Decizia CCR nr. 1.023 din 29.11.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Niculina Carp, Maria Miron și Maricica Leon, prin reprezentantul legal Sindicatul Liber "Educația“ Galați, în Dosarul nr. 2.182/121/2012 al Tribunalului Galați - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.0190/2012.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată și păstrarea jurisprudenței Curții în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 827 din 24 aprilie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 2.182/121/2012, Tribunalul Galați - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Excepția a fost ridicată de Niculina Carp, Maria Miron și Maricica Leon, prin reprezentantul legal Sindicatul Liber "Educația“ Galați într-o cauză având ca obiect cererea de obligare a instituțiilor publice pârâte la plata premiului anual aferent anului 2010.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii și ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi.

Astfel, dreptul de a încasa premiul anual aferent anului 2010 reprezintă un drept câștigat, de vreme ce dispozițiile care îl reglementau erau în vigoare în data de 31 decembrie 2010, chiar dacă plata era amânată până în luna ianuarie 2011. Este vorba, așadar, de un raport juridic născut sub legea veche, care nu și-a epuizat toate efectele juridice, astfel că legea nouă nu poate abroga efectul juridic nerealizat, fără a încălca principiul neretroactivității. Legea nouă, deși are prioritate față de cea veche, nu poate reglementa asupra acelor efecte susceptibile a se produce sub imperiul legii vechi.

În determinarea sferei de aplicare a legii, prin art. 25 alin. (2) din Legea-cadru nr. 330/2009 legiuitorul a respectat principiul egalității în fața legii, astfel că pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat. Spre deosebire de prevederile Legii nr. 330/2009, textul de lege criticat aduce atingere principiilor universalității și egalității în fața legii, deoarece se referă numai la salariații plătiți din fonduri publice care își continuă activitatea pe tot parcursul anului 2011, fără ca de acest drept să beneficieze și acei salariați care din diferite motive își întrerup activitatea înainte de data de 31 decembrie 2011 și nu este respectat nici măcar parțial pentru salariații care, din diferite motive, își întrerup activitatea înainte de data de 31 decembrie 2010.

Tribunalul Galați - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 1.655 din 28 decembrie 2010.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând, în acest sens, deciziile nr. 115 din 9 februarie 2012 și nr. 257 din 20 martie 2012.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, făcând referire la considerentele de principiu ale deciziilor Curții Constituționale nr. 74 din 2 februarie 2006 și nr. 1 din 8 februarie 1994.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, care au următorul cuprins: "Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.“

Autorii acesteia arată că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii și art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi.

Examinând excepția de neconstituționalitate prin raportare la prevederile constituționale invocate, Curtea reține următoarele:

1. Referitor la admisibilitatea excepției ridicate, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 115 din 9 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 5 aprilie 2012, și Decizia nr. 686 din 28 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2012, reținând, în esență, că Legea nr. 285/2010 reglementează, după cum indică însuși titlul său, salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, având deci aplicabilitate limitată doar la anul 2011. În legătură cu problematica examinării unor texte de lege ce nu mai sunt în vigoare, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, că "sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“.

Așadar, deși dispozițiile de lege supuse examinării nu se mai încadrează în fondul activ al legislației, Curtea s-a pronunțat asupra constituționalității acestora, având în vedere că raportul juridic născut între angajat și angajator nu s-a stins, în privința acordării premiului anual pe 2010, odată cu plata lunară a salariului în cursul anului 2011, tocmai datorită faptului că angajatul contestă, potrivit legii, o eventuală neexecutare de către angajator a obligației sale privind premiul anual pe 2010, ceea ce califică situația în care se află autorii excepției ca fiind o facta pendentia.

2. În ceea ce privește încălcarea principiului neretroactivității legii, prin Decizia nr. 115 din 9 februarie 2012, anterior menționată, Curtea s-a pronunțat în sensul în care nu se poate reține încălcarea acestuia, deoarece textul de lege criticat nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivități legii.

3. În jurisprudența sa, de exemplu prin Decizia nr. 1.601 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 4 februarie 2011, făcând referire la Decizia nr. 1.250 din 7 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, Curtea a reținut că "statul are deplina legitimitate constituțională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, «ci drepturi salariale suplimentare. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula»“.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât considerentele, cât și soluția deciziilor anterior menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

De asemenea, Curtea observă, cu acest prilej, că textul de lege criticat nu aduce atingere nici principiului egalității, acesta aplicându-se în egală măsură întregului personal din sectorul bugetar, legiuitorul condiționând implicit acordarea sumelor aferente premiului anual de continuarea raporturilor de muncă cu angajatorul.