și a învestirii noului Guvern, reprezintă motive ce justifică intervenția legislativă a Guvernului pentru evitarea unei grave atingeri aduse interesului public.

De asemenea, faptul că Parlamentul se află în cursul unei sesiuni parlamentare nu este de natură să împiedice emiterea de către Guvern a unei ordonanțe de urgență, întrucât aceasta reprezintă o reglementare rapidă prin care autoritățile pot interveni pentru apărarea unui interes public. De altfel, prevederile art. 115 alin. (5) din Constituție dispun că "Ordonanța de urgență intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgență la Camera competentă să fie sesizată și după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere. [...]".

Rațiunile care au stat la baza adoptării soluțiilor jurisprudențiale anterioare își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, astfel încât apreciem că aceasta se impune a fi menținută.

Totodată, Curtea menționează că, față de situația care a impus luarea măsurii, suspendarea unor drepturi stabilite prin lege trebuie să se facă pe un termen limitat și rezonabil.

Prin urmare, Curtea apreciază că măsura suspendării de către Guvern a unor drepturi prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 se încadrează într-un termen rezonabil, dar acesta are obligația să reglementeze pe fond plata acestor drepturi printr-un act normativ care să respecte dispozițiile constituționale și legale.