Decizia CCR nr. 308 din 28.04.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. OUG nr. 59/2011 pt. stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prev.e la art. 1 lit. c)–h) din Legea nr. 119/2010 - stabilirea unor măsuri în domeniul...

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Anghela Maxim în Dosarul nr. 4.170/84/2011 al Curții de Apel Cluj - Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.325D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc autorul excepției și partea Casa Județeană de Pensii Sălaj, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra notelor scrise depuse la dosar de autorul excepției, prin care solicită judecarea în lipsă și admiterea excepției de neconstituționalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale prin Decizia nr. 549 din 15 octombrie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 24 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 4.170/84/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Excepția a fost ridicată de Anghela Maxim cu prilejul soluționării contestației formulate împotriva deciziei de pensionare.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că actul normativ criticat este doar un mijloc folosit de Guvern pentru a lipsi de efect hotărârile judecătorești referitoare la recalcularea pensiei în temeiul Legii nr. 119/2010 și al Hotărârii Guvernului nr. 737/2010, hotărâri prin care s-a decis păstrarea în plată a cuantumului pensiilor de serviciu avut anterior recalculării. Astfel, sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 1, care consacră România ca stat de drept, și cele ale art. 21 referitoare la dreptul de acces la justiție.

7. Totodată, consideră că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 115 alin. (4)-(6). În acest sens, arată că prin actul normativ criticat sunt anulate drepturi patrimoniale care beneficiază de o protecție asemănătoare dreptului de proprietate. De asemenea, nu a existat nicio situație urgentă care să impună adoptarea acestui act normativ și, în plus, procedura de aprobare a ordonanței nu a fost respectată, fiind încălcate astfel termenele prevăzute în art. 115 alin. (5) din Constituție.

8. Curtea de Apel Cluj - Secția I civilă consideră că, deși cu privire la constituționalitatea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 Curtea Constituțională a pronunțat mai multe decizii, se impune totuși reanalizarea constituționalității acestui act normativ.

9. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de autorul excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011, aprobată prin Legea nr. 109/2012 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2012.

13. Autorul excepției consideră că acest act normativ încalcă următoarele texte din Constituție: art. 1 alin. (3) în care se consacră caracterul de stat de drept al României, art. 21 privind dreptul de acces la justiție, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată și art. 115 alin. (4)-(6) privind condițiile și limitele emiterii ordonanțelor de urgență.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate din perspectiva compatibilității dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 cu prevederile art. 1 alin. (3) și art. 21 din Constituție, Curtea constată că, prin Decizia nr. 215 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 11 mai 2012, a reținut că actul normativ criticat nu conține prevederi legale al căror conținut normativ explicit sau implicit să determine suspendarea cursului judecății ori neexecutarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, în privința anumitor cauze determinate. Astfel, făcând referire la jurisprudența sa anterioară, Curtea a statuat că astfel de hotărâri judecătorești se bucură de autoritate de lucru judecat și determină obligarea autorităților publice la plata drepturilor de pensie astfel cum au fost constatate de către instanțele de judecată, însă această obligație subzistă atât timp cât este în vigoare și temeiul legal în baza căruia au fost pronunțate hotărârile judecătorești definitive și irevocabile. În sprijinul celor arătate, Curtea a invocat și cele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 9 din 10 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 26 iulie 2013.

15. Referitor la criticile privind atingerea adusă dreptului de proprietate asupra pensiei și dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, Curtea, prin Decizia nr. 458 din 7 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 10 decembrie 2013, a statuat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 nu afectează dreptul la pensie, așa cum susține autorul excepției, ci reglementează procedura revizuirii din oficiu de către casele teritoriale de pensii, prin emiterea unor decizii de revizuire, tocmai în scopul de a stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie, astfel încât persoanele îndreptățite să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale. Așa cum a reținut Curtea prin Decizia nr. 215 din 13 martie 2012, precitată, adoptarea măsurilor în cauză printr-o ordonanță de urgență a fost modalitatea cea mai rapidă și eficientă pentru a pune la adăpost drepturile constituționale ocrotite prin art. 47 din Constituție și pentru a evita încălcarea lor.

16. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

17. Referitor la susținerea potrivit căreia Ordonanța de urgență a Guvernului ar fi fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 115 alin. (5) din Constituție, Curtea constată că autorul excepției critică faptul că legea de aprobare a ordonanței nu a fost adoptată cu respectarea termenelor prevăzute de art. 115 alin. (5) din Constituție. Analizând această critică, Curtea reține că textul constituțional invocat impune respectarea unor termene procedurale pentru aprobarea ordonanțelor de urgență prin legi. Astfel, art. 115 alin. (5) din Constituție dispune că, după depunerea la Camera competentă să fie sesizată, proiectul de lege privind aprobarea ordonanței de urgență se supune de drept dezbaterii și adoptării Camerei în procedură de urgență. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere Camera sesizată nu se pronunță asupra ordonanței, aceasta este considerată adoptată și se trimite celeilalte Camere, care decide de asemenea în procedură de urgență. Cu alte cuvinte, prin trimiterea la procedura de urgență, legiuitorul constituant a consacrat un criteriu procedural de constituționalitate al acestui tip de ordonanțe.

18. În ceea ce privește Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011, Curtea constată că aceasta a fost adoptată la data de 29 iunie 2011, fiind trimisă Senatului, în vederea aprobării, potrivit prevederilor art. 115 alin. (5) din Constituție și publicată în Monitorul Oficial al României la 30 iunie 2011, când Senatul se afla în sesiune parlamentară. La data de 26 octombrie 2011, proiectul legii de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 a fost adoptat de Senat, potrivit dispozițiilor art. 115 alin. (5) teza a treia din Constituție, respectiv a fost adoptat în mod tacit, ca urmare a depășirii termenului prevăzut de același text constituțional. La data de 31 octombrie 2011, proiectul legii de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 a fost trimis Camerei Deputaților în vederea dezbaterii. După ce a primit raportul Comisiei pentru muncă și protecție socială și avizele Comisiei pentru buget, finanțe și bănci, al Comisiei juridice, de disciplină și imunități și al Comisiei pentru egalitatea de șanse pentru femei și bărbați, Camera Deputaților a adoptat legea la data de 19 iunie 2012, fiind apoi trimis spre promulgare Președintelui României, iar Legea nr. 109/2012 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, la data de 9 iulie 2012.

19. Urmărind procesul de adoptare a Legii privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011, Curtea constată că adoptarea acesteia în prima Cameră sesizată, Senatul, s-a realizat în mod tacit, ca urmare a depășirii termenului de 30 de zile de la depunerea proiectului de lege. Această formă de adoptare este permisă de prevederile art. 115 alin. (5) teza a treia din Constituție. Referitor la termenul de adoptare a aceleiași legi în Camera Deputaților, Curtea, prin Decizia nr. 45 din 4 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 15 aprilie 2014, a statuat că, în ceea ce privește Camera decizională, Constituția nu prevede un termen imperativ concret în care aceasta să se pronunțe, ci doar necesitatea pronunțării în procedură de urgență. Având în vedere cele reținute, Curtea apreciază că nu sunt încălcate prevederile art. 115 alin. (5) din Constituție.