Decizia CCR nr. 274 8.05.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 50 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Daniel Arcer.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 50 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Gabriel Mustață în Dosarul nr. 3.031/1/2013 al Înaltei Curții de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 735D/2013.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca devenită inadmisibilă, având în vedere că prin Decizia nr. 176 din 26 martie 2014 Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 50 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor sunt neconstituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din data de 10 septembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 3.031/1/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

5. Excepția a fost ridicată de Gabriel Mustață cu ocazia soluționării unei contestații formulate împotriva Hotărârii nr. 450 din 9 mai 2013 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a respins contestația formulată împotriva Hotărârii Secției pentru judecători nr. 337 din data de 24 aprilie 2013, prin această ultimă hotărâre fiind respinsă contestația împotriva Hotărârii nr. 4 din data de 10 aprilie 2013 a Comisiei de organizare a examenului sau concursului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor organizat în perioada 22 martie-19 iunie 2013.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat este neconstituțional, întrucât face posibilă promovarea în funcții de conducere, în condiții facile, a magistraților foști avocați, față de magistrații care au avut alte profesii dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 înainte de a accede în magistratură. În continuare face referire la Decizia Curții Constituționale nr. 785/2009, considerând că argumentele ce au dus la admiterea excepției în acea speță se aplică mutatis mutandis și speței actuale.

7. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale în măsura în care nu se va reține încălcarea principiului egalității și nediscriminării prin instituirea unui tratament nediferențiat unor cazuri egale, similar Deciziei Curții Constituționale nr. 785 din 12 mai 2009.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Avocatul Poporului arată că legiuitorul nu are constrângeri de rang constituțional în stabilirea soluției legislative privind numirea judecătorilor sau procurorilor în funcțiile de conducere. Astfel, acesta este în drept să stabilească o serie de condiții necesare pentru numirea într-o funcție de conducere, în condițiile în care exercitarea unei funcții de conducere nu este un drept fundamental. Intenția legiuitorului a fost aceea de a realiza o distincție între momentul admiterii în magistratura și cel al numirii într-o funcție de conducere. Apreciază că, în realitate, autorul excepției urmărește completarea dispoziției criticate din Legea nr. 303/2004, prin recunoașterea la calculul vechimii necesare pentru numirea în funcții de conducere a tuturor profesiilor avute în vedere la calculul vechimii necesare pentru admiterea în magistratură, ceea ce, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, este inadmisibil, întrucât Curtea se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu care a fost sesizată, neputându-le modifica sau completa.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 50 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu următorul conținut: "La calcularea vechimii prevăzute la alin. (1) se ia în considerare și perioada în care judecătorul sau procurorul a fost avocat."

13. Textul de lege criticat face referire la dispozițiile alin. (1) al art. 50 din Legea nr. 303/2004 potrivit cărora: "Pentru numirea în funcții de conducere, sunt necesare următoarele condiții minime de vechime:

a) pentru funcția de președinte și vicepreședinte de judecătorie, prim-procuror al parchetului de pe lângă judecătorie și adjunct al acestuia, o vechime de 5 ani în funcția de judecător sau procuror;

b) pentru funcția de președinte și vicepreședinte de tribunal sau tribunal specializat, precum și președinte de secție la tribunal, prim-procuror al parchetului de pe lângă tribunal sau al parchetului de pe lângă tribunalul pentru minori și familie, adjunct al acestuia și procuror șef secție al parchetului de pe lângă tribunal sau al parchetului de pe lângă tribunalul pentru minori și familie, o vechime de 6 ani în funcția de judecător sau procuror;

c) pentru funcția de președinte, vicepreședinte, președinte de secție la curtea de apel, procuror general al parchetului de pe lângă curtea de apel și adjunct ai acestuia, procuror șef secție al parchetului de pe lângă curtea de apel, o vechime de 8 ani în funcția de judecător sau procuror"

14. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autorul excepției invocă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin Decizia nr. 176 din 26 martie 2014, nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunțării prezentei decizii, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 50 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor sunt neconstituționale. Cu acel prilej, Curtea a constatat că art. 50 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 enunță principiul potrivit căruia, pentru numirea într-o funcție de conducere, persoana interesată trebuie să fi îndeplinit funcția de judecător sau procuror pentru o anumită perioadă, aceasta fiind echivalentul vechimii efective în magistratură, și că alin. (2) al art. 50 din Legea nr. 303/2004 derogă de la această regulă, incluzând în calculul vechimii necesare și perioada în care judecătorul sau procurorul a fost avocat, deși vocația pentru accederea într-o funcție de conducere este condiționată de calitatea efectivă de judecător sau procuror pe care persoana interesată trebuie să o fi avut în perioadele stabilite de lege. De asemenea, Curtea a reținut că discriminarea rezultă doar din instituirea unui privilegiu în favoarea celor care au fost avocați prin luarea în considerare a vechimii în această funcție, excluzând alte funcții care, potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, au fost luate în considerare pentru admiterea în magistratură. Prin urmare, Curtea a constatat că dispozițiile potrivit cărora la calcularea vechimii minime necesare participării la concursul sau examenul de numire în funcții de conducere la instanțe și parchete se ia în considerare doar perioada în care judecătorul sau procurorul a

fost avocat constituie o încălcare a principiului egalității și nediscriminării, prin instituirea unui tratament diferențiat unor cazuri egale, în lipsa unei justificări obiective și rezonabile.

16. Într-o atare situație, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, de exemplu, Decizia nr. 158 din 12 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 14 mai 2013, Decizia nr. 392 din 1 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 22 noiembrie 2013, și Decizia nr. 275 din 23 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 2 iulie 2013, devin incidente dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

17. Prin urmare, Curtea reține că acest caz de inadmisibilitate a excepției a intervenit după sesizarea Curții Constituționale, iar excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

18. Potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (1) și (4) din Constituție, în procesul de aplicare și interpretare a legislației incidente în speța dedusă soluționării, instanța de judecată urmează să respecte deciziile Curții Constituționale, atât sub aspectul dispozitivului, cât și al considerentelor pe care acesta se sprijină. Prin urmare, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale - de exemplu, Decizia nr. 61 din 21 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 10 aprilie 2013, Decizia nr. 319 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 25 aprilie 2012, și Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012 - deciziile anterioare de constatare a neconstituționalității reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din noul Cod de procedură civilă, după caz.