Decizia CCR nr. 229 din 15.04.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 665 alin. (2) şi (6) din C. pr. civ.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 665 alin. (2) și (6) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Rodica Danciu în Dosarul nr. 43.952/299/2013 al Judecătoriei Sectorului 1 București și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 871D/2013.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, invocând dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. Mai arată că încuviințarea executării silite este o procedură necontencioasă, în care se verifică condițiile de legalitate formală. De asemenea, invocă jurisprudența Curții în materie, respectiv Decizia nr. 21 din 11 ianuarie 2007 și nr. 1.548 din 6 decembrie 2011.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 9 decembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 43.952/299/2013, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 665 alin. (2) și (6) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Rodica Danciu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de încuviințare silită.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prin dispozițiile art. 665 alin. (2) din codul de procedură civilă se încalcă dreptul de apărare prin faptul că cererea de încuviințare a executării silite introduse de creditor se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților. Prin instituirea acestei proceduri, întrucât nu este citat, debitorul nu are posibilitatea de a afla de existența procesului, situație în care nu se poate apăra. Consideră că prin aceasta este încălcat dreptul la apărare, la un proces echitabil, precum și dreptul la o justiție egală. În ceea ce privește art. 665 alin. (6) din Codul de procedură civilă, arată că prin eliminarea controlului judiciar al hotărârilor judecătorești pronunțate în primă instanță în materia încuviințării executării silite se aduce atingere accesului liber la justiție, dreptului la un proces echitabil, dreptului la apărare, unicității, imparțialității și egalității justiției și golește de conținut principiul exercitării căilor de atac. De asemenea, mai susține că dispozițiile legale criticate creează un regim discriminatoriu pentru debitor, respectiv un regim privilegiat pentru creditor.

6. Judecătoria Sectorului 1 București consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, dispozițiile legale criticate nu aduc atingere drepturilor fundamentale și garanțiilor impuse de dispozițiile constituționale invocate. Mai arată că procedura de încuviințare a executării silite este una necontencioasă, judecătorul fiind învestit exclusiv cu verificarea unor condiții de legalitate formală.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 665 alin. (2) și (6) din Codul de procedură civilă, dispoziții care au următorul cuprins:

"(2) Cererea de încuviințare a executării silite se soluționează de instanță în termen de maximum 7 zile de la înregistrarea acesteia la judecătorie, prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților. Pronunțarea se poate amâna cu cel mult 48 de ore, iar motivarea încheierii se face în cel mult 7 zile de la pronunțare.

[_]

(6) Încheierea prin care instanța admite cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviințare a executării silite poate fi atacată exclusiv cu apel numai de creditor, în termen de 5 zile de la comunicare.“

12. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate încalcă prevederile din Constituție ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, art. 24 privind dreptul de apărare, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției și art. 129 privind folosirea căilor de atac. Totodată, Curtea reține că din notele depuse la dosarul cauzei de fond rezultă că autoarea excepției de neconstituționalitate invocă în susținerea acesteia și dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție privind egalitatea în drepturi.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate invocată, Curtea Constituțională reține că dispozițiile legale criticate reprezintă norme de procedură a căror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, intră în competența exclusivă a legiuitorului, care poate hotărî să nu supună regulilor de citare sau exercitare a căilor de atac anumite proceduri, în considerarea caracterului specific al acestora ori în vederea asigurării celerității procesului civil. Stabilirea de către legiuitor a regulii potrivit căreia cererea de încuviințare a executării silite introdusă de creditor se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților, nu contravine art. 21 și nici art. 24 din Constituție, soluția legislativă criticată fiind justificată de faptul că în această procedură nu se tranșează fondul litigiului, ci exclusiv o chestiune ce vizează buna administrare a actului de justiție. În plus, trebuie reținut că încuviințarea executării silite se cere și se aprobă în condițiile existenței unui titlu executoriu. Faptul că încheierea prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac nu constituie o înfrângere a dispozițiilor constituționale invocate în susținerea excepției. Potrivit art. 129 din Constituție, "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii“, acest text constituțional lăsând la latitudinea legiuitorului reglementarea căilor de atac, ceea ce îi permite acestuia din urmă să excepteze de la exercitarea lor, atunci când consideră că se impune, anumite hotărâri judecătorești, așa cum a procedat prin dispozițiile de lege criticate.

14. Rațiunea pentru care legiuitorul a înlăturat, atât pentru creditor, cât și pentru debitor, calea de atac împotriva încheierii de încuviințare a cererii de executare silită este aceea a celerității ce se justifică în această etapă procesuală. Astfel, creditorul este lipsit de interes să atace o hotărâre prin care i s-a admis cererea, iar debitorul are posibilitatea de a-și apăra drepturile, în raport cu orice incident de executare silită, pe calea contestației la executare.

15. De asemenea, Curtea reține că debitorul nu are interesul de a ataca încheierea de respingere a cererii de încuviințare a executării silite, prin urmare nici nu a fost prevăzută pentru el calea de atac a apelului. În schimb, creditorul are posibilitatea de a-și apăra drepturile prin exercitarea căii de atac a apelului, posibilitate pe care în domeniul executării silite debitorul o are asigurată prin dreptul de a formula contestații împotriva oricărui act de executare.

16. Cu privire la încălcarea art. 16 din Constituție, Curtea constată că reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.

17. De altfel, Curtea s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate, cuprinse într-o redactare similară, din vechea reglementare a Codului de procedură civilă, constatând constituționalitatea acestora (Decizia nr. 1.063 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 28 octombrie 2011, sau Decizia nr. 1.065 din 11 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 1 februarie 2013).