Decizia CCR nr. 319 din 30.04.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 4 teza a doua raportat la art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 - măsurile pt. finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Ștefan Marius Gruia Vladimir Mocofănescu Dumitrescu în Dosarul nr. 6.896/2/2012* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.094D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. La dosar, partea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a transmis punctul său de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate, opinând că aceasta este neîntemeiată.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 nu pot fi disociate de celelalte dispoziții ale acestei legi, constituționalitatea acestora neputând fi examinată decât prin raportare la alte dispoziții ale aceleiași legi, situație care nu se regăsește în cauză.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Decizia civilă nr. 2.936 din 10 aprilie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 6.896/2/2012*, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Ștefan Marius Gruia Vladimir Mocofănescu Dumitrescu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de obligare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a desemna un evaluator autorizat în vederea întocmirii raportului de evaluare a despăgubirilor cuvenite pentru un imobil care nu poate fi restituit în natură, precum și de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată, în esență, că litigiile aflate pe rolul instanțelor au avut în vedere legile reparatorii de la momentul formulării cererii de chemare în judecată, iar faptul că în cursul judecății a fost adoptată Legea nr. 165/2013, care reglementează alte termene și condiții, reprezintă o încălcare a principiului neretroactivității legii. Extinzându-se aplicabilitatea dispozițiilor legii noi și asupra cererilor aflate pe rolul instanțelor de judecată, se anulează un drept câștigat, născut sub imperiul legii vechi. Precizează că efectul aplicării art. 4 din Legea nr. 165/2013 proceselor în curs ar fi blocarea soluționării cererilor de chemare în judecată promovate sub imperiul legii vechi, aducându-se atingere principiului securității raporturilor juridice. De asemenea, susține că se încalcă principiul egalității armelor, în condițiile în care în litigiile în care statul este implicat apare în cursul procesului o normă care influențează hotărâtor soluția în cauză, aceasta fiind în favoarea statului.

6. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, apreciind că prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Avocatul Poporului arată că, în dosare anterioare, a transmis punctul său de vedere, în sensul că dispozițiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 sunt neconstituționale. Precizează, însă, că, prin Decizia nr. 177 din 1 aprilie 2014, Curtea Constituțională a considerat că analiza prevederilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 nu poate fi disociată de indicarea expresă a prevederilor legale cuprinse în acest act normativ, incidente în soluționarea litigiului aflat pe rolul instanței de judecată. Ca atare, apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Din argumentele prezentate în motivarea scrisă a excepției și ținând cont de cadrul procesual în care aceasta a fost ridicată, Curtea constată că, deși indică generic doar art. 4 din Legea nr. 165/2013, în realitate, autorul excepției tinde la verificarea constituționalității prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, acestea fiind prevederile de lege asupra cărora Curtea va efectua controlul de constituționalitate. Conținutul normativ al acestora este următorul:

- Art. 4 teza a doua: "Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi";

- Art. 34 alin. (1): "Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi

soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni".

12. În opinia autorului excepției, textul de lege criticat contravine prevederilor din Constituție cuprinse în art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivității legii, cu excepția celei penale și contravenționale mai favorabile, și art. 21 alin. (3) care consacră dreptul la un proces echitabil, soluționat într-un termen rezonabil. Prin raportare la art. 20 din Legea fundamentală - Tratatele internaționale privind drepturile omului, autorul excepției invocă și prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că obiectul cauzei în soluționarea căreia aceasta a fost ridicată îl constituie solicitarea adresată instanței de judecată de a obliga Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la desemnarea unui evaluator autorizat în vederea întocmirii raportului de evaluare a despăgubirilor cuvenite pentru un imobil revendicat în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, imobil care nu poate fi restituit în natură, precum și la emiterea de către această autoritate a deciziei reprezentând titlu de despăgubire. Excepția a fost ridicată în etapa procesuală a recursului introdus de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, succesoare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva sentinței prin care a fost admisă, în primă instanță, această cerere. Curtea Constituțională a fost sesizată prin decizia prin care Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acest recurs, pe considerentul principal că obligația stabilită de prima instanță în sarcina pârâtei-recurente Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor nu mai are corespondent în legislația în vigoare în momentul soluționării recursului.

14. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Curtea reține că, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, a constatat că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.

15. Întrucât autorul excepției de față critică acea interpretare care a fost, implicit, exclusă, prin decizia menționată, ca urmare a neconstituționalității acesteia, precum și faptul că decizia amintită a fost pronunțată și publicată la un moment ulterior sesizării instanței constituționale în prezenta cauză, Curtea, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 a devenit inadmisibilă.

16. Curtea subliniază că, în temeiul deciziei de admitere mai sus menționate, prezenta decizie poate constitui motiv de revizuire, potrivit art. 322 pct. 10 din codul de procedură civilă din anul 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă actual, după caz. În consecință, în cauza de față, soluția procedurală de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă nu împiedică, ci, din contră, dă posibilitatea valorificării deciziei de admitere menționate, în condițiile arătate (a se vedea, în acest sens, mutatis mutandis, și Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, paragraful 20).