Decizia CCR nr. 162 din 20.03.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 3 lit. m) şi ale art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997 - taxele judiciare de timbru şi ale art. 109 din Legea nr. 188/1999 - Statutul funcţionarilor publici

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 lit. m) și ale art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată de Sindicatul Polițiștilor "Lege și Onoare" Mureș din Târgu Mureș, în numele membrului de sindicat Mirela Roșea, în Dosarul nr. 3.898/102/2011 al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 555D/2013 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public.

Acesta arată că textele de lege atacate au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la critici de neconstituționalitate asemănătoare. Prin Decizia nr. 552 din 17 decembrie 2013, Curtea Constituțională a statuat asupra conformității dispozițiilor art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 109 din Legea nr. 188/1999 față de normele fundamentale și critici de neconstituționalitate asemănătoare celor invocate și în prezenta cauză, astfel că această decizie își menține valabilitatea, pentru identitate de rațiune.

În privința dispozițiilor art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, reprezentantul Ministerului Public observă că nu sunt însoțite de o veritabilă și distinctă critică de neconstituționalitate, autorul excepției analizându-le prin coroborare cu prevederile art. 15 lit. a) din aceeași lege. Prin urmare, în considerarea acelorași argumente reținute de Curtea Constituțională în jurisprudența sa în materie, consideră că și această excepție de neconstituționalitate se justifică a fi respinsă ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 25 iunie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 3.898/102/2011, Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 lit. m) și ale art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată de Sindicatul Polițiștilor "Lege și Onoare" Mureș din Târgu Mureș, în numele membrului de sindicat Mirela Roșea, într-un litigiu având ca obiect soluționarea unui conflict colectiv de muncă aflat în faza de recurs, declarat împotriva hotărârii prin care instanța de fond a anulat ca netimbrată acțiunea în justiție,

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că textele de lege criticate contravin, în principal, dispozițiilor constituționale privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, accesul liber la justiție și dreptul la apărare, principii fundamentale consacrate de art. 16,art. 21 și art. 126 din Constituție.

În acest sens, autorul excepției de neconstituționalitate susține că, din interpretarea textelor de lege criticate, instanța de judecată a apreciat că, pentru soluționarea unui conflict individual de muncă intervenit între funcționarii publici și instituția publică angajatoare, aceștia sunt obligați la plata unei taxe de timbru, datorită naturii juridice speciale a raporturilor de muncă. Arată că instanța de judecată a ajuns la concluzia că sunt exonerate de la plata taxei de timbru doar acele persoane care au calitatea de angajat cu contract individual de muncă, nu și cele care au calitatea de funcționari publici. Autorul excepției precizează că, în lumina prevederilor Legii dialogului social nr. 62/2011, care definesc noțiunile de "conflict de muncă", "conflict individual de muncă" și "conflicte în legătură cu plata unor despăgubiri", textele de lege criticate sunt neconstituționale în măsura în care, din interpretarea lor coroborată, s-ar desprinde ideea că, pentru soluționarea unui conflict individual sau colectiv de muncă, funcționarii publici sunt obligați la plata unei taxe judiciare de timbru.

De asemenea, autorul excepției susține că funcționarul public este privat de beneficiul celerității soluționării litigiului, întrucât la instanțele de contencios administrativ termenele sunt de 30 de zile sau mai lungi, comparativ cu cele care soluționează litigiile de muncă, unde termenele de judecată nu depășesc 15 zile. Tot astfel, arată că, în contenciosul administrativ, sarcina probei revine reclamantului funcționar public, în contrast cu regula aplicabilă litigiilor de muncă de drept comun, potrivit căreia sarcina probei revine angajatorului. Inegalitatea de tratament a funcționarilor publici față de personalul contractual rezultă și din faptul că hotărârile asupra fondului cauzei pronunțate de instanțele de contencios administrativ nu sunt definitive și executorii și, pe cale de consecință, nu pot fi învestite cu formulă executorie, pe când în cazul litigiilor de muncă de drept comun se poate proceda la punerea în executare a hotărârilor.

Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Dispozițiile legale criticate nu contravin principiului egalității, principiu ce, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dar și a Curții Constituționale, impune și justifică, totodată, ca unor situații obiectiv diferite să le corespundă un tratament juridic diferențiat. Or, autorul excepției critică norme de dreptul muncii, iar cei ce se află sub incidența ipotezei normei respective se află într-o situație juridică diferită de cea a funcționarilor publici. Pe de altă parte, Curtea Constituțională a statuat de principiu (Decizia nr. 773 din 1 iulie 2008 sau Decizia nr. 21 din 18 ianuarie 2001) că instituirea de către legiuitor a unor scutiri de la plata taxei judiciare de timbru pentru anumite categorii de cereri nu constituie o discriminare sau o atingere adusă principiului egalității. Tot astfel, nu se poate reține nici încălcarea accesului liber la justiție, de vreme ce, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale (Decizia nr. 618 din 17 noiembrie 2005), nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, instituirea acestora, întemeiată pe art. 56 alin. (1) din Constituție, urmărind acoperirea cheltuielilor publice prilejuite de realizarea actului de justiție. Excepțiile de la regula timbrării acțiunilor în justiție sunt posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor.

Pentru aceleași motive, instanța judecătorească apreciază că nu se poate reține nici pretinsa contradicție față de prevederile art. 52 din Constituție, invocate din perspectiva instituirii unei situații discriminatorii interzise de art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Cât privește invocarea art. 41 din Constituție, se arată că autorul excepției nu explică în ce anume constă această pretinsă încălcare. De asemenea, dispozițiile egale criticate nu contravin nici prevederilor art. 126 alin. (3) din Constituție.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră, în acord cu jurisprudența Curții Constituționale în materie (deciziile nr. 170 din 27 februarie 2007, nr. 23 din 15 ianuarie 2008, nr. 1 325 din 13 octombrie 2009 și nr. 328 din 25 iunie 2013), că nu pot fi reținute criticile de neconstituționalitate formulate de autorul excepției.

În acest sens, se afirmă, în esență, că dispozițiile egale criticate nu contravin accesului liber la justiție și nici principiului egalității, deoarece diferența de tratament pe care autorul excepției o reclamă se justifică în mod obiectiv și rațional prin situațiile diferite în care funcționarii publici și personalul contractual se află. Statutul funcționarilor publici, reglementat prin lege specială, cu caracter organic, este concretizat prin Legea nr. 188/1999, care, la art. 117, prevede că dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.

Față de natura criticilor de neconstituționalitate formulate, care vizează modalitatea de interpretare coroborată a textelor legale atacate, Avocatul Poporului observă, în final, Că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea sa cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, și nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la prevederi ori principii ale Constituției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 3 lit. m) și ale art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, act normativ abrogat expres prin art. 58 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013. Deși, în prezent, textele legale criticate nu mai sunt în vigoare, Curtea constată că actul normativ abrogator a intrat în vigoare la o dată ulterioară sesizării sale, astfel că acesta nu a avut incidență în litigiul supus soluționării în fața instanței judecătorești. Aplicând și considerentele de principiu ale Deciziei Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea constată că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, pe de o parte, dispozițiile art. 3 lit. m) și ale art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, în redactarea în vigoare la momentul sesizării instanței de contencios constituțional. Acestea au următorul conținut:

-Art. 3 lit. m): "Acțiunile și cererile neevaluabile în bani se taxează astfel: [...]

m) cereri introduse de cei vătămați în drepturile lor printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a le rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege:

- cererea pentru anularea actului sau, după caz, recunoașterea dreptului pretins, precum și pentru eliberarea unui certificat, unei adeverințe sau oricărui alt înscris - [...];

- cererea cu caracter patrimonial, prin care se solicită și repararea pagubelor suferite - 10% din valoarea pretinsă, dar nu mai mult de [...] lei."

Potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, modificat prin articolul unic pct. 6 din Legea nr. 76/2009 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 231 din 8 aprilie 2009, "Nivelul taxelor judiciare de timbru prevăzute de prezenta lege se actualizează o dată pe an cu indicele ratei inflației, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Justiției și a Ministerului Finanțelor Publice."

- Art. 15 lit. a): "Sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la:

a) încheierea, executarea și încetarea contractului individual de muncă, orice drepturi ce decurg din raporturi de muncă, stabilirea impozitului pe salarii, drepturile decurgând din executarea contractelor colective de muncă și cele privind soluționarea conflictelor colective de muncă, precum și executarea hotărârilor pronunțate în aceste litigii. "

Pe de altă parte, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie și prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 9 mai 2007, modificate prin art. IV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, potrivit cărora: "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe."

Dispozițiile constituționale considerate încălcate sunt cele ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 41 - Munca și protecția socială a muncii, art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și ale art. 126 - Instanțele judecătorești. De asemenea, invocând art. 20 din Legea fundamentală, referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, autorul excepției apreciază că sunt încălcate și prevederile art. 14 - Interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Dispozițiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului Curții Constituționale, exercitat din perspectiva unor critici de neconstituționalitate asemănătoare celor prezentate de autorul prezentei excepții.

Astfel, prin Decizia nr. 328 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 2 august 2013, Curtea a examinat constituționalitatea prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 și ale art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997 prin prisma unor critici similare și prin raportare la aceleași prevederi din Constituție și din celelalte documente internaționale invocate și în cauza de față.

Cu privire la pretinsa încălcare prin art. 109 din Legea nr. 188/1999 a principiului egalității în drepturi, Curtea, respingând ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, a statuat, cu acel prilej, că textul legal criticat nu cuprinde norme contrare acestui principiu, întrucât, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Legea fundamentală, statutul funcționarilor publici se stabilește prin lege organică, iar voința legiuitorului cu privire la acesta se regăsește în cuprinsul Legii nr. 188/1999. Stabilind instanța competentă să soluționeze litigiile având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, acest text reflectă și transpune, pe de o parte, dispozițiile art. 52 din Constituție, referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, și dispune, totodată, chiar în sensul asigurării accesului liber la justiție, și nu al blocării acestui drept. Curtea a mai arătat că statutul special al funcționarilor publici, reglementat prin Legea nr. 188/1999, conferă acestora anumite avantaje și garanții față de personalul contractual, cum ar fi, de exemplu, stabilitatea în funcție, ceea ce justifică un tratament juridic diferit în ce privește instanța competentă să soluționeze litigiile ivite în legătură cu raporturile de serviciu ale acestora, fără a se putea susține, așadar, încălcarea principiului egalității în drepturi a cetățenilor.

Referitor la dispozițiile art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997, Curtea a constatat de principiu, prin aceeași decizie, că instituirea de către legiuitor a unor scutiri de la plata taxei de timbru pentru anumite categorii de cereri nu constituie o discriminare sau o atingere adusă principiului constituțional al egalității în drepturi, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție. Raportat la criticile de neconstituționalitate formulate în cauza soluționată prin Decizia nr. 328 din 25 iunie 2013, similare cu cele din prezenta cauză, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate, întrucât autorii săi urmăreau, în realitate, completarea textului legal criticat cu o nouă categorie de acțiuni și cereri scutite de taxa judiciară de timbru, acțiuni referitoare la raporturile de serviciu ale funcționarilor publici. Or, Curtea se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Prin aceeași decizie, Curtea a observat că aspectele semnalate de autorii excepției, legate de interpretarea și aplicarea diferită, de către instanțele judecătorești, a legislației incidente în materia raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici, nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci una de aplicare a legii, care ar putea fi, eventual, înlăturată de înalta Curte de Casație și Justiție, prin intermediul unei decizii pronunțate în soluționarea unui recurs în interesul legii, în exercitarea atributului său constituțional, stabilit în art. 126 alin. (3) din Legea fundamentală.

Curtea apreciază că, față de cele deja examinate în precedent prin Decizia nr. 328 din 25 iunie 2013, nu au intervenit elemente noi, de natură a impune reconsiderarea soluțiilor pronunțate, astfel că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, iar excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

De altfel, ulterior pronunțării deciziei menționate, Legea nr. 146/1997 a fost integral abrogată, materia taxelor judiciare de timbru fiind reglementată printr-un nou act normativ, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, care la art. 29 alin. (4) prevede că "Acțiunile și cererile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici și ale funcționarilor publici cu statut special sunt asimilate, sub aspectul taxei judiciare de timbru, conflictelor de muncă".

Și asupra constituționalității dispozițiilor art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, care stabilesc obligativitatea plății taxei judiciare de timbru, precum și cuantumul acesteia, Curtea s-a mai pronunțat, de pildă prin Decizia nr. 164 din 22 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 30 iunie 2005. Respingând excepția, Curtea a reamintit, cu acel prilej, că atât în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cât și în cea a Curții Constituționale s-a statuat că accesul liber la justiție nu presupune gratuitatea, astfel că textul de lege criticat nu contravine acestui principiu și, cu atât mai puțin, celorlalte principii constituționale considerate încălcate, respectiv celor privind dreptul la un proces echitabil sau dreptul la apărare.

Neintervenind elemente noi, considerentele și soluția pronunțate cu acel prilej își mențin valabilitatea și în ce privește cauza de față.