Decizia CCR nr. 312 din 28.04.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 - măsurile pt. finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv...

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Piața Vitan - S.R.L. din București în Dosarul nr. 16.144/3/2012* al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 159D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc autorul excepției și partea municipiul București, prin primarul general, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale prin deciziile nr. 179 din 1 aprilie 2014 și nr. 21 din 21 ianuarie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 10 decembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 16.144/3/2012*, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepția a fost ridicată de Piața Vitan - S.R.L. din București cu prilejul soluționării cererii de recurs formulate împotriva Sentinței civile nr. 963 din 7 mai 2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă în Dosarul nr. 16.144/3/2012.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată, în esență, că dispozițiile de lege criticate, care dispun că, în situația în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietății, singura măsură reparatorie care se acordă este compensarea prin puncte, potrivit art. 24 alin. (2), (3) și (4) din Legea nr. 165/2013, se aplică și actelor și situațiilor juridice încheiate anterior intrării în vigoare a acestei legi. Or, aceste raporturi juridice sunt rezultatul unei conduite pe care părțile au adoptat-o sub protecția art. 1391 și 1392 din Codul civil. Transmisiunile drepturilor din categoria celor amintite, încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, au avut la bază girul principiului restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada de referință a legilor de restituire, principiu de care, până la apariția acestei legi, s-au bucurat o bună parte din dobânditorii unor astfel de drepturi, dar de care nu se mai pot bucura cei care au solicitat restituirea după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013. Aceste transmisiuni au făcut obiectul unor contracte încheiate în mod legal, așa încât nu este justificat tratamentul diferit căruia sunt supuse persoanele care au transmis drepturile lor pe această cale ulterior apariției Legii nr. 165/2013. Astfel, art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 contravine principiului constituțional al egalității în drepturi, întrucât ignoră ordinea de drept existentă la momentul încheierii raporturilor juridice între titularii drepturilor de proprietate și dobânditorii acestor drepturi și tratează diferit persoane aflate în situații identice. În același timp, dispozițiile de lege criticate aduc atingere și prevederilor art. 44 din Constituție, deoarece pun într-o situație dificilă pe transmițătorul drepturilor care și-a asumat răspunderea pentru existența valabilă a drepturilor, securitatea juridică a raporturilor juridice fiind grav încălcată.

6. Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă arată că modificarea prin art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 a conținutului măsurilor reparatorii pe care le poate primi dobânditorul unor drepturi izvorâte din formularea unei notificări poate îmbrăca forma unei atingeri aduse principiului neretroactivității legii, pentru considerente similare celor avute în vedere de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 830 din 8 iulie 2008. De asemenea, apreciază că textul de lege criticat pune și problema conformității cu prevederile art. 44 alin. (1)-(4) și (8) din Constituție, având în vedere că dobânditorul drepturilor izvorâte din notificare avea, la data cesiunii, vocația la anumite măsuri reparatorii, ce includeau compensarea prin alte bunuri sau servicii ori restituirea în natură. Or, intrarea în vigoare a art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 suprimă posibilitatea dobândirii unei astfel de măsuri, cu efect negativ asupra patrimoniului dobânditorului. Consideră însă că textul de lege criticat nu aduce atingere art. 16 din Constituție, deoarece existența discriminării presupune acordarea unui tratament diferit pentru persoane aflate în aceeași situație, or, dobânditorii de drepturi izvorâte din notificare nu se găsesc în aceeași situație cu titularii notificărilor.

7. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, dispoziții potrivit cărora: "În situația în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietății, singura măsură reparatorie care se acordă este compensarea prin puncte potrivit art. 24 alin. (2), (3) și (4)."

11. Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că textul de lege criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 44 alin. (1), (2), (3), (4) și (8) referitoare la dreptul de proprietate, art. 15 privind universalitatea, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor și art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, prin raportare la prevederile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la dreptul de proprietate.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate în raport cu prevederile Legii fundamentale invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 200 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 19 iunie 2014, ori Decizia nr. 68 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 3 aprilie 2015, paragrafele 22-27, Curtea a reținut că prevederile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 stabilesc că cesionarului i se acordă, ca unică măsură reparatorie, compensarea prin puncte, numărul de puncte de care acesta va putea beneficia fiind, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, egal cu suma dintre prețul plătit fostului proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacționarea dreptului de proprietate, la care se adaugă și un procent de 15% din diferența până la valoarea imobilului, astfel cum aceasta rezultă din grila notarială valabilă la data intrării în vigoare a legii.

13. Analizând dispozițiile art. 1 alin. (3) și art. 24 alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013, Curtea a reținut că legiuitorul a reglementat în mod diferit modalitatea de despăgubire, în raport cu persoana beneficiarilor măsurilor reparatorii conferite de Legea nr. 165/2013, și anume titularul dreptului la măsuri reparatorii în temeiul legislației reparatorii anterioare, pe de o parte, și persoanele către care au fost înstrăinate drepturile cuvenite potrivit legilor de restituire a proprietății, pe de altă parte. Curtea a statuat că această opțiune a legiuitorului nu reprezintă o sancționare a titularilor originari ai acestui drept care au înstrăinat dreptul la obținerea măsurilor reparatorii, dat fiind faptul că, prin ipoteză, în patrimoniu acestora nu se mai regăsește acest drept. Ca efect al cesiunii de creanță specifice, încheiată anterior intrării în vigoare a noii legi reparatorii, dreptul pretins de cedenți - constând în acordarea măsurilor reparatorii conferite de legislația anterioară în domeniul proprietăților preluate în mod abuziv - a fost transferat către cesionari.

14. În ceea ce privește pretinsa discriminare creată prin dispozițiile de lege criticate, Curtea a reținut că acordarea unor măsuri reparatorii diferite, în funcție de beneficiarii acestora, echivalează cu instituirea unui tratament juridic diferit, dar care nu constituie, însă, o discriminare, întrucât, în sensul jurisprudenței Curții Constituționale, nu orice diferență de tratament semnifică, în mod automat, încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție sau a celor convenționale referitoare la interzicerea discriminării. Astfel, față de obiectul de reglementare al Legii nr. 165/2013, opțiunea legiuitorului de a exclude de la măsura reparatorie a restituirii în natură, precum și de la cea a compensării integrale prin puncte a persoanelor în patrimoniul cărora a fost transmis, prin intermediul unor contracte cu titlu oneros, dreptul de a obține măsurile reparatorii apare ca fiind justificată în mod obiectiv și rezonabil, având în vedere că asupra acestora din urmă nu s-au răsfrânt direct sau indirect măsurile de preluare abuzivă. Aceasta, deoarece legislația cu caracter reparator a vizat exclusiv titularul dreptului sau moștenitorii acestuia.

15. Mai mult, întrucât legiuitorul a acordat cesionarilor dreptului la despăgubire un număr de puncte egal cu suma dintre prețul plătit pentru tranzacționarea dreptului de proprietate și un procent de 15% din diferența până la valoarea imobilului, Curtea a reținut că măsura legislativă criticată păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit - despăgubirea integrală doar a titularilor originari ai măsurilor reparatorii sau a moștenitorilor acestora - și mijloacele folosite, cesionarul urmând a obține atât prețul plătit fostului proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia, cât și un procent de 15% din diferența până la valoarea imobilului.

16. Cu privire la invocarea încălcării dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea a observat, prin Decizia nr. 328 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 21 iulie 2014, paragraful 39, că, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, prevederile legale criticate referitoare la plafonarea despăgubirilor acordate cesionarilor nu se aplică celor cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate și li s-a emis titlul de despăgubire anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Prin urmare, prevederile de lege criticate nu se aplică retroactiv, ci reglementează modul de acțiune în timpul următor intrării în vigoare a legii, adică în domeniul ei propriu de aplicare.

17. Totodată, prin Decizia nr. 321 din 10 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 8 august 2014, paragrafele 30 și 31, Curtea a remarcat că diferența de tratament între cesionarii de drepturi ale căror cereri de chemare în judecată s-au soluționat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 față de cei care nu au obținut o atare hotărâre derivă din succesiunea în timp a actelor normative în materie. Din această perspectivă, deosebirea de tratament juridic este întemeiată pe un criteriu obiectiv și rezonabil. În legătură cu acest aspect, Curtea a mai reținut că situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări. Curtea a constatat că respectarea egalității în drepturi presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede față de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. În consecință, reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferențe determinate de condițiile obiective în care ele au fost adoptate. Mai mult, Curtea a reținut că, în privința obiectului de reglementare a legii analizate, intervenția legiuitorului nu este una aleatorie, ci a fost justificată și impusă firesc ca urmare a pronunțării Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României.

18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.