Decizia CCR nr. 976 din 22.11.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 5 din OUG nr. 104/2002 privind comercializarea mărfurilor în regim duty-free

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 104/2002 privind comercializarea mărfurilor în regim duty-free, excepție ridicată de Societatea Comercială "Heinrig Impex“ - S.R.L. - Filiala București în Dosarul nr. 9.720/2/2011 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 798D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 31 ianuarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 9.720/2/2011, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 104/2002 privind comercializarea mărfurilor în regim duty-free, excepție ridicată de Societatea Comercială "Heinrig Impex“ - S.R.L. - Filiala București într-o cauză având ca obiect anulare act.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că prin stabilirea unei taxe anuale în cuantum de 100.000 euro pentru fiecare magazin duty-free în parte se restrânge și se limitează accesul liber al persoanei la o activitate economică. De asemenea, sunt afectate și dispozițiile art. 53 din Constituție, având în vedere faptul că restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți poate fi dispusă numai în măsura în care este necesară într-o societate democratică, iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau libertății.

În continuare, arată că o astfel de taxă de funcționare nu este prevăzută decât pentru magazinele în regim duty-free, nu și pentru alte magazine de pe teritoriul României.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul arată că prevederile art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 104/2002 nu instituie un tratament discriminatoriu, norma fiind aplicabilă tuturor magazinelor duty-free. În ceea ce privește eventuala încălcare a obligației statului de a asigura libertatea economică, arată că reglementarea criticată este de natură a asigura realizarea veniturilor bugetare ale statului, cu consecința protejării unui interes general. Prevederile art. 53 din Constituție nu sunt încălcate, în situația de față nefiind vorba despre restrângerea unor drepturi sau libertăți. Stabilirea unei taxe datorate de către operatorii economici constituie o materializare a obligației stabilite în cuprinsul art. 56 din Constituție, conform căruia "cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice“.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel cum sunt formulate, prevederile legale criticate nu contravin principiului egalității în drepturi atât timp cât se aplică uniform pentru toți cei cărora li se adresează, fără privilegii și fără discriminări, și nici nu restrâng exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale. De asemenea, dispozițiile criticate nu vin în contradicție sub niciun aspect cu normele constituționale care garantează exercitarea liberei inițiative și accesul persoanei la o activitate economică "în condițiile legii“ și nici regulii fundamentale potrivit căreia economia României este o economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență, statul având obligația de a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, precum și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție. Instituirea unor taxe pentru anumite activități economice este apanajul fiecărui stat, care, cu respectarea principiului asigurării așezării juste a sarcinilor fiscale, prevăzut de art. 56 din Legea fundamentală, are dreptul și obligația de a stabili contribuțiile cetățenilor, prin impozite și taxe, la cheltuielile publice.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 104/2002 privind comercializarea mărfurilor în regim duty-free, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 11 septembrie 2002, cu următorul cuprins: "Pentru fiecare an de funcționare a magazinelor duty-free se datorează o taxă anuală de 100.000 euro pentru fiecare magazin. Aceeași taxă se datorează și în cazul comercializării mărfurilor în valută, în regim duty-free, prin magazinele diplomatice sau la bordul aeronavelor care efectuează curse directe având ca destinație un stat terț.“

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autoarea excepției invocă prevederile constituționale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 41 referitor la muncă și protecția socială a muncii, art. 45 referitor la libertatea economică, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 135 referitor la economia României. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 18 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și prevederile art. 7,art. 23 și art. 29 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în jurisprudența sa constantă, de exemplu Decizia nr. 513 din 8 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 26 iunie 2008, a statuat că existența unei obligații exprese a fiecărui cetățean de a contribui prin impozite și taxe la cheltuielile publice, prevăzută la art. 56 alin. (1) din Constituție, și a unei obligații a statului de a proteja interesele naționale în activitatea financiară, conform art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție, este justificată de necesitatea asigurării certitudinii în constituirea ritmică a resurselor financiare ale statului. Astfel, este în afară de orice îndoială că încasarea impozitelor și taxelor constituie sursa principală de venituri a statului, fiind una dintre expresiile cele mai evidente ale apărării intereselor naționale pe plan financiar. Numai dacă dispune de aceste resurse bugetare statul va fi în măsură să își îndeplinească obligațiile sale față de cetățeni și operatorii economici, care au fost stabilite în art. 135 alin. (2) lit. a) și b) din Constituție.

Totodată, Curtea constată că este neîntemeiată critica de neconstituționalitate privind încălcarea prevederilor art. 45 din Constituție, deoarece, potrivit acestei norme constituționale, este garantată exercitarea "în condițiile legii“ a accesului liber al persoanelor la o activitate economică, iar textele de lege criticate impun asemenea cerințe legale. Accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertății economice. Prin urmare, statul, în temeiul art. 135 din Legea fundamentală, are obligația să impună reguli de disciplină economică, iar legiuitorul are competența să stabilească sancțiunile corespunzătoare pentru nerespectarea acestora.

În legătură cu invocarea prevederilor constituționale ale art. 16, Curtea reține că principiul egalității în drepturi are în vedere dreptul cetățenilor de a fi egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Prin Decizia nr. 35 din 2 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996, sau Decizia nr. 891 din 10 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 7 august 2008, Curtea Constituțională a reținut că "Principiul egalității cetățenilor se aplică și persoanelor juridice, în măsura în care prin intermediul acestora cetățenii își exercită un drept constituțional [_]“. Or, în cauza de față, autoarea excepției invocă art. 16 din Constituție prin prisma faptului că taxa de funcționare în cuantum de 100.000 euro este prevăzută doar pentru magazinele în regim duty-free, nu și pentru alte magazine de pe teritoriul României. Așa fiind, este evident că dispozițiile art. 16 din Constituție nu au incidență în cauză, neurmărindu-se exercitarea de către persoana fizică, prin intermediul persoanei juridice, a unui drept fundamental, ci apărarea unor interese pur economice ale persoanei juridice.

Prin urmare, Curtea nu poate reține pretinsa încălcare a prevederilor art. 53 din Constituție, deoarece, astfel cum s-a arătat mai sus, nu a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale și, prin urmare, norma constituțională invocată nu are aplicabilitate în cauză.