Decizia CCR nr. 1.036 din 29.11.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 8 din OUG nr. 97/2005 - evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 1 din Legea nr. 243/2009 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 84/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor, precum și pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 41/2003 privind dobândirea și schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, excepție ridicată de Liviu Tăbăcaru în Dosarul nr. 5.309/103/2011 al Tribunalului Neamț - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.310D/2012.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că atât numele, cât și identitatea reprezintă elemente ale vieții intime a persoanei. În speță însă se pune problema stocării datelor personale, ce nu are legătură cu încălcarea dreptului la nume sau la identitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. 5.309/103/2011, Tribunalul Neamț - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 1 din Legea nr. 243/2009 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 84/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor, precum și pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 41/2003 privind dobândirea și schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice.

Excepția a fost ridicată de Liviu Tăbăcaru într-o cauză având ca obiect obligația de a face, respectiv obligarea pârâților la prelungirea valabilității buletinului său de identitate, precum și obligarea la a monta fotografia recentă în spațiul anume destinat acesteia, în cuprinsul buletinului de identitate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prin textul de lege criticat se introduce un singur nivel, central, de evidență informatizată a persoanelor și a cărților electronice de identitate, ceea ce aduce atingere libertății sale de conștiință, deoarece datele personale aparținând acestuia urmează a fi stocate în mediul electronic, asupra căruia nu deține niciun control, aflat la dispoziția unor persoane și instituții necunoscute, putând să-l expună unui "furt de identitate“. Mai mult, prin cartea de identitate care i s-ar putea elibera i se restrânge dreptul la muncă sau la exercitarea unei inițiative private și i se afectează viața privată și libertatea religioasă. Sistemul de evidență centralizat informatic, arată autorul excepției, constituie premisa "implantării unor cipuri“ de identificare și supraveghere a persoanelor, ceea ce aduce atingere credinței sale religioase. Autorul face referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 4 decembrie 2008, pronunțată în Cauza S și Marper împotriva Regatului Unit al Marii Britanii.

Tribunalul Neamț - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale invocate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă datorită "lipsei rezonabile de legătură între textul criticat și normele constituționale pretins a fi încălcate“, acestea din urmă neavând incidență în cauză.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale, deoarece realizarea reformei instituționale privind administrația publică a impus reorganizarea activității structurilor de stare civilă și a structurilor de evidență informatizată a persoanelor, legiuitorul aducând o serie de modificări și completări la actele normative în materie. Prin modificările și completările aduse textului de lege criticat s-au avut în vedere o serie de aspecte legate de dinamica mișcării populației, atât în țară, cât și peste hotare, schimbarea criteriilor privind domiciliul, reședința și intrarea în legalitate a cetățenilor români, în interesul rezolvării operative și corecte a tuturor situațiilor existente, stabilirea unor noi termene de valabilitate a actelor de identitate, care să permită identificarea corectă a cetățenilor, prevenind astfel tentativele de substituire a identității, precum și diminuarea birocrației existente până în prezent în relațiile autorităților cu cetățenii. Prevederea reglementată de textul de lege criticat nu folosește decât din punct de vedere administrativ, pentru o mai eficientă evidență a persoanelor, fără a afecta într-un fel drepturile specifice persoanei care are calitatea de cetățean al României.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. I pct. 1 din Legea nr. 243/2009 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 84/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor, precum și pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 41/2003 privind dobândirea și schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 29 iunie 2009.

Curtea observă că, prin concluziile sale, autorul excepției a solicitat sesizarea acesteia cu prevederile art. 7¹din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 641 din 20 iulie 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 290/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 959 din 28 octombrie 2005, introduse prin art. I pct. 1 din Legea nr. 243/2009.

La momentul sesizării Curții Constituționale, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2005 fusese republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 719 din 12 octombrie 2011, textul de lege criticat fiind în prezent cuprins în art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2005, asupra căruia Curtea urmează a se pronunța prin prezenta decizie, și având următorul cuprins: "Începând cu data de 1 iulie 2010, componentele informatice ale R.N.E.P. [Registrul național de evidență a persoanelor] se organizează pe un singur nivel, nivelul central. Începând cu această dată, serviciile publice comunitare locale de evidență a persoanelor vor efectua activitățile de actualizare și verificare direct pe componenta informatică constituită la nivel central.“

Autorul excepției arată că textul de lege criticat aduce atingere prevederilor constituționale ale art. 22 alin. (1) și (2) privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, art. 23 alin. (1) și (11) referitor la inviolabilitatea libertății individuale și a siguranței persoanei și la prezumția de nevinovăție, art. 26 alin. (1) și (2) referitor la ocrotirea vieții intime, familiale și private, art. 29 referitor la libertatea conștiinței, art. 30 alin. (1) privind inviolabilitatea libertății de exprimare, art. 34 alin. (1) privind dreptul la ocrotirea sănătății, art. 35 alin. (1) și (2) referitor la dreptul la mediu sănătos, art. 41 privind munca și protecția socială a muncii și art. 45 privind libertatea economică, precum și prevederilor art. 8 referitor la dreptul la respectarea vieții private și de familie din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 97/2005 legiuitorul a urmărit reorganizarea structurilor de stare civilă și a structurilor de evidență informatizată a persoanelor, ținând cont de importanța pe care o au actele de identitate pentru cetățenii români, precum și de necesitatea cunoașterii dinamicii populației, identificarea corectă a cetățenilor pentru prevenirea tentativelor de substituire a identității și sporirii gradului de siguranță al actului de identitate. În acest sens, potrivit art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2005, Registrul național de evidență a persoanelor, reprezintă ansamblul datelor cu caracter personal ale cetățenilor români rezultate în urma procesării automate, într-o concepție unitară, în scopul cunoașterii numărului, structurii și mișcării populației pe teritoriul țării.

Curtea observă că prevederile textului de lege criticat reglementează organizarea pe un singur nivel, nivelul central, a componentelor informatice ale Registrului național de evidență a persoanelor, precum și obligația serviciilor publice comunitare locale de evidență a persoanelor să efectueze activitățile de actualizare și verificare direct pe componenta informatică constituită la nivel central. Acestea reprezintă operațiuni tehnice care nu sunt de natură să aducă atingere art. 26 alin. (1) și (2) și art. 29 din Constituție și nici art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Mai mult, nu poate fi reținută nici critica autorului excepției privind încălcarea prin textul de lege criticat a drepturilor sale constituționale anterior menționate, datorită posibilității ca datele sale personale, stocate în mediul electronic, asupra căruia nu deține niciun control, să poată fi folosite fără acordul său. Astfel, potrivit art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2005, datele cu caracter personal ale persoanelor fizice sunt protejate de legea specială, respectiv Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 12 decembrie 2001, și nu pot fi prelucrate decât în condițiile prevăzute de aceasta, condiții extrem de restrictive.

Totodată, Curtea observă că autorul excepției nu motivează excepția sub aspectul încălcării celorlalte articole din Constituție invocate în susținerea acesteia, or, instanța de contencios constituțional nu se poate substitui autorului în formularea criticilor de neconstituționalitate.