Decizia CCR nr. 1.040 din 5.12.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 42 alin. (7) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. (7) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, excepție ridicată de Sindicatul Asistentul Personal din Aiud în Dosarul nr. 1.080/57/2011 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.045D/2012.

Dezbaterile au avut loc la termenul din 29 noiembrie 2012 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, adoptat prin Hotărârea Plenului Curții Constituționale nr. 6/2012, a amânat pronunțarea pentru data de 5 decembrie 2012.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. 1.080/57/2011, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. (7) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Sindicatul Asistentul Personal din Aiud într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva hotărârii prin care s-a admis acțiunea autorului excepției ce avea ca obiect anularea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Aiud prin care a fost desfăcut contractul individual de muncă al unor asistenți personali.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că textul de lege criticat, introdus prin art. I pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2010, aduce atingere dreptului persoanei cu handicap grav de a beneficia de asistență socială, respectiv de îngrijire și supraveghere permanentă de către asistentul personal, și de a beneficia de un nivel de trai decent.

În cele mai multe cazuri asistenții personali reprezintă singurul sprijin al persoanelor cu handicap grav, astfel că art. 42 alin. (7) din Legea nr. 448/2006, în temeiul căruia au fost desfăcute contractele de muncă ale asistenților personali, aduce atingere protecției speciale de care persoanele cu handicap ar trebui să se bucure, potrivit art. 50 din Constituție.

Prin textul de lege criticat se modifică și competența de a hotărî asupra acordării indemnizațiilor, aceasta trecând de la comisiile de evaluare socio-psiho-medicale la primării. Astfel, persoanei cu handicap grav care este evaluată de către comisie i se elibera, pe lângă certificatul de încadrare în gradul grav de handicap, certificat care se dă cu drept la indemnizație ori la asistent personal, și un plan de recuperare sau orientare caracteristic dizabilității de care suferă. Asistentul personal se obliga să aplice acest plan la recomandarea medicală a comisiei, care este singura competentă în materie de a hotărî asupra nevoii de dependență a persoanei cu handicap grav.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece legiuitorul este liber să stabilească modalitatea de realizare a măsurilor sociale conform voinței sale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, prin textul de lege criticat realizându-se chiar o măsură de protecție sporită pentru copiii cu handicap grav, adulții cu handicap grav, inclusiv pentru cei cu handicap vizual grav, și anume dreptul de a primi indemnizație în situația în care nu beneficiază de asistent personal, independent de opțiunea inițială. Aspectele învederate de autorul excepției sunt mai degrabă aspecte care țin de interpretarea și aplicarea legii, ce excedează competenței Curții Constituționale.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, deoarece dreptul persoanelor cu handicap grav care au și calitatea de pensionari de invaliditate gradul întâi de a opta pentru indemnizația pentru însoțitor sau pentru asistent personal nu trebuie absolutizat, astfel că dispozițiile legale criticate, care reglementează situațiile în care nu este posibilă asigurarea unui însoțitor, nu aduc atingere prevederilor constituționale invocate. Legiuitorul este liber să stabilească modalitatea de realizare a măsurilor sociale conform voinței sale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 42 alin. (7) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008, introduse prin art. I pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 22 septembrie 2010, care aveau următorul cuprins: "(7) În situația în care angajatorul nu poate asigura angajarea asistentului personal, se acordă indemnizația prevăzută la alin. (4), indiferent de opțiunea exprimată potrivit prevederilor alin. (1) și (4).“

Textul de lege criticat a fost abrogat expres prin prevederile art. I pct. 2 din Legea nr. 136/2012 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 23 iulie 2012.

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 50 privind protecția persoanelor cu handicap.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că la momentul pronunțării acestei decizii, în prezenta cauză, efectele textului de lege criticat nu mai continuă să se producă, astfel încât excepția a rămas fără obiect. Aceasta, deoarece litigiul a fost deja soluționat prin Decizia nr. 3.367/2012, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal, prin care sunt menținute dispozițiile Sentinței nr. 1.268/CAF/2011, pronunțată de tribunalul Alba - Secția comercială și contencios administrativ. Prin această sentință s-a admis acțiunea formulată de autorul excepției și s-a anulat Hotărârea nr. 37 din 31 ianuarie 2011, adoptată de Consiliul Local Aiud, prin care se dispusese încetarea contractelor individuale de muncă pentru asistenții personali ai unor persoane cu handicap grav.

Pentru aceste motive și având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, excepția va fi respinsă ca devenită inadmisibilă.