Decizia CCR nr. 978 din 22.11.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 3201alin. 4 şi 7 din Codul de procedură penală

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 320¹alin. 4 și 7 din Codul de procedură penală, excepție ridicată din oficiu de instanța de judecată în Dosarul nr. 15.976/320/2011 al Judecătoriei Târgu Mureș și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 981 D/2012.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. 15.976/320/2011, Judecătoria Târgu Mureș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 320¹alin. 4 și 7 din Codul de procedură penală, excepție ridicată din oficiu de instanță în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei cauze penale la fond în care se fac cercetări cu privire la săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate instanța de judecată susține că prevederile art. 320¹alin. 4 și 7 din Codul de procedură penală încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii, în măsura în care interzic instanței posibilitatea aplicării inculpaților a beneficiului reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă în cazul în care, deși inculpatul solicită judecarea în baza procedurii simplificate, recunoscând fără rezerve învinuirea, instanța consideră că la dosarul de urmărire penală nu sunt suficiente probe pentru a fundamenta o hotărâre de condamnare și se impune suplimentarea probatoriului. Totodată, o astfel de procedură simplificată generează o serie de dificultăți și în cazul judecării infracțiunilor comise din culpă la a căror individualizare trebuie să se țină seama în mod necesar de gradul de culpă cu care s-a săvârșit infracțiunea de către inculpat și, eventual, de culpa concurentă a victimei.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece stabilesc criterii aleatorii și exterioare inculpaților care își recunosc vinovăția în baza cărora se admite sau se respinge cererea de reducere a pedepsei. Aceste criterii nu constituie prin ele însele o justificare obiectivă și rezonabilă pentru instituirea unui tratament distinct.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 320¹alin. 4 și 7 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală - Judecata în cazul recunoașterii vinovăției, introdus prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, astfel cum a fost modificat prin art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 121/2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 21 decembrie 2011, care au următorul conținut:

"Instanța de judecată soluționează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. [_]

Instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispozițiile alin. 1-6 nu se aplică în cazul în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață.“

Instanța de judecată susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aplicarea procedurii simplificate este o derogare de la dreptul comun, care presupune soluționarea cu celeritate a unor cauze penale pentru care cercetarea judecătorească propriu-zisă devine redundantă, întrucât în prima fază a procesului penal au fost dezlegate în totalitate toate aspectele legate de existența infracțiunii și de vinovăția inculpatului.

Această procedură nu este însă un drept fundamental și inculpatul este liber să uzeze sau nu de ea, după cum instanța de judecată, în condițiile în care constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, poate respinge cererea.

Totodată, aspectele legate de identificarea faptei și vinovăția autorului așa cum au fost reglementate în textul criticat nu neagă celelalte judecăți referitoare la aplicarea pedepsei și la individualizarea ei, judecătorul putând dispune condamnarea inculpatului cu reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și cu reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii. Astfel, potrivit art. 72 din Codul penal, la stabilirea și la aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a aceluiași cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Totodată, dintr-o analiză comparativă a beneficiului reducerii de pedeapsă ca urmare a aplicării procedurii simplificate, pe de o parte, și a beneficiului aplicării eventualelor efecte ale circumstanțelor atenuante potrivit dreptului comun, pe de altă parte, se observă că în cea de-a doua situație pedeapsa închisorii se poate reduce nu cu o treime, ci cu mai mult. Astfel, la un minim special de 10 ani pedeapsa poate coborî până la 3 ani, la un minim special de 5 ani pedeapsa poate coborî până la 1 an, iar la un minim special de 3 ani pedeapsa poate coborî până la 3 luni. Or, așa cum rezultă din chiar alin. 1 și 2 al art. 320¹din Codul de procedură penală, inculpatul, din proprie voință, poate declara că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în rechizitoriu și solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmării penale și, cu titlu de excepție, pe baza unor înscrisuri în circumstanțiere pe care le poate administra la acel termen. Astfel, această procedură, pe lângă beneficiul celerității, este de natură a oferi inculpaților și alte rațiuni pentru a depune toate diligentele necesare pentru lămurirea tuturor aspectelor legate de obținerea unor acte în circumstanțiere. În măsura în care consideră că urmărirea penală a fost efectuată cu încălcarea prevederilor legale, atunci inculpatul este liber să nu uzeze de procedura simplificată.

Prin urmare, nu poate fi primită susținerea referitoare la încălcarea principiului egalității în fața legii, deoarece, în măsura în care instanța apreciază că probele administrate în cursul urmăririi penale sunt insuficiente pentru a stabili că fapta există, că aceasta constituie infracțiune și că a fost săvârșită de inculpat, atunci poate respinge cererea formulată, urmând a judeca cauza potrivit dreptului comun, cadru procesual în care poate lămuri toate împrejurările, inclusiv cele legate de gradul de culpă în cazul în care aceasta este comună cu cea a victimei, inculpatul putând beneficia, așa cum s-a arătat mai sus, de un tratament juridic mai blând, în acord cu efectele circumstanțelor atenuante. Altfel spus, conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii, stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul ori paguba produsă, comportarea sinceră în fața autorității, recunoașterea vinovăției și alte asemenea reprezintă împrejurări care pot constitui circumstanțe atenuante care, în cazul infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 din Codul penal (a cărei pedeapsă este închisoarea de la 2 la 7 ani), sunt mai favorabile decât beneficiul prevăzut de art. 320¹alin. 7 din Codul de procedură penală, adică minimul pedepsei reduse în acord cu art. 76 din Codul penal poate coborî până la minimul general respectiv de 15 zile, iar minimul pedepsei reduse în acord cu art. 320¹din Codul de procedură penală poate fi redus doar cu o treime, adică cu 8 luni, rezultând un minim de 1 an și 4 luni.

În sfârșit, ca răspuns complet asupra criticilor formulate în bloc, se poate observa că, potrivit art. 320¹alin. 6 din Codul de procedură penală, în cazul în care instanța soluționează cauza conform alin. 1 al art. 320¹, poate face aplicarea în mod corespunzător și a prevederilor art. 334 referitor la Schimbarea încadrării juridice,art. 340 referitor la Dezbaterile și ordinea în care se dă cuvântul,art. 341 referitor la Ultimul cuvânt al inculpatului,art. 342 referitor la Concluzii scrise,art. 343 referitor la Obiectul deliberării și art. 344 referitor la Reluarea cercetării judecătorești sau a dezbaterilor, sens în care, dacă în cursul deliberării instanța apreciază că o anumită împrejurare trebuie lămurită și că este necesară reluarea cercetării judecătorești, repune cauza pe rol.