Decizia CCR nr. 167 din 20.03.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 11 alin. (3) din OUG nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Lucia Weiss în Dosarul nr. 372/93/2013 al Tribunalului Ilfov - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 647 D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se arată că constatarea tehnico-științifică efectuată în condițiile art. 11 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 nu are valoare dinainte stabilită, putând fi contrazisă prin orice mijloc de probă, și că asigurarea principiului egalității armelor invocat de autoarea excepției se apreciază prin raportare la ansamblul procesului penal. Se susține că soluția juridică criticată a fost preluată la art. 172 alin. (10) din Codul de procedură penală, potrivit căruia constatarea este efectuată de către un specialist care funcționează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 3 octombrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 372/93/2013, Tribunalul Ilfov - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Lucia Weiss într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăției inculpatei sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul criticat acordă valoare de mijloc de probă constatării tehnico-științifice efectuate din dispoziția scrisă a procurorului de specialiștii Direcției Naționale Anticorupție, "în condițiile legii", fără ca Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 să prevadă care este înțelesul acestei din urmă sintagme, fapt ce lipsește norma juridică supusă analizei de accesibilitate, precizie și previzibilitate în aplicare. Se arată că acest aspect contravine dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție referitor la dreptul la un proces echitabil și se face trimitere la Hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 5 ianuarie 2000 și 8 octombrie 2008, pronunțate în cauzele Beyeler împotriva Italiei, paragraful 109, și Fener Rum Patrikligi împotriva Turciei, paragraful 70. Este subliniată competența Curții Constituționale de a analiza conformitatea textelor legale, respectiva înțelesului lor, într-o interpretare sau alta cu exigențele constituționale, făcându-se referire la Decizia Curții Constituționale nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011. Se susține că prevederile art. 11 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 încalcă principiul egalității în drepturi prevăzut la art. 16 din Legea fundamentală, întrucât creează un regim juridic diferit pentru persoanele urmărite penal sau judecate pentru săvârșirea unor infracțiuni de corupție, cărora le sunt aplicabile dispozițiile acestei ordonanțe de urgență, față de cel aplicabil persoanelor urmărite penal și judecate potrivit procedurii comune, în cazul cărora sunt incidente dispozițiile art. 112 din Codul de procedură penală din 1968; conform acestora, constatarea tehnico-științifică reprezintă un instrument specific fazei actelor premergătoare începerii urmăririi penale, a cărei efectuare se dispune când există pericol de dispariție a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situații de fapt și este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, neavând valoare de mijloc de probă.

Tribunalul Ilfov - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitatea este neîntemeiată. Se arată că dispozițiile art. 11 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 nu încalcă egalitatea în drepturi, întrucât constatările tehnico-științifice efectuate din dispoziția scrisă a procurorului de specialiștii Direcției Naționale Anticorupție constituie mijloace de probă doar în condițiile dreptului comun în materie, fiind supuse, prin urmare, exigențelor prevăzute la art. 62-68 și art. 112,113 și 115 din Codul de procedură penală din 1968. Se susține că textul criticat nu contravine nici dispozițiilor art. 21 din Constituție, deoarece inculpații trimiși în judecată de către procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și cei trimiși în judecată de către procurorii de la celelalte parchete sunt judecați potrivit acelorași norme de procedură, de către același sistem de instanțe, astfel încât cei dintâi beneficiază de aceleași garanții procesuale ca și cei din a doua categorie, în România neexistând instanțe de judecată speciale pentru inculpații judecați pentru săvârșirea de infracțiuni de corupție.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului susține că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că prevederile legale criticate dispun fără echivoc cu privire la includerea constatărilor-tehnico științifice în categoria mijloacelor de probă, dar că procedura reglementată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002, în ansamblul său, oferă suficiente garanții și remedii procesuale pentru a asigura caracterul echitabil al procesului penal, inclusiv în ceea ce privește administrarea probelor. Se subliniază faptul că partea interesată poate formula obiecțiuni la raportul de constatare sau îl poate contesta în fața instanței de judecată, în condiții de contradictorialitate. Se arată, totodată, că, în procesul deliberării, instanțele verifică și evaluează materialul probator, pronunțând soluții prin coroborarea tuturor probelor administrate în cauzele deduse judecății și nu prin raportare exclusivă la constatările tehnico-științifice, judecata desfășurându-se în condiții de imparțialitate, publicitate, oralitate și contradictorialitate, ce exclud riscul abuzurilor de drept. Se face trimitere la deciziile Curții Constituționale nr. 131 din 7 martie 2013, nr. 133 din 7 martie 2013 și nr. 242 din 21 mai 2013. Se susține că dispozițiile art. 11 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 nu contravin prevederilor art. 16 din Legea fundamentală referitoare la egalitatea în drepturi, atâta vreme cât, potrivit art. 13 din același act normativ și dispozițiilor Codului de procedură penală, cu care acestea se completează, urmărirea penală se efectuează de către procuror, în cazul ambelor categorii de persoane arătate de către autoarea excepției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 11 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 503/2002, care au următorul cuprins: "Constatarea tehnico-științifică efectuată din dispoziția scrisă a procurorului de specialiștii prevăzuți la alin. (1) constituie mijloc de probă, în condițiile legii."

Prevederile art. 11 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 au fost abrogate prin art. 58 pct. 1 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Având însă în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a statuat că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea reține ca obiect al prezentei excepții de neconstituționalitate prevederile art. 11 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție.

Se susține că dispozițiile art. 11 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 încalcă prevederile constituționale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi și ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității prevederilor art. 11 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002, prin raportare la critici de neconstituționalitate similare, respingând ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, prin mai multe decizii, dintre care, cu titlu de exemplu, sunt reținute: Decizia nr. 910 din 16 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 710 din 20 octombrie 2008, Decizia nr. 952 din 23 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 716 din 22 octombrie 2008, Decizia nr. 131 din 7 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 218 din 17 aprilie 2013, și Decizia nr. 133 din 7 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 12 aprilie 2013.

Prin Decizia nr. 131 din 7 martie 2013, Curtea a reținut că specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție au o înaltă calificare în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum și în alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmărire penală și că aceștia au calitatea de funcționari publici, iar constatările tehnico-științifice efectuate din dispoziția scrisă a procurorului constituie mijloc de probă. Totodată, Curtea a subliniat faptul că o componentă a garanțiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, este principiul egalității armelor, ce semnifică tratarea egală a părților pe toată durata desfășurării procedurii în fața unei instanțe de judecată, fără ca una să fie dezavantajată în raport cu cealaltă. Curtea a constatat că, din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 18 martie 1997, pronunțată în Cauza Mantovanelli împotriva Franței, paragraful 36), reiese că se încalcă principiul egalității armelor atunci când procedura contestată, în ansamblul ei, nu a respectat prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenție. Curtea a mai reținut că principiul contradictorialității, o altă componentă a dreptului la un proces echitabil, presupune, în esență, posibilitatea pentru părțile unui proces de a lua la cunoștință de toate probele și observațiile prezentate judecătorului, de natură să îi influențeze decizia și de a le discuta (Hotărârea din 27 martie 1998, pronunțată în Cauza J.J. împotriva Olandei, paragraful 43, și Hotărârea din 2 iunie 2005, pronunțată în Cauza Cottin împotriva Belgiei, paragraful 33).

În aceste condiții Curtea a reținut că partea interesată poate formula obiecțiuni la raportul de constatare sau poate contesta în fața instanței de judecată, în condiții de contradictorialitate, mijlocul de probă respectiv. De asemenea, Curtea a constatat că o reglementare similară cu cea criticată este cuprinsă în art. 112 din Codul de procedură penală din 1968, potrivit căruia, în anumite cazuri, organul de urmărire penală poate folosi cunoștințele unui specialist sau tehnician, dispunând, din oficiu ori la cerere, efectuarea unei constatări tehnico-științifice, care se realizează, de regulă, de către specialiști sau tehnicieni care funcționează în cadrul ori pe lângă instituția de care aparține organul de urmărire penală, dar care poate fi făcută și de către specialiști sau tehnicieni care funcționează în cadrul altor organe. Pe de altă parte, Curtea a arătat că, în procesul deliberării, judecătorul verifică și evaluează materialul probator și își fundamentează soluția pe întregul probatoriu administrat în cauză, prin coroborarea și aprecierea probelor, iar nu prin raportarea exclusivă la constatările tehnico-științifice întocmite de specialiștii prevăzuți de textul de lege criticat.

Așadar, Curtea a reținut că judecata se desfășoară de către o instanță independentă și imparțială, în condiții de publicitate, oralitate și contradictorialitate, iar judecătorul își fundamentează soluția pe întregul probatoriu administrat, verificând, evaluând și coroborând probele, astfel că informațiile conținute în constatările tehnico-științifice nu pot crea în mod concret riscul unui abuz de procedură

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât soluția, cât și considerentele deciziilor invocate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Prin Decizia nr. 968 din 30 octombrie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 854 din 12 decembrie 2007, Curtea a reținut că susținerile autorilor excepției, în sensul că aceste dispoziții ar crea discriminări între inculpații din cauzele instrumentate de Direcția Națională Anticorupție și cei din alte cauze, în care urmărirea penală este efectuată în mod obligatoriu de către procuror, sunt neîntemeiate, deoarece, potrivit art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 și Codului de procedură penală din 1968, cu ale căror dispoziții se completează această ordonanță, urmărirea penală se efectuează de către procuror, nefiind deci în prezența unei încălcări a principiului egalității în fața legii, consacrat de prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție că, nu este contrară principiului egalității, instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce privește căile de atac, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor.

Iar, prin Decizia nr. 952 din 23 septembrie 2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1)-(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție și ale art. 29 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală din 1968, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 716 din 22 octombrie 2008, Curtea a reținut, referitor la pretinsa încălcare prin textele criticate a principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție, că nu este contrară principiului egalității instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce privește căile de atac, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor.

Cele reținute prin deciziile anterior referite se aplică mutatis mutandis cu privire la prevederile art. 11 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002.

Distinct de cele arătate, Curtea constată că soluția juridică supusă controlului de constituționalitate, potrivit căreia specialiștii din cadrul organelor judiciare pot efectua constatări tehnico-științifice cu valoare de probe, din dispoziția scrisă procurorului, este prevăzută și la art. 172 alin. (9) și (10) din Codul de procedură penală în vigoare, conform cărora, când există pericol de dispariție a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situații de fapt ori este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, organul de urmărire penală poate dispune prin ordonanță efectuarea unei constatări, ce poate fi efectuată de către un specialist care funcționează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora.