Decizia CCR nr. 48 din 17.02.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Charlotte Castelein, TRD Comm VA, Maatschap Allacha și Castel Engineering NV în Dosarul nr. 1.749/122/2012/a34 al Tribunalului Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.0050/2014.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorii excepției de neconstituționalitate, domnul avocat Cristian Mocanu din Baroul București, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului părților prezente, care arată că prevederile legale criticate încalcă art. 21 din Constituție. În opinia sa, partea care poate demonstra dolul ar trebui să se poată adresa instanței, iar această chestiune nu ar trebui soluționată de judecătorul-sindic.

4. În continuare, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5. Prin Încheierea din 13 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 1.749/122/2012/a34, Tribunalul Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție invocată de Charlotte Castelein, TRD Comm VA, Maatschap Allacha și Castel Engineering NV, într-un dosar având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva unei creanțe chirografare înscrisă în tabelul preliminar de creanțe.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât deși oferă posibilitatea de a face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existenței unui fals, doi sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute, fiind de natură a produce efecte semnificative asupra procedurii - prin înlăturarea unor creanțe/participanți de la tabelul definitiv de creanță, în măsura în care se dovedesc întemeiate, totuși, discutarea acestora spre finalul procedurii de insolvență (astfel cum sugerează sintagma "tabel definitiv de creanțe“) apare ca o soluție contrară principiului statuat de art. 21 alin. (3) din Constituție.

7. Așadar, formularea din lege "tabel definitiv de creanțe“ conduce la ideea că partea interesată, care deține probe cu privire la nelegalitatea unei creanțe din tabel, este nevoită să aștepte definitivarea tabelului de creanțe înainte de a acționa și a obține recunoașterea drepturilor sale. Astfel, o atare interpretare ar însemna, din perspectiva creditorului/persoanei interesate care aduce argumente rezonabile pentru probarea cazurilor prescrise de art. 75 alin. (1) din lege, o încălcare a dreptului său de acces liber și direct la o instanță de judecată, respectiv a dreptului său la soluționarea petiției într-un termen rezonabil și cu celeritate.

8. Având în vedere că motivele speciale prevăzute de art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 - eroare esențială, doi, fals, titluri hotărâtoare - pot fi invocate în cadrul procedurii insolvenței și sub forma contestațiilor la tabelul preliminar (bazată pe dispozițiile art. 73 din Legea nr. 85/2006), se apreciază ca aceste motive pot fi invocate cu atât mai mult în perioada intermediară, adică până la definitivarea tabelului de creanțe.

9. Tribunalul Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât accesul liber la justiție nu este unul absolut, orice restricție fiind admisă atât timp cat nu aduce atingere dreptului de acces la un tribunal în substanța sa.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au următorul cuprins: "După expirarea termenului de depunere a contestațiilor, prevăzut la art. 73 alin. (2), și până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existenței unui fals, doi sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute.“

14. Curtea observă că Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței a fost abrogată prin Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, dar și dispozițiile art. 343 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora "Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date“, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale criticate din Legea nr. 85/2006.

15. Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că aceste texte de lege aduc atingere dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea observă că autorii acesteia pleacă de la premisa că între momentul expirării termenului pentru a formula contestații la tabelul preliminar de creanțe și data definitivării tabelului de creanțe se poate scurge un interval de timp destul de mare în care interesele unor creditori ar putea fi prejudiciate. Autorii excepției susțin că nu au posibilitatea de a acționa în acest interval, ci trebuie să aștepte definitivarea tabelului de creanțe care se face de către judecătorul sindic, împrejurare ce este de natură a le încălca dreptul la soluționarea procesului într-un termen rezonabil.

17. Curtea reține că acest interval de timp este delimitat de două momente: expirarea termenului de depunere a contestațiilor [potrivit art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, contestațiile trebuie depuse la tribunal cu cel puțin 10 zile înainte de data stabilită, prin sentința de deschidere a procedurii, pentru definitivarea tabelului de creanțe, atât în procedura generală, cât și în procedura simplificată], pe de o parte, și definitivarea tabelului de creanțe [potrivit art. 62 alin. (1) lit. d), termenul de definitivare a tabelului creanțelor, care nu va depăși 30 de zile în cazul procedurii generale și, respectiv, 15 zile în cazul procedurii simplificate, de la expirarea termenului corespunzător fiecărei proceduri, prevăzut la lit. c), adică de la expirarea termenului de verificare a creanțelor, de întocmire, afișare și comunicare a tabelului preliminar de creanțe], pe de altă parte.

18. Examinând prevederile art. 73 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, Curtea observă că judecătorul-sindic este obligat să se pronunțe asupra contestațiilor la termenul stabilit prin sentința de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului de creanțe. Măsura criticată de autorii excepției de neconstituționalitate se justifică prin natura specială a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, procedură care impune crearea unui cadru unitar, colectiv și egalitar în care creditorii unui debitor comun să își poată valorifica drepturile împotriva debitorului aflat în stare de insolvență (a se vedea mutatis mutandis considerentele Deciziei nr. 1.075 din 20 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 7 ianuarie 2008, și ale Deciziei nr. 300 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 31 mai 2012). În aceste condiții, stabilirea unor termene strict determinate pentru întocmirea tabelului preliminar de creanțe și introducerea contestațiilor împotriva creanțelor sau drepturilor de preferință din acesta au drept finalitate asigurarea definitivării tabelului de creanță. O altă abordare, în sensul posibilității introducerii unor asemenea contestații după expirarea termenului, dar înainte de definitivarea tabelului de creanță, ar avea efecte negative asupra definitivării acestui tabel, întrucât ar produce o incertitudine cu privire la masa credală, fapt ce echivalează cu imposibilitatea evaluării pasivului averii debitorului. De asemenea, faptul că o contestație formulată în condițiile prevăzute de art. 75 alin. (1) ajunge să fie soluționată după definitivarea tabelului de creanțe nu este de natură să încalce dreptul la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, ea are rolul de a asigura egalitatea și veridicitatea procedurii. Așadar, opțiunea legiuitorului ține cont de specificul materiei insolvenței, iar textul criticat, în aceste condiții, se raportează la tabelul definitiv de creanțe.