Decizia CCR nr. 245 din 29.04.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8072013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Gilmar Belecciu în Dosarul nr. 9.541/118/2013 al Tribunalului Constanța - Secția contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 867D/2013.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată prin Decizia nr. 104 din 27 februarie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 29 noiembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 9.541/118/2013, Tribunalul Constanța - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

5. Excepția a fost ridicată de Gilmar Belecciu cu ocazia soluționării unei cereri de reexaminare a taxei judiciare de timbru.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 contravin dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție, deoarece, așa cum reiese din preambulul actului normativ criticat, caracterul de urgență este determinat de oportunitatea, rațiunea și utilitatea reglementării, fără a se evidenția însă existența unei situații extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată, iar elementele cuprinse în Nota de fundamentare nu sunt de natură să justifice adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013. Ca atare, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 nu îndeplinește exigențele art. 115 alin. (4) din Constituție, fiind emisă în mod abuziv și discriminatoriu în paguba și împotriva intereselor justițiabilului.

7. Autorul excepției apreciază că, având în vedere faptul că ordonanța de urgență criticată "pretinde“ că reglementează un serviciu public, caracterul acestui act normativ este de lege ordinară, prin adoptarea sa fiind încălcate prevederile legii transparenței decizionale și legii privind responsabilitatea fiscal-bugetară, precum și obligația supunerii la dezbatere publică a actului normativ.

8. De asemenea, apreciază că reglementarea legală criticată aduce atingere și art. 56 alin. (2) din Constituție, întrucât, cu toate că aceste taxe instituite prin ordonanța criticată sunt justificate de o regândire a sistemului juridic românesc, destinația sumelor provenite din taxele judiciare de timbru nu este în totalitate către sistemul juridic, un procent de 30% revenind bugetului de stat. Ca atare, majorarea acestor impuneri motivată doar de necesitățile sistemului de justiție este aberantă, în condițiile în care se dorește impunerea unei taxe justițiabilului pentru îndestularea bugetului de stat.

9. Se arată, totodată, cu referire directă la art. 16 și art. 10 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, că justițiabilul nu mai poate beneficia de actul de justiție la care este îndreptățit din cauza taxelor și impozitelor camuflate în această taxă de timbru, al cărei cuantum duce la crearea unui serviciu public prohibit justițiabilului de rând, fiindu-i îngrădit astfel accesul liber la justiție. În acest sens, autorul excepției susține că, deși potrivit art. 21 alin. (4) din Constituție "jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite“, prin art. 16 din ordonanța de urgență criticată se impune plata unei taxe de timbru în contestarea unui act administrativ. Arată că un justițiabil nu poate fi obligat la plata unei taxe de timbru atunci când contestă un act emis abuziv de către o instituție, care este scutită de la plata taxelor de timbru în temeiul art. 30 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, întrucât această măsură contravine principiului egalității în fața legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție, obligativitatea plății taxei respective reprezentând o formă de discriminare în raport cu instituția respectivă, precum și o îngrădire a dreptului privind accesul liber la justiție, prin impunerea unei taxe aberante cu scopul de a limita accesul la justiție.

10. Tribunalul Constanța - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 nu contravin dispozițiilor art. 115 alin. (4) și art. 16 alin. (1) din Constituție, prin acest act normativ legiuitorul reglementând taxa judiciară de timbru aferentă acțiunilor și cererilor introduse la instanțele judecătorești, precum și cererilor adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12. Avocatul Poporului consideră că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 sunt constituționale. În ceea ce privește argumentele de neconstituționalitate invocate din perspectiva încălcării art. 115 alin. (4) din Constituție, Avocatul Poporului apreciază că acestea nu pot fi reținute, urgența adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 fiind motivată de necesitatea înlăturării unui sistem de taxare neadecvat față de liniile trasate prin regândirea sistemului juridic românesc odată cu adoptarea noului cod civil și a noului Cod de procedură civilă, cu consecințe negative pe planul situației justițiabililor și al nevoilor acute ale sistemului judiciar, dar și al transparenței și disciplinei financiare impuse de exercițiul colectării la buget a sumelor derivând din plata taxelor judiciare de timbru.

13. Cu privire la critica privind încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție, Avocatul Poporului arată că scutirea autorităților publice de plata taxelor judiciare de timbru este justificată, în mod obiectiv și rațional, de faptul că autoritățile respective sunt finanțate de la bugetul de stat pentru a putea funcționa, iar taxele respective se fac venit tot la bugetul de stat.

14. De asemenea, apreciază că nu poate fi reținută nici susținerea privind încălcarea accesului liber la justiție și a justei așezări a sarcinilor fiscale, arată că nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție.

15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatul Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și art. 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

17. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013.

18. Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că actul normativ criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) care prevăd că "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări“,art. 21 alin. (2), (3) și (4) care consacră accesul liber la justiție, art. 56 alin. (2) potrivit cărora "Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale“ și art. 115 alin. (4) care prevăd că "Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora“.

19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, din prisma unor critici similare.

20. În prezenta cauză, Curtea reține că o primă critică de neconstituționalitate, de natură extrinsecă, constă în aceea că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție, întrucât în preambulul actului normativ criticat caracterul de urgență este determinat de oportunitatea, rațiunea și utilitatea reglementării, fără a se evidenția existența unei situații extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată.

21. În acest context, Curtea reține că în Nota de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 legiuitorul delegat a subliniat că modificarea cadrului legal de desfășurare a procesului civil prin adoptarea Codului de procedură civilă, precum și punerea în aplicare a noilor instituții adoptate prin Codul civil, impunea revizuirea urgentă a legislației și în materia taxelor judiciare de timbru, care trebuie să reflecte noua structură și dinamică a procesului civil, noile garanții procedurale acordate părților pentru asigurarea unui proces echitabil, precum și acoperirea costurilor suplimentare pentru dezvoltarea infrastructurii, pregătirea personalului din sistemul justiției etc.

22. S-a arătat, totodată, că neadoptarea urgentă a acestui act normativ ar fi condus la conservarea unui sistem de taxare neadaptat în raport cu întreaga evoluție în plan legislativ, cu liniile trasate prin regândirea sistemului juridic românesc odată cu adoptarea noului Cod civil și a noului Cod de procedură civilă. În acest sens, orice întârziere în asanarea și sistematizarea legislației în materia taxelor de timbru ar fi condus la menținerea nepermisă a neconcordanțelor între prevederile legale în această materie cu prevederile noilor Coduri, prin perpetuarea acelor norme care trebuie expres abrogate, fiind perimate sau chiar în contradicție cu noul cadru normativ.

23. În aceeași ipoteză, a neadoptării urgente a actului normativ în discuție, legiuitorul delegat a susținut că ar fi fost menținute și aspectele care impietează asupra transparenței aplicării actualelor norme, printre care lipsa criteriilor statistice pentru o evidență clară asupra tuturor operațiunilor pe care le implică sistemul de taxare actual. Totodată, consecințele negative pe planul transparenței și disciplinei financiare impuse de exercițiul colectării la buget a sumelor derivând din plata taxelor judiciare de timbru, dar și pe planul situației justițiabililor și al nevoilor acute ale sistemului, nu ar fi fost deloc neglijabile.

24. Întrucât aspectele mai sus menționate vizează un interes public și constituie o situație extraordinară, a cărei reglementare nu putea fi amânată, Curtea apreciază că s-a impus adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonanței de urgență, cu respectarea art. 115 alin. (4) din Constituția României, astfel încât critica de neconstituționalitate extrinsecă este neîntemeiată.

25. Referitor la criticile de neconstituționalitate intrinsecă formulate din perspectiva încălcării dispozițiilor art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (2), (3) și (4) și art. 56 alin. (2) din Constituție, Curtea observă că Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările și completările ulterioare, a fost abrogată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, care a preluat, cu modificări și completări, cele statuate prin normele ce constituiau cadrul legal general în materia taxelor judiciare de timbru. Astfel, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 reiterează cele stabilite prin normele anterioare, statuând că acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, iar în cazurile anume prevăzute de lege, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru.

26. În prezenta cauză, Curtea reține că autorul excepției de neconstituționalitate își argumentează critica cu privire la pretinsa discriminare creată între justițiabili și instituțiile statului prin faptul că instituțiile publice care beneficiază de scutire de la plata taxei de timbru sunt privilegiate față de cetățenii care au obligația achitării lor, pe de o parte, iar pe de altă parte, prin faptul că se încalcă dreptul cetățenilor de acces liber la justiție, ca urmare a obligativității de a plăti aceste taxe de timbru.

27. Referitor la critici similare, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că scutirea autorităților/instituțiilor publice de la plata taxelor judiciare de timbru este justificată, în mod obiectiv și rațional, de faptul că autoritățile respective sunt finanțate de la bugetul de stat pentru a putea funcționa, iar taxele respective se fac venit tot la bugetul de stat, astfel încât ar fi absurd ca autoritățile în cauză să fie obligate (formal) să plătească din buget o taxă care revine aceluiași buget (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 373 din 2 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 13 noiembrie 2003).

28. Cu privire la susținerea privind încălcarea dispozițiilor constituționale privind accesul liber la justiție prin impunerea unor taxe judiciare de timbru, Curtea a statuat că accesul la justiție nu presupune gratuitatea actului de justiție și nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit, în cadrul mecanismului statului, funcția de restabilire a ordinii de drept, ce se realizează de către autoritatea judecătorească, este de fapt un serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat. În consecință, legiuitorul este îndreptățit să instituie taxe judiciare de timbru pentru a nu afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părțile aflate în litigiu (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 943 din 19 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 25 ianuarie 2007).

29. Curtea a reținut, totodată, că nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 104 din 27 februarie 2014 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 23 aprilie 2014).

30. În ceea ce privește susținerea autorului excepției, în sensul că ar putea exista situații în care părțile să nu poată plăti taxele de timbru din cauza cuantumului excesiv al acestora și, în consecință, să nu se poată adresa justiției, Curtea reține că legiuitorul a instituit, prin prevederile art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, posibilitatea instanței de judecată de a acorda scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru. Această reglementare vizează tocmai acele situații în care partea nu poate face față cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, constituind o garanție a liberului acces la justiție.

31. În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a analizat dacă accesul liber la justiție este un drept absolut și dacă poate forma obiectul unei restrângeri sau limitări. Instanța europeană a statuat că "dreptul la un tribunal“ nu este absolut, acest drept putând fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Mani Britanii). De asemenea, prin Hotărârea din 11 octombrie 2007, definitivă în 11 martie 2008, pronunțată în Cauza Larco împotriva României, Curtea Europeană a statuat că obligația de a plăti în fața instanțelor civile o taxă judiciară corespunzătoare cererilor formulate nu poate fi considerată ca o limitare a dreptului de acces la o instanță, care ar fi, în sine, incompatibilă cu art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Curtea Europeană a subliniat că, în dreptul român, cu privire la cererile evaluabile în bani, valoarea taxei judiciare de timbru este calculată sub forma unui procent din valoarea obiectului cauzei. Prin urmare, taxa este proporțională cu suma solicitată de reclamant.

32. Ca atare, având în vedere argumentele expuse mai sus, Curtea constată că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru nu contravin normelor constituționale invocate de autorul excepției.

33. De altfel, Curtea reține că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, în acest sens fiind, de exemplu, Decizia nr. 104 din 27 februarie 2014 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 23 aprilie 2014, prin care Curtea a constatat că prevederile de lege criticate sunt constituționale în raport cu criticile formulate.