Decizia CCR nr. 977 din 22.11.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 2781alin. 10 din Codul de procedură penală

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 278¹alin. 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Victor Furtună și Aurica Furtună în Dosarul nr. 2.860/1.748/2011 (482/2012) af Curții de Apel București - Secția I penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 955D/2012.

La apelul nominal răspunde personal autorul excepției Victor Furtună și asistat de domnul avocat Ion Dulgheru din cadrul Baroului Ilfov, cu delegație la dosar. Se constată lipsa celorlalte părți, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorii excepției au depus la dosar concluzii scrise prin care solicită admiterea excepției.

Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.132D/2012, nr. 1.309D/2012 și nr. 1.3730/2012, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 278¹alin. 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Elena Magda Demele în Dosarul nr. 2/45/2012 al Curții de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori, de Asociația Pro Brașov în Dosarul nr. 1.038/310/2012 al Curții de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și de Tiberiu Pușcaș, Nicodim Pușcaș, Domițian Pintea și Ioan Șanta în Dosarul nr. 930/309/2012 al Judecătoriei Șimleu Silvaniei.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției Asociația Pro Brașov, domnul avocat Costel Toroiman din cadrul Baroului București, cu delegație la dosar, și se constată lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Autorul Victor Furtună, precum și cei doi avocați prezenți sunt de acord cu conexarea celor patru dosare.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.132D/2012, nr. 1.309D/2012 și nr. 1.373D/2012 la Dosarul nr. 955D/2012, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul domnului avocat Ion Dulgheru, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, deoarece reglementarea criticată privează persoana interesată de exercitarea căii de atac a recursului.

Domnul avocat Costel Toroiman pune concluzii de admitere a excepției, întrucât dispozițiile legale criticate afectează prevederile constituționale ale art. 129 prin aceea că interzic exercitarea unei căi de atac.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 716/R din 9 aprilie 2012, Sentința penală nr. 91 din 10 mai 2012, Decizia penală nr. 1.036 din 7 august 2012 și încheierea din 14 septembrie 2012, pronunțate în dosarele nr. 2.860/1.748/2011 (482/2012), nr. 2/45/2012, nr. 1.038/310/2012 și nr. 930/309/2012, Curtea de Apel București - Secția I penală, Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori, Curtea de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și Judecătoria Șimleu Silvaniei au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 278¹alin. 10 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Victor Furtună și Viorica Furtună, de Elena Magda Demele, de Asociația Pro Brașov, respectiv de Tiberiu Pușcaș, Nicodim Pușcaș, Domițian Pintea și Ioan Santa în dosarele de mai sus având ca obiect soluționarea unor plângeri formulate împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată ori având ca obiect soluționarea unor recursuri împotriva sentinței penale prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată împotriva soluției de netrimitere în judecată dispuse de procuror.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece a fost înlăturată calea de control judiciar a recursului împotriva hotărârii judecătorești prin care s-a menținut soluția de netrimitere în judecată. Prin refuzul de a acorda dreptul la exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri pronunțate în temeiul art. 278¹alin. 8 din Codul de procedură penală se interzice părții interesate accesul la justiție și la folosirea căilor de atac în acord cu dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală.

Curtea de Apel București - Secția I penală, Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori, Curtea de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și Judecătoria Șimleu Silvaniei opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278¹alin. 10 din Codul de procedură penală, așa cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, care au următorul conținut: "Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. 8 este definitivă.“

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (3) referitor la România ca stat de drept, art. 11 alin. (1) și (3) referitor la obligarea statului român de a îndeplini cu bună-credință obligațiile din tratatele la care este parte și la ratificarea acestor tratate, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii, art. 20 referitor la Tratatele internaționale privind drepturile omului,art. 21 referitor la Accesul liber la justiție,art. 24 alin. (1) referitor la garantarea dreptului la apărare, art. 44 referitor la Dreptul de proprietate privată,art. 53 referitor la Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți,art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, art. 129 referitor la Folosirea căilor de atac și art. 148 referitor la Integrarea în Uniunea Europeană, precum și dispozițiile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil și art. 13 referitor la Dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și ale art. 2 privind Dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării Deciziei nr. 324 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 30 mai 2012, și Deciziei nr. 711 din 5 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 16 august 2012, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278¹alin. 10 din Codul de procedură penală și a statuat că, în situația admiterii plângerii cu reținerea cauzei spre judecare, dispozițiile privind judecata în primă instanță și căile de atac se aplică în mod corespunzător și, prin urmare, nu este restrâns în niciun fel dreptul părții de a se adresa instanței, de a formula apărări și de a se prevala de toate garanțiile ce caracterizează un proces echitabil. Mai mult, după pronunțarea unei hotărâri de către instanța de fond, se pot exercita căile de atac prevăzute de lege, partea având posibilitatea să își exercite neîngrădită dreptul de acces liber la justiție.

De asemenea, având în vedere soluțiile pronunțate de judecător în temeiul art. 278¹alin. 8 lit. a) și b) din Codul de procedură penală, Curtea a reținut că prevederile art. 278¹alin. 10 din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere accesului liber la justiție, dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare, întrucât, potrivit art. 129 din Constituție, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii“. Prin urmare, constituie atributul exclusiv al legiuitorului reglementarea căilor de atac împotriva hotărârii prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. Eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 278¹din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului.

Dispozițiile art. 278¹alin. 10 din Codul de procedură penală nu aduc atingere accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere a Legii fundamentale și a Convenției nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Astfel, așa cum s-a arătat mai sus, art. 129 din Constituție stipulează că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

Totodată, ținând seama de natura cauzelor reglementate prin dispozițiile de lege atacate, în care nu se judecă infracțiunea care a format obiectul cercetării ori urmăririi penale, ci rezoluția sau ordonanța de netrimitere în judecată emisă de procuror, prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu sunt aplicabile în speță.

Nu sunt aplicabile în cauză nici dispozițiile constituționale ale art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată și ale art. 148 alin. (2) și (4) privind prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu față de dispozițiile contrare din legile interne.

În ceea ce privește pretinsa încălcare, prin dispozițiile de lege ce fac obiectul excepției, a art. 53 din Constituție, aceasta nu poate fi reținută, prevederile constituționale invocate fiind aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, restrângere care nu s-a constatat.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.