Decizia CCR nr. 595 din 21.10.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 - măsurile pt. finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent,...

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 și art. 41 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Lucia Obada și Eugen Samuchiuc în Dosarul nr. 2.467/2/2011* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 443D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. În acest sens face referire la Decizia Curții Constituționale nr. 289/2014 și la Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 29 aprilie 2014 pronunțată în Cauza Preda împotriva României.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din 17 martie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 2.467/2/2011*, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 și art. 41 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Lucia Obada și Eugen Samuchiuc cu ocazia soluționării unei cauze întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 247/2005.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că eșalonarea plății sumelor stabilite prin titluri de despăgubire emise înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013 contravine prevederilor constituționale ale art. 15,art. 16 și art. 44. În condițiile în care procedura administrativă s-a încheiat prin emiterea titlului de despăgubire, plata sumelor de bani recunoscute prin acesta trebuie să respecte procedura prevăzută de legea avută în vedere la emiterea titlului de despăgubire. Termenul prevăzut de art. 18,art. 18¹art. 18²și art. 3 lit. h) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 din Legea nr. 10/2001 rămâne câștigat cauzelor aflate pe rolul instanțelor de judecată învestite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, fiind singurul termen existent la care s-au raportat cererile de chemare în judecată declanșate la acel moment. De asemenea, eșalonarea dispusă de art. 41 din Legea nr. 165/2013 încalcă dreptul de proprietate privată asupra sumelor de bani cuvenite, afectând dreptul de dispoziție, dreptul de folosință și dreptul de a culege fructele.

6. În ceea ce privește invocarea prevederilor art. 16 din Constituție, susțin că textul de lege criticat creează o inegalitate între persoanele care au formulat cereri în temeiul Legii nr. 10/2001, care au încasat deja despăgubirile, raportându-se la dispozițiile Legii nr. 247/2005, și persoanele care au formulat cereri tot în aceeași perioadă și care din varii motive (inclusiv lentoarea autorităților statale) nu au putut intra în posesia despăgubirilor, intrând sub incidența noii legi, care este defavorabilă sub aspectul termenelor de plată.

7. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Dispozițiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 prevăd expres că această lege este aplicabilă numai cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului, suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțate în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Așadar, în condițiile în care despăgubirile stabilite conform Legii nr. 10/2001 nu au fost valorificate potrivit procedurii reglementate de dispozițiile Legii nr. 247/2005, așa cum este și situația în cauza de față, nu se poate susține rezonabil că prevederile Legii nr. 165/2013 se aplică retroactiv. Singura ipoteză în care prevederile Legii nr. 165/2013 ar fi putut aduce atingere principiului neretroactivității legii civile ar fi fost aceea în care ar fi dispus și cu privire la drepturile la despăgubiri ce ar fi fost deja stabilite și valorificate conform procedurii prevăzute de actul normativ anterior în materie, respectiv Legea nr. 247/2005, împrejurare ce nu este incidență. De asemenea, dispozițiile de lege criticate nu aduc cu nimic atingere principiului egalității în drepturi, în condițiile în care art. 4 din Legea nr. 165/2013 prevede în mod expres că legea se aplică tuturor cauzelor aflate pe rolul instanțelor, indiferent de titular, nefiind excluse de la aplicabilitate niciuna dintre ele.

8. În ceea ce privește invocarea încălcării dreptului de proprietate, apreciază că prevederile constituționale trebuie să fie interpretate în lumina Convenției Europene a Drepturilor Omului și a jurisprudenței acesteia. De exemplu, în Cauza Dumitru și alții contra României, instanța europeană a reținut că nu se poate aprecia că însăși substanța dreptului reclamanților a fost afectată, iar eșalonarea plății creanțelor datorate reclamanților nu poate fi considerată nerezonabilă. Totodată, s-a reținut că echilibrul dintre interesele reclamanților și interesul general al societății a fost menținut, neexistând vreo dovadă potrivit căreia Guvernul nu ar avea vreo intenție să respecte calendarul de plăți.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Avocatul Poporului arată că dispozițiile art. 41 din Legea nr. 165/2013 nu se răsfrâng asupra evaluărilor deja realizate, ci acestea se aplică tuturor dosarelor care conțin hotărâri judecătorești prin care autoritatea este obligată la emiterea titlului de despăgubire și care vor fi soluționate după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, motiv pentru care apreciază ca nu suntem în prezența unei încălcări a principiului neretroactivității legii. Prin urmare, legea nouă nu modifică starea legală anterioară a unor raporturi ale căror efecte erau susceptibile a se realiza sub vechea lege, astfel încât să nu mai poată fi modificate ca urmare a adoptării unui nou act normativ. De asemenea, consideră că nu poate fi reținută nici critica privind nesocotirea principiului egalității în fața legii, consacrat prin art. 16 alin. (1) din Constituție.

11. Noile dispoziții pot conduce la acordarea despăgubirilor într-un cuantum diferit față de cel stabilit în temeiul vechii legi, însă apreciază că această măsură este justificată și de contextul economico-financiar cu care se confruntă statul. În plus, normele criticate nu neagă dreptul beneficiarilor la plata despăgubirilor, ci instituie aplicarea unui nou sistem de calcul. Prin instituirea unei noi proceduri de stabilire și acordare a despăgubirilor, precum și plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, în tranșe anuale egale, în termen de 5 ani, nu se suprimă dreptul de proprietate privată.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

14. Deși instanța de judecată a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 și art. 41 din Legea nr. 165/2013, din examinarea criticilor de neconstituționalitate rezultă că autorii excepției sunt nemulțumiți de eșalonarea plății sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare Legii nr. 165/2013, în termen de 5 ani, reglementată de dispozițiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013. Astfel, Curtea reține că excepția de neconstituționalitate privește dispozițiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Dispozițiile criticate au următorul conținut:

- Art. 4:"Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi“;

- Art. 41 alin. (1): "Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.“

15. În opinia autorilor excepției, dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivității legii civile, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi și art. 44 alin. (1) și (2) referitor la dreptul de proprietate privată. De asemenea, invocă prevederile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 566 din 16 octombrie 2014, nepublicată în Monitorul Oficial al României la data pronunțării prezentei decizii, a soluționat o excepție de neconstituționalitate identică din perspectiva invocării prevederilor constituționale ale art. 15 și art. 16. Cu acel prilej, Curtea a reținut, în esență, că recunoscând dreptul la despăgubire născut sub imperiul vechii legi, prevederea legală criticată nu poate avea caracter retroactiv. Mai mult, ipoteza avută în vedere de legiuitor este aceea a unei obligații neexecutate, deci a unei situații juridice în curs, față de care noua reglementare nu poate fi decât imediat aplicabilă.

17. În ceea ce privește invocarea prevederilor constituționale referitoare la principiul nediscriminării, Curtea, cu același prilej, a statuat că nu poate fi reținută nici această critică de neconstituționalitate. Curtea a reținut că beneficiarii unui titlu de despăgubire, care a fost valorificat prin emiterea unui titlu de plată, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, pe de o parte, și cei cărora nu le-a fost emis titlul de plată, corespunzător valorii titlului de despăgubire, până la intrarea în vigoare a legii noi, pe de altă parte, se află într-o situație juridică ce diferă în mod obiectiv, sub aspectul reglementării legale incidente modalității de valorificare a titlului de despăgubire. Or, din acest punct de vedere, este firesc ca, în temeiul principiului de drept tempus regit actum, modalitatea de acordare a despăgubirilor să se supună regulilor în vigoare la data emiterii deciziei administrative, în speță titlul de plată, care, potrivit noii legi, este emis de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în temeiul art. 41 alin. (4) din Legea nr. 165/2013.

18. În ceea ce privește invocarea prevederilor art. 44 din Legea fundamentală, autorii excepției susțin că eșalonarea dispusă de art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 încalcă dreptul de proprietate privată asupra sumelor de bani cuvenite, afectând dreptul de dispoziție, dreptul de folosință și dreptul de a culege fructele.

19. În legătură cu această critică de neconstituționalitate Curtea reține că, în ceea ce privește constituționalitatea eșalonării plății unor sume de bani datorate de către stat, s-a mai pronunțat, de exemplu, prin Decizia nr. 897 din 25 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2013, Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, și Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010. Prin aceste decizii Curtea a statuat că eșalonarea, pe o durată de 5 ani, a plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar sunt constituționale.

20. Totodată, prin Decizia nr. 190 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010, Curtea a statuat că executarea eșalonată a unor titluri executorii ce au ca obiect drepturi bănești nu este interzisă în niciun mod de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura și unica posibilă modalitate de executare pe care Guvernul o poate aplica.

21. Astfel, Curtea constată că prin eșalonarea pe o perioadă de 5 ani, în tranșe anuale egale, a plății sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, statul nu contestă existența unui bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenție, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate și nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind deci o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în condițiile necesității plății unor sume mari de bani de la bugetul de stat (în același sens Decizia nr. 188 din 2 martie 2010).

22. De asemenea, Curtea reține că măsura contestată reprezintă o măsură de natură a păstra un just echilibru între interesele persoanelor îndreptățite la despăgubire și interesul general al colectivității. Astfel, cum arată și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, o asemenea măsură trebuie să păstreze un just echilibru între interesele statului și cele ale reclamanților (Hotărârea din 26 aprilie 2006, pronunțată în Cauza Zubko și alții împotriva Ucrainei, paragraful 67, sau Hotărârea din 5 ianuarie 2000, pronunțată în Cauza Beyeler împotriva Italiei, paragraful 107).

23. Totodată, relevante în această cauză sunt și cele reținute de instanța europeană, ce a apreciat că alte exemple de bune practici și de măsuri de modificare legislativă, ce respectă principiile impuse de Convenție și de protocoalele sale, oferite de alte state semnatare ale Convenției, ar putea constitui o sursă de inspirație pentru guvernul pârât. Plafonarea despăgubirilor și eșalonarea lor pe o perioadă mai lungă ar putea să reprezinte, de asemenea, măsuri capabile să păstreze un just echilibru între interesele foștilor proprietari și interesul general al colectivității (Hotărârea din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, paragraful 235).

24. Așadar, reglementările propuse urmăresc principiile stabilite în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții Constituționale, fără ca prin eșalonarea efectuată statul să afecteze esența dreptului de proprietate, să aducă atingere substanței acestui drept și cu atât mai puțin să nege existența acestuia.