Decizia CCR nr. 53 din 17.02.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 38 alin. (2) teza întâi din Legea concurenţei nr. 21/1996

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (2) teza întâi din Legea concurenței nr. 21/1996, excepție ridicată de Societatea Comercială "Inspet“ - S.A. din București în Dosarul nr. 6.290/2/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.151 D/2014.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepției, domnul avocat Valeriu Stoica, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, iar pentru partea Consiliul Concurenței, doamna Iulia Dăsculțu din cadrul Direcției juridic-contencios, cu delegație depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepției de neconstituționalitate, care arată că procedura prevăzută de dispozițiile legale criticate este asemănătoare cu procedura percheziției. În aceste condiții, părțile trebuie citate. De asemenea, se solicită admiterea excepției.

4. În continuare, președintele acordă cuvântul reprezentantului Consiliului Concurenței, care arată că, potrivit Deciziei nr. 6 din 12 ianuarie 2010 a Curții Constituționale, activitatea desfășurată de inspectorii instituției nu poate fi considerată o activitate adiacentă noțiunii de percheziție. Aceste inspecții au drept scop obținerea datelor și a informațiilor necesare în situația existenței unor suspiciuni. Datele care se copiază sunt obținute ca urmare a unei autorizări a instanței. Copiile se realizează având în vedere că e nevoie de cantitatea mare de date și timpul necesar pentru studierea lor în condițiile în care nu Consiliul Concurenței dorește blocarea activității societății respective.

5. Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Acesta arată că activitatea inspectorilor Consiliului Concurenței se circumscrie necesității de combatere a încălcării legii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

6. Prin Încheierea din 4 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 6.290/2/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (2) teza întâi din Legea concurenței nr. 21/1996, excepție invocată de Societatea Comercială "Inspet“ - S.A. din București într-un dosar având ca obiect soluționarea unui recurs formulat împotriva unei încheieri a Curții de Apel București.

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât judecata se realizează fără citarea părților. Litigiile de dreptul concurenței reprezintă acuzații în materie penală și dreptul persoanei acuzate de a fi prezentă la ședința de judecată este unul din elementele fundamentale ale caracterului echitabil al procesului. În ceea ce privește procesul civil, deși statele se bucură de o anumită marjă de apreciere cu privire la citarea părților, totuși, prevederea legală criticată apare ca fiind nejustificată. Astfel, se încalcă principiul egalității armelor, deoarece autoritatea de concurență depune o cerere de autorizare a inspecției, iar instanța se pronunță fără a asculta și partea cealaltă, iar în cazul în care aceasta din urmă este nemulțumită, poate face contestație, însă aceasta nu este suspensivă de executare.

8. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Instanța apreciază că dispozițiile legale criticate sunt justificate în virtutea art. 126 alin. (2) din Constituție, întrucât legiuitorul, având competența exclusivă în acest sens, poate dispune ca anumite proceduri să nu se supună regulilor de citare, în considerarea caracterului specific al acestora sau în scopul asigurării celerității. În plus, soluționarea cererii de autorizare judiciară fără citarea părților se justifică prin faptul că aceasta nu presupune analiza unor chestiuni de fond într-un litigiu, fiind o procedură ce vizează buna desfășurare a activității desfășurate de Consiliul Concurenței în virtutea atribuțiilor stabilite prin lege.

9. De asemenea, se constată, pe de o parte, că investigația nu este declanșată "în contradictoriu“ cu o anumită societate, procedura desfășurându-se în ceea ce privește indiciile cu privire la o posibilă faptă prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 21/1996, iar pe de altă parte, că legea prevede posibilitatea contestării încheierii prin care s-a încuviințat cererea de autorizare la Înalta Curte de Casație și Justiție într-o procedură contencioasă, în care contestatoarea poate exercita toate drepturile procesuale prevăzute de lege.

10. Referitor la susținerile autoarei excepției, potrivit cărora inspecția inopinată realizată de Consiliul Concurenței trebuie asimilată unei acuzații în materie penală, instanța supremă apreciază ca acestea nu pot fi primite, normele de procedură fiind de strictă interpretare.

11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2/3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 38 alin. (2) teza întâi din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 3 aprilie 2014, dispoziții care au următorul cuprins: "Cererea de autorizare se judecă în camera de consiliu, fără citarea părților.“

15. Autoarea excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil. Totodată, sunt invocate și prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că autoarea acesteia este nemulțumită de faptul că procedura prevăzută de dispozițiile legale criticate se desfășoară fără citarea părților, ceea ce ar duce la încălcarea principiului egalității armelor în procesul civil.

17. Curtea reține faptul că procedura prevăzută de art. 38 alin. (1) și (2) este una necontencioasă. Astfel, art. 38 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 prevede că inspectorii de concurență pot proceda la inspecții doar în baza unui ordin emis de către președintele Consiliului Concurenței și cu autorizarea judiciară dată prin încheiere de către președintele Curții de Apel București sau de către un judecător delegat de acesta. O copie certificată a ordinului de inspecție și a autorizației judiciare se comunică obligatoriu persoanei supuse inspecției înainte de începerea acesteia.

18. Practic, inspectorii de concurență desfășoară o activitate de investigație atunci când există indicii privind săvârșirea unor fapte contrare legii. Dispozițiile legale criticate nu pun în discuție fondul cauzei sau temeinicia vreunor acuzații, ci, pe baza lor, se procedează la autorizarea unor inspecții. Astfel, potrivit art. 38 alin. (5) din lege, oricare ar fi împrejurările, inspecția se desfășoară între orele 8,00 și 18,00 și trebuie efectuată în prezența persoanei la care se efectuează inspecția sau a reprezentantului său. Inspecția poate continua și după ora 18,00 numai cu acordul persoanei la care se efectuează inspecția sau a reprezentantului său.

19. Condițiile de exercitare a dreptului de acces liber la justiție, precum și căile de atac sunt prevăzute de norme juridice procedurale. Or, conform dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, iar art. 129 din Legea fundamentală prevede că, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii“.

20. În aceste condiții, se constată că textul criticat constituie o normă procedurală care reglementează soluționarea cererii de încuviințare a unei inspecții, așadar fără analizarea fondului litigiului de către instanța de judecată, întrucât în discuție este o chestiune prealabilă soluționării acesteia. Or soluționarea unor asemenea chestiuni trebuie să fie guvernată de principiul celerității, care ar putea fi grav afectat prin aplicarea în materie a principiilor oralității, contradictorialității și a obligativității citării părților.

21. Curtea mai reține că legea oferă suficiente garanții pentru evitarea arbitrariului și protecția drepturilor. Astfel, art. 38 alin. (7) din Legea concurenței nr. 21/1996 prevede că partea interesată are posibilitatea de a formula contestație la Înalta Curte de Casație și Justiție, în termen de 48 de ore, împotriva încheierii președintelui Curții de Apel București sau a judecătorului delegat de acesta, încheiere prevăzută de art. 38 alin. (2) din Legea concurenței nr. 21/1996. Termenul în care poate fi atacată încheierea pentru Consiliul Concurenței curge de la momentul comunicării acesteia, potrivit prevederilor alin. (2) al art. 38 din aceeași lege. În ceea ce privește persoana supusă inspecției, termenul în care poate fi atacată încheierea curge de la momentul comunicării acesteia, potrivit prevederilor alin. (1) al art. 38. Contestația nu este suspensivă de executare.

22. Curtea observă, așadar, că dispozițiile legale criticate asigură un just echilibru între interesele părților: pe de o parte, strângerea de informații cu privire la activitatea unei persoane bănuite de încălcarea normelor privind concurența loială și, implicit, apărarea interesului public, iar, pe de altă parte, apărarea drepturilor și a libertăților persoanei inspectate. Astfel, operatorul economic supus procedurii de inspecție poate formula contestație în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar inspecția se desfășoară în prezența sa sau a reprezentantului său.

23. Ulterior, în fața instanței de judecată, în cadrul dezbaterii pe fond a acțiunii formulate de operatorul economic împotriva deciziei Consiliului Concurenței de constatare a încălcării regulilor concurenței, el va fi citat și va avea posibilitatea să administreze, cu încuviințarea instanței de judecată, toate probele considerate utile, pertinente și concludente pentru stabilirea adevărului judiciar.