Decizia CCR nr. 161 din 20.03.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 461din Legea nr. 407/2006 a vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 46¹ din Legea nr. 407/2006 a vânătorii și a protecției fondului cinegetic, excepție ridicată de Alexandru Gyorgy în Dosarul nr. 5.714/320/2013 al Judecătoriei Târgu Mureș si care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 549D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin încheierea din 3 septembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 5.714/320/2013, Judecătoria Târgu Mureș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 46¹ din Legea nr. 407/2006 a vânătorii și a protecției fondului cinegetic.

Excepția a fost ridicată de Alexandru Gyorgy într-o cauză penală în care se fac cercetări cu privire la săvârșirea faptei prevăzute de art. 44 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 407/2006.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul menționează că dispozițiile legale criticate împiedică instanța de judecată să facă aplicarea dispozițiilor art. 181 din Codul penal persoanei care a comis infracțiunea de braconaj. Astfel, se încalcă art. 1 alin. (4) din Constituție care arată că statul se organizează potrivit principiului separației puterilor în stat, întrucât legiuitorul face un act de justiție, face un act de aplicare a legii, doar instanțele fiind competente să constate dacă într-adevăr s-a comis o infracțiune, care este persoana vinovată și ce fel de sancțiune va fi aplicată acestei persoane. Or, prin acest text legiuitorul prezumă absolut vinovată o persoană care a comis o stare de fapt care ulterior este infracțiune.

De asemenea, se susține încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia toți cetățenii sunt egali în fața legii, fără privilegii și fără discriminări, deoarece persoanele care comit infracțiuni de braconaj nu pot beneficia de prevederile art. 18¹ din Codul penal, fiind discriminați în raport cu ceilalți cetățeni care comit alt gen de infracțiuni și beneficiază de dispozițiile art. 18¹.

Totodată, autorul excepției apreciază că textul legal criticat încalcă dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, întrucât cei care comit infracțiunile prevăzute de legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nu pot uza de toate instituțiile dreptului penal și nu își pot construi o apărare pertinentă.

Judecătoria Târgu Mureș apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, întrucât textul criticat nu creează o imixtiune a puterii legislative în atribuțiile puterii judecătorești. Prezența puterii legislative în spectrul juridic se manifestă în mod necesar prin legile care statuează organizarea și funcționarea sistemului judiciar, pe de o parte, și în elaborarea actelor normative ce urmează a fi astfel aplicate pentru restabilirea și păstrarea ordinii de drept, pe de altă parte. Prevederile legale criticate reprezintă voința legiuitorului de a prezuma că anumite fapte prevăzute de legea penală prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

De asemenea, instanța apreciază că textele constituționale invocate nu sunt încălcate, reglementarea din legea specială, contestată ca fiind neconstituțională, nu aduce atingere reglementării din Codul penal în ceea ce privește aprecierea gradului de pericol social al faptei, ci doar atribuie un grad de pericol social specific infracțiunii în situația în care sunt încălcate anumite norme.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, întrucât reglementarea urmărește protejarea unui interes public și, ținând seama de conținutul său, nu pot fi reținute criticile privind înfrângerea prevederilor constituționale invocate de autorul excepției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 46¹ din Legea nr. 407/2006 a vânătorii și a protecției fondului cinegetic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 944 din 22 noiembrie 2006, introdus prin art. I pct. 45 din Legea nr. 215/2008 pentru modificarea și completarea Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 10 noiembrie 2008, care au următorul conținut: "Faptele prevăzute la art. 42-45 prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, indiferent de modul și de mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și de conduita făptuitorului. “

Curtea constată că la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, care prevede la art. 188 pct. 4 abrogarea art. 46¹ din Legea nr. 407/2006.

Curtea reține îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute la art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care instanța de contencios constituțional a statuat că sintagma "în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autorul excepției invocă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separației și echilibrului puterilor, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitor la accesul liber la justiție și art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare,

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile legale criticate nu contravin principiului separației puterilor în stat și nu afectează dreptul judecătorului de a înfăptui actul de justiție prin posibilitatea de a stabili în concret cu privire la pericolul social al infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 407/2006 a vânătorii și a protecției fondului cinegetic.

În considerarea unor situații de interes public, Parlamentul poate stabili ca anumite fapte antisociale să fie calificate drept infracțiuni, autorii lor urmând să suporte consecințele ce decurg din aceasta. În cazul de față, o asemenea reglementare este justificată de protecția fondului cinegetic național și a faunei de interes cinegetic și, nu în ultimul rând, de preocuparea de a recunoaște și conferi oricărei persoane dreptul la un mediu înconjurător sănătos și echilibrat ecologic.

Referitor la susținerea potrivit căreia dispozițiile egale criticate contravin art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) și art. 24 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că aceasta nu poate fi reținută, întrucât reglementarea se aplică tuturor celor aflați în ipoteza normei contestate, fără niciun fel de considerente arbitrare, fiind deopotrivă respectate toate regulile și garanțiile procedurale referitoare la dreptul la apărare și la un proces echitabil. Principiul egalității în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor infracțiunilor, iar reglementarea unui regim distinct pentru infracțiuni diferite este expresia firească a principiului constituțional menționat, care impune ca la aceleași situații juridice să se aplice același regim, iar la situații juridice diferite, tratamentul juridic să fie diferențiat.

În continuare, Curtea reține că art. 18¹ din Codul penal, la care face referire autorul excepției, are în vedere fapte antisociale care, prin conținutul lor concret și prin atingerea minimă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Prin dispozițiile legale criticate, legiuitorul a urmărit ocrotirea fondului cinegetic național și a faunei de interes cinegetic ca bun public, luând judecătorului posibilitatea de a diminua până la anihilare una dintre trăsăturile infracțiunilor prevăzute de art. 42-45 din Legea nr. 407/2006, în funcție de atingerea minimă adusă uneia dintre valorile sociale apărate, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, de persoana și conduita făptuitorului, precum și de alte criterii intrinseci ale faptei.

De asemenea, o soluție legislativă identică cu cea criticată în prezenta cauză se regăsește în art. 120 din Codul silvic, iar prin Decizia nr. 1.001 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 6 august 2009, Decizia nr. 312 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010, și Decizia nr. 568 din 3 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 5 iulie 2011, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția invocată.

Cu acele prilejuri, Curtea a statuat că sancționarea acestor fapte este în acord cu dispozițiile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție și ține de domeniul dreptului substanțial, legiuitorul având în vedere situația în care gradul de pericol social concret al unei fapte penale este mai mic față de pericolul social generic al infracțiunii-tip incriminate de legiuitor.

În același sens este și Decizia nr. 715 din 31 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 8 iulie 2011.