Decizia CCR nr. 349 din 7.05.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 142 alin. (1) teza întâi şi art. 145 alin. (1) teza întâi din C. pr. civ.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstitu- ționalitate a dispozițiilor art. 142 alin. (1) și art. 145 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Diana Gurschi în Dosarul nr. 1.328/59/2014 al Curții de Apel Timișoara - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.136D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Sentința civilă nr. 71 din 4 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 1.328/59/2014, Curtea de Apel Timișoara - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 alin. (1) și art. 145 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Diana Gurschi într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de strămutare.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece judecarea cererii de strămutare pentru bănuială legitimă de către judecători din cadrul curții de apel (în care funcționează și pârâtul în cauză) și strămutarea judecății doar în circumscripția aceleiași curți de apel încalcă dreptul la un proces echitabil, precum și principiul unicității, imparțialității și egalității justiției. Mai arată că textele legale criticate sunt neconstituționale, deoarece nu permit judecarea cererii de strămutare de către o instanță imparțială, care să fie în afara bănuielii legitime, respectiv judecarea unui judecător de curte de apel de către colegii săi naște bănuială pentru oricine.

6. Curtea de Apel Timișoara - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul- raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din actul de sesizare al Curții Constituționale, îl reprezintă dispozițiile art. 142 alin. (1) și art. 145 alin. (1) din Codul de procedură civilă. În realitate, din motivarea autoarei excepției de neconstituționalitate, rezultă că obiect al acesteia îl constituie dispozițiile art. 142 alin. (1) teza întâi și art. 145 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, astfel încât Curtea, prin prezenta decizie, urmează a se pronunța asupra acestor texte de lege, care au următorul cuprins:

- Art. 142 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă:

"Cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competența curții de apel, dacă instanța de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripția acesteia. Dacă strămutarea se cere de la curtea de apel, competența de soluționare revine Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cererea de strămutare se depune la instanța competentă să o soluționeze, care va înștiința de îndată instanța de la care s-a cerut strămutarea despre formularea cererii de strămutare.";

- Art. 145 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă:

"În caz de admitere a cererii de strămutare, curtea de apel trimite procesul spre judecată unei alte instanțe de același grad din circumscripția sa. Înalta Curte de Casație și Justiție va strămuta judecarea cauzei la una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța de la care se cere strămutarea.".

11. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, n r. 897 din 10 decembrie 2014, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 142 alin. (1) teza întâi și art. 145 alin. (1) teza întâi din codul de procedură civilă sunt constituționale în măsura în care motivul de bănuială legitimă nu se raportează la calitatea de judecător la curtea de apel a uneia dintre părți.

13. Având în vedere că autorul excepției formulează critica de neconstituționalitate ce vizează dispozițiile legale criticate în interpretarea ce a fost exclusă cadrului constituțional prin decizia menționată, precum și faptul că aceasta a fost publicată la un moment ulterior sesizării instanței constituționale, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 alin. (1) teza întâi și art. 145 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

14. Distinct de acestea, Curtea reține că, deși în cauza de față se va pronunța o soluție de respingere ca devenită inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 142 alin. (1) teza întâi și art. 145 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, în temeiul deciziei de admitere mai sus menționate, prezenta decizie poate constitui motiv de revizuire, în condițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă.