Decizia CCR nr. 310 din 28.04.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 4 teza a doua prin raportare la cele ale art. 21 alin. (6) şi (7), art. 22,art. 27 alin. 1-(3), art. 31 alin. 1 şi art. 50 lit. b) şi c) din Legea nr....

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua, art. 21 alin. (6) și (7), art. 22,art. 27 alin. (1)-(3), art. 31 alin. (1) și art. 50 lit. b) și c) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Aurelian Gabriel Bușiția, Nicolina Bușiția, Maria Felicia Bușiția, Hortensia Bușiția, Alexandru Octavian Bușiția, Iuliu Andrei Bușiția, Mihai Alex Bușiția, Cristina Maria Ungur, Dorin Emil Ogiolan, Veronica Valeria Farcaș, Mariana Georgeta Gliga, Nora Roxana Pop, Ovidiu Justin Parachiv, Victor Bulz și Luminița Daniela Pișcociu, reprezentați prin mandatar Florin Cazan, și intervenientul Gheorghe Călin Bușiția în Dosarul nr. 69/42/2013 al Tribunalului Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 66D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând Decizia nr. 691 din 27 noiembrie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

1. Prin Încheierea din 23 decembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 69/42/2013, Tribunalul Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua, art. 21 alin. (6) și (7), art. 22,art. 27 alin. (1)-(3), art. 31 alin. (1) și art. 50 lit. b) și c) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Aurelian Gabriel Bușiția, Nicolina Bușiția, Maria Felicia Bușiția, Hortensia Bușiția, Alexandru Octavian Bușiția, Iuliu Andrei Bușiția, Mihai Alex Bușiția, Cristina Maria Ungur, Dorin Emil Ogiolan, Veronica Valeria Farcaș, Mariana Georgeta Gliga, Nora Roxana Pop, Ovidiu Justin Parachiv, Victor Bulz și Luminița Daniela Pișcociu, reprezentați prin mandatar Florin Cazan, și intervenientul Gheorghe Călin Bușiția, într-o cauză având ca obiect soluționarea acțiunii privind obligarea statului român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, să transmită dosarul de despăgubire unui evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare, să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire și, respectiv, decizia reprezentând titlul de plată.

2. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că, având în vedere deciziile Curții Constituționale nr. 88 din 27 februarie 2014 și nr. 210 din 8 aprilie 2014, potrivit cărora dispozițiile art. 4 teza a doua raportate la art. 33 și, respectiv, la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în redactarea anterioară modificării acestor prevederi prin Legea nr. 368/2013, sunt retroactive, rezultă că dispozițiile legale criticate nu se pot aplica retroactiv proceselor aflate în curs de judecată nici în privința modalității de evaluare, de emitere a deciziei de compensare sau a modalității de valorificare a punctelor. Se mai arată că, având în vedere că nu au fost abrogate dispozițiile art. 25 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, rezultă faptul că în procedura administrativă subzistă în continuare obligația entității deținătoare a imobilului de a se pronunța prin dispoziție sau decizie motivată asupra cererii de restituire în natură. În urma unei astfel de decizii/dispoziții a entității deținătoare a imobilului, autorilor excepției de neconstituționalitate li s-a recunoscut calitatea de persoane îndreptățite la restituire, astfel încât au solicitat instanței de judecată continuarea procedurii de restituire în temeiul Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, republicată, cu modificările și completările ulterioare. În consecință, apreciază că intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, pe parcursul soluționării procesului, lege care reglementează alte termene și condiții decât cele în vigoare la data înregistrării cererilor de chemare în judecată, încalcă principiul neretroactivității legii civile.

3. Se mai susține că prevederile art. 21 alin. (6) și (7) din Legea nr. 165/2013, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se aplică unor situații juridice născute anterior intrării lor în vigoare, când legea stabilea o altă modalitate de evaluare a imobilelor preluate în mod abuziv, fiind în acest mod schimbată în mod retroactiv modalitatea de evaluare. Se mai susține că prevederile art. 50 lit. b) și c) din același act normativ desființează anumite entități ale statului, ceea ce conferă caracter inadmisibil cererilor de chemare în judecată formulate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. În același sens, sunt încălcate și dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, deoarece prevederile legale criticate nu conferă drepturi egale pentru toate persoanele care au formulat cereri de restituire în temeiul Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, creând inegalități majore între persoanele care au formulat cereri de restituire la entitățile învestite de lege cu soluționarea notificărilor și persoanele care s-au adresat instanțelor de judecată. În egală măsură, discriminarea creată se manifestă și din punctul de vedere al persoanelor care au obținut despăgubirile înainte de intrarea în vigoare a dispozițiilor legale criticate.

4. De asemenea, se susține că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 contravin accesului liber la justiție și dreptului la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum și dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Constituție, fiind instituit un nou caz de casare, în afara termenelor prescrise de lege, precum și prin schimbarea normelor procedurale pe parcursul soluționării procesului. În egală măsură, este depășită durata unui termen rezonabil de soluționare a cauzelor, având în vedere termenul scurs de la depunerea notificării.

5. Este invocată și practica Curții Constituționale pronunțată în legătură cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eșalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum și ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre și la un schimb de comune între România și Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, și a Convenției dintre România și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, relativă la regimul proprietăților situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006, act normativ care instituia noi termene și proceduri de plată și în privința căruia a fost admisă excepția de neconstituționalitate.

6. Tribunalul Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În ceea ce privește invocarea încălcării dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, instanța apreciază că prevederile legale criticate nu sunt de natură a crea discriminări între beneficiarii Legii nr. 18/1991. În acest sens, faptul că, potrivit noii legi, intrate în vigoare pe parcursul judecării cauzelor, s-a stabilit o altă modalitate de calcul al despăgubirilor cuvenite persoanelor îndreptățite nu conduce la discriminarea acestora din urmă, prin raportare la cele care obținuseră o astfel de evaluare anterior, deoarece este incident principiul de drept tempus regit actum, astfel încât modalitatea de calcul al despăgubirilor să se supună regulilor în vigoare la data acordării lor prin decizie a autorității abilitate. De asemenea, analizarea dosarelor conținând decizii cu propunere de acordare de măsuri compensatorii ori decizii de stabilire a valorii recalculate a acțiunilor asociaților persoanei juridice care deținea imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv nu este discriminatorie comparativ cu celelalte cazuri în care se aplică procedura de evaluare pe bază de puncte a imobilului. Astfel, nediscriminarea presupune aplicarea unui tratament similar în cazuri similare, iar nu în orice caz, diferența de situație implicând, în mod necesar, o diferență de tratament.

7. În legătură cu invocarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, instanța apreciază că prevederile Legii nr. 165/2013 nu retroactivează, deoarece nu operează modificări cu privire la raporturi juridice consumate sau intrate sub autoritatea de lucru judecat anterior intrării lor în vigoare. Astfel, procedura instituită de Legea nr. 165/2013 se aplică de la data intrării sale în vigoare, fără să influențeze situațiile juridice finalizate sub imperiul vechii reglementări și având în vedere proceduri în curs de desfășurare, care se referă la dosare înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Astfel, dacă o normă juridică nou-intrată în vigoare se referă la o situație juridică cu caracter de continuitate, constitutiv de facta pendentia, asupra căreia legiuitorul poate interveni în viitor, nu poate fi vorba de o încălcare a principiului neretroactivității legii civile.

8. Cu privire la invocarea dispozițiilor art. 20 alin. (2) și art. 21 alin. (1)-(3) din Constituție, instanța de judecată apreciază că, întrucât Curtea Constituțională nu este nici legiuitor pozitiv și instanță judecătorească, cu competență de a interpreta și aplica principiile convenționale în litigiile ce antamează drepturile subiective ale cetățenilor, folosirea unei norme de drept din Convenție în cadrul controlului de constituționalitate, ca normă interpusă celei de referință, implică în mod necesar ca această normă să se circumscrie unui anumit nivel de relevanță constituțională, astfel încât conținutul său normativ să susțină posibila încălcare de către legea națională a Constituției. Astfel, numai invocarea încălcării dreptului la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, prevederi ce se regăsesc și în Legea fundamentală, poate fi analizată, instanța de judecată apreciind că prevederile legale criticate nu sunt de natură a contraveni acestor dispoziții constituționale sau convenționale, invocând în acest sens cele statuate în Decizia Curții Constituționale nr. 269 din 7 mai 2014, paragrafele 127 și 129. Se mai consideră că adoptarea Legii nr. 165/2013 nu a dat naștere la apariția unui nou motiv de casare, care nu este prevăzut de dispozițiile legale care reglementează regimul căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, ci poate sta la baza promovării unor astfel de căi de atac, în condițiile legii, dacă hotărârile contestate s-au pronunțat cu nerespectarea principiilor impuse de aplicabilitatea legii civile în timp. Totodată, în lipsa unui titlu de despăgubire obținut anterior sesizării instanței de judecată, părțile nu pot invoca deținerea unui drept efectiv, a cărui substanță să fi fost afectată de prevederile Legii nr. 165/2013.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 4 teza a doua, art. 21 alin. (6) și (7), art. 22,art. 27 alin. (1)-(3), art. 31 alin. (1) și art. 50 lit. b) și c) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare. Analizând motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 4 teza a doua prin raportare la art. 21 alin. (6) și (7), art. 22,art. 27 alin. (1)-(3), art. 31 alin. (1) și art. 50 lit. b) și c) din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, astfel încât Curtea urmează să rețină ca obiect al excepției de neconstituționalitate aceste din urmă prevederi legale, potrivit cărora:

- Art. 4 teza a doua: "Dispozițiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi."

- Art. 21 alin. (6) și (7): "(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. (...)

(7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6)."

- Art. 22: "Prin excepție de la procedura de evaluare prevăzută de art. 21 alin. (6) și (7), Secretariatul Comisiei Naționale analizează dosarele care conțin decizii emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și propune Comisiei Naționale validarea sau invalidarea măsurilor reparatorii la nivelul stabilit prin decizia entității învestite de lege."

- Art. 27 alin. (1)-(3): "(1) Punctele acordate prin decizia de compensare pot fi valorificate prin achiziționarea de imobile din Fondul național la licitația publică națională, începând cu data de 1 ianuarie 2016.

(2) Licitațiile de imobile se organizează săptămânal la sediul central al Agenției Naționale de cadastru și Publicitate Imobiliară și se desfășoară în regim de videoconferință.

(3) Participarea la licitație a deținătorilor de puncte este gratuită, cu condiția înscrierii prealabile la sediile teritoriale ale Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară."

- Art. 31 alin. (1): "(1) În termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017, deținătorul poate opta pentru valorificarea punctelor și în numerar."

- Art. 50 lit. b) și c): "La data intrării în vigoare a prezentei legi: (...)

b) orice dispoziție referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaționale de evaluare și la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se abrogă;

c) articolele 13, 14, 14¹, 14², 15 literele a)-d) și f), articolele 16, 17, 18, 18¹, 18², 18³, 18⁴, 18⁵, 18⁶, 18⁷, 18⁸, 18⁹ și articolul 22 din titlul VII «Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice dispoziție contrară prezentei legi se abrogă."

13. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 4 alin. (2) privind criteriile nediscriminării, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului,art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, art. 53 alin. (2) referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi referitor la garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate și a proprietății private. De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil,art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv,art. 14 - Interzicerea discriminării cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 1 - Interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 adițional la aceeași Convenție.

14. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua prin raportare la art. 22,art. 27 alin. (1)-(3), art. 31 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, Curtea reține că este necesară analiza admisibilității acesteia prin prisma condiției existenței legăturii cu soluționarea cauzei a textelor de lege criticate, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată. În acest sens, Curtea reține că obiectul cauzei deduse soluționării instanței de judecată este acțiunea privind obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților să transmită dosarul de despăgubire unui evaluator, în vederea întocmirii raportului de evaluare, să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire și, respectiv, decizia reprezentând titlul de plată. În fapt, autorii excepției de neconstituționalitate au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 4 noiembrie 1997, drept ce le-a fost reconstituit în natură, în parte, urmând ca pentru restul suprafeței să primească despăgubiri în temeiul Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000. Dosarele conținând propunerea de acordare de despăgubiri au fost trimise către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. În lipsa unui răspuns al acestei autorități administrative, într-un termen rezonabil, autorii excepției de neconstituționalitate s-au adresat instanței de judecată, cauza aflându-se în curs de soluționare la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013.

15. În acest context, având în vedere stadiul procesual al litigiului, și anume faptul că dosarul administrativ conținând propunerea de acordare a despăgubirilor nu a fost analizat de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, urmând să se procedeze la analizarea acestuia, în temeiul Legii nr. 165/2013, de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, inclusiv sub aspectul existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii, Curtea reține că prevederile art. 22 - referitoare la deciziile entităților învestite de lege emise în temeiul Legii nr. 10/2001, iar nu Legea nr. 1/2000, incidentă pe fondul cauzei, art. 27 alin. (1)-(3) - referitoare la valorificarea, după 1 ianuarie 2016, a punctelor acordate prin decizia de compensare, în cadrul licitației naționale de imobile, art. 31 alin. (1) - privind posibilitatea deținătorului deciziei de compensare prin puncte de a opta pentru valorificarea acestora și în numerar, nu îndeplinesc condiția legăturii lor cu soluționarea cauzei, deoarece, în acest moment procesual, în condițiile inexistenței unei decizii a Comisiei Naționale, nu se poate aprecia incidența lor în cauza în care a fost invocată excepția. În acest sens, Curtea reține că dosarul conținând propunerea de acordare a despăgubirilor a fost înregistrat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (devenită Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor) și urmează să parcurgă procedura administrativă specifică acestei etape, și anume: verificarea legalității deciziei entității învestite de lege prin care se propune acordarea de măsuri compensatorii în echivalent, calitatea de persoane îndreptățite și, în funcție de rezultat, să se acorde sau nu despăgubiri fie prin compensare cu alte bunuri, fie în echivalent. Așadar, incidența textelor legale criticate poate fi apreciată abia ulterior emiterii deciziei Comisiei Naționale, la finalul acestei proceduri administrative. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua prin raportare la art. 22,art. 27 alin. (1)-(3), art. 31 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

16. Autorii excepției de neconstituționalitate mai invocă și neconstituționalitatea prevederilor art. 4 teza a doua prin raportare la art. 21 alin. (6) și (7) din Legea nr. 165/2013, privind evaluarea imobilului prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a acestui act normativ, și la art. 50 lit. b) și c), prin care se abrogă, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, orice dispoziție referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaționale de evaluare, măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și anumite prevederi cuprinse în Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice dispoziție contrară.

17. Prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, Curtea respingând excepția ca neîntemeiată, cu motivarea că prevederile legale criticate constituie modalitatea prin care legiuitorul a înțeles să transpună în legislația națională exigențele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, așa cum rezultă din expunerea de motive a Legii nr. 165/2013. În acest sens, în acord cu cele reținute în jurisprudența sa, reprezentată de Decizia nr. 188 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 484 din 30 iunie 2014, Curtea a statuat că Legea nr. 165/2013 a fost adoptată de legiuitor ca urmare a pronunțării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, paragraful 232, prin care a fost reținută în sarcina statului român obligația implementării unor proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, precum și obligația adoptării unor reguli de procedură clare și simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. Prin aceeași decizie, Curtea a mai reținut, de asemenea, că prin hotărârea- pilot menționată a fost lăsată însă statului român o largă marjă de apreciere în privința mijloacelor prin care să îndeplinească obligațiile juridice impuse și să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate avute în vedere. Tot astfel, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunțată în Cauza Preda și alții împotriva României (paragraful 127), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că, în cazul privării de proprietate în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, imperative de interes general pot pleda pentru o despăgubire inferioară valorii reale de piață a bunului, cu condiția ca suma plătită să se raporteze în mod rezonabil la valoarea bunului [Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunțată în Cauza James și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 54, Hotărârea din 8 iulie 1986, pronunțată în Cauza Lithgow și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 120, sau Hotărârea din 29 martie 2006, pronunțată în Cauza Scordino împotriva Italiei (nr. 1), paragraful 95 și următoarele]. Invocând jurisprudența sa anterioară în legătură cu procedura specială de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, Curtea a mai reținut că modul de reparare a injustițiilor și abuzurilor din legislația trecută ține de opțiunea exclusivă a legiuitorului, iar prevederile de lege criticate sunt în acord cu cele ale art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 202 din 18 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 19 iunie 2013).

18. Aceleași considerente statuate de Curte în Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, anterior citată, își mențin valabilitatea și în ceea ce privește art. 21 alin. (7) din același act normativ, referitor la stabilirea numărului de puncte după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).

19. În ceea ce privește prevederile art. 50 lit. b) și c) din Legea nr. 165/2013, Curtea reține că, în privința acestor prevederi legale, este aplicabil principiul tempus regit actum, fiind firesc ca modalitatea de calcul al despăgubirilor să se supună regulilor în vigoare la data acordării lor prin decizie a autorității abilitate. Sub acest aspect, în jurisprudența sa, de exemplu Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996, Curtea a statuat că, dacă, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor interese, ca defavorabile, acest fapt nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective.

20. Cele statuate în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale.