Decizia CCR nr. 409 din 28.05.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 24 din C. pr. civ.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Richard Damian Rădulescu în Dosarul nr. 228/185/2014 al Judecătoriei Drăgășani - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.375D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere precedentul constituțional, respectiv Decizia nr. 620 din 4 noiembrie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 25 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 228/185/2014, Judecătoria Drăgășani - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor aii. 24 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Richard Damian Rădulescu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prin dispoziția legală criticată se restrânge sfera noțiunii de "proces", făcându-se distincția între "proces" - care se încheie prin rămânerea definitivă a hotărârii și executare silită - o procedură distinctă. A mai susținut că orice cerere nouă conexă unui litigiu care a început sub imperiul Codului de procedură civilă din 1865 se va soluționa potrivit vechilor norme de procedură civilă, chiar dacă soluționarea ei implică formarea unui nou dosar.

6. Judecătoria Drăgășani - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Textul legal criticat nu contravine niciuneia dintre normele constituționale invocate. Potrivit art. 24 din Codul de procedură civilă, regula generală este aceea că legea de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite inițiate după intrarea în vigoare a acesteia, iar nu și celor demarate anterior și aflate în curs de desfășurare. Arată că, chiar dacă cererea de chemare în judecată a fost înregistrată anterior intrării în vigoare a noii legi de procedură, aceasta se va aplica executării silite demarate în temeiul hotărârii obținute în acel proces, dacă data cererii de executare silită este ulterioară momentului intrării în vigoare a legii.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 24 din Codul de procedură civilă, text care trebuie privit în coroborare cu soluția legislativă prevăzută de dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, care prevăd că: "Dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare." Prevederile legale criticate au următorul conținut: "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare."

11. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate dispoziția legală criticată încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) privind obligația respectării Constituției și a legilor, art. 11 alin. (1) privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 126 privind instanțele judecătorești. De asemenea, este invocat și art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin dispoziția legală criticată legiuitorul a optat ca legea de procedură nouă să se aplice numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, spre deosebire de vechea reglementare procesual civilă (art. 725 alin. 1 din codul de procedură civilă din 1865), potrivit căreia legea nouă se aplică, de la data intrării ei în vigoare, și proceselor, și executărilor silite începute sub legea veche.

13. Asupra dispoziției legale criticate Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 620 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 6 din 6 ianuarie 2015, prilej cu care a reținut că aceasta a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenței sale, astfel cum este consacrată prin prevederile constituționale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Dispozițiile legale criticate au un caracter tranzitoriu și reprezintă voința legiuitorului, care, prin noul Cod de procedură civilă, a ales să se raporteze, în privința executării silite, la momentul declanșării acestei proceduri.

14. Cu privire la principiul egalității în fața legii consacrat de art. 16 din Constituție, Curtea a reținut că dispozițiile legale se aplică, în egală măsură, tuturor persoanelor aflate în aceeași situație juridică, fără discriminări. Având în vedere că există suficiente garanții procesuale care dau expresie dreptului la un proces echitabil, nu se poate reține încălcarea prevederilor constituționale invocate.

15. Cu privire la caracterul unitar al procesului civil, Curtea a reținut că acesta impune respectarea garanțiilor ce caracterizează dreptul la un proces echitabil atât în faza judecății, cât și a executării silite, cea mai importantă dintre aceste garanții fiind "dreptul la un tribunal" în sensul art. 21 din Constituție și al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, adică liberul acces la o instanță independentă și imparțială, stabilită prin lege, și controlul actelor efectuate în ambele faze ale procesului de către instanțele judecătorești.

16. În același sens s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a statuat în jurisprudența sa că "dreptul la un tribunal garantat de art. 6 alin. 1 din Convenție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie să rămână inoperantă în detrimentul unei părți. Executarea unei sentințe, a oricărei instanțe, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din «proces» în sensul art. 6"(Hotărârea din 12 iulie 2007, pronunțată în Cauza SC Ruxandra Trading împotriva României, paragraful 52, și Hotărârea din 19 martie 1997, pronunțată în Cauza Hornsby împotriva Greciei, paragraful 41).

17. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, soluția și considerentele care au stat la baza deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.