Decizia CCR nr. 411 din 28.05.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 70 din C. pr. civ.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Lică Androne în Dosarul nr. 31.610/3/2013 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.441D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că textul legal criticat reprezintă o garanție a dreptului la un proces echitabil, consfințit și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, asigurând opozabilitatea hotărârilor instanțelor de judecată. Mai arată că libertatea de exprimare în plan procesual are un alt înțeles decât cel definit de dispoziția constituțională invocată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 4 decembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 31.610/3/2013, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată oral în fața instanței de judecată de Lică Androne, în calitate de intervenient forțat, care a dobândit, potrivit art. 70 din Codul de procedură civilă, calitatea de reclamant într-o cauză având ca obiect o acțiune în regres reglementată de art. 1799 din Codul civil din 1864 formulată de reclamantă - garant ipotecar evins - împotriva debitorilor pârâți.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 30 din Constituție privind libertatea de exprimare, deoarece cel chemat în judecată dobândește calitatea de reclamant împotriva voinței lui, fiind astfel obligat să se alăture reclamantei cu care are interese contrarii și să sprijine acțiunea acesteia.

6. Tribunalul București - Secția a V-a civilă opinează în sensul caracterului neîntemeiat al excepției de neconstituționalitate. Textul de lege criticat nu are legătură cu dreptul fundamental la liberă exprimare. Reglementarea criticată are rolul de a asigura opozabilitatea hotărârii ce se va pronunța în cauză și față de cel care este astfel introdus în proces, reprezentând, în realitate, o garanție a respectării dreptului fundamental la un proces echitabil, în toate componentele sale, ocrotit de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 70 din Codul de procedură civilă, texte de lege

care au următorul cuprins: "Cel chemat în judecată dobândește poziția procesuală de reclamant, iar hotărârea își produce efectele și în privința sa."

11. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 30 privind libertatea de exprimare.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate care reglementează instituția intervenției forțate în procesul civil a altor persoane nu au legătură cu prevederile constituționale ale art. 30 care se referă la libertatea de exprimare "a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor", astfel încât nu se poate reține contrarietatea dintre dispozițiile legale criticate și textul constituțional menționat. Textul constituțional evocă libera exprimare, ca libertate fundamentală cetățenească, care vizează gândurile, credințele religioase, creațiile spirituale de orice fel exprimate prin mijloace de comunicare în public, iar nicidecum cererile și apărările formulate într-un proces civil.

13. Distinct de cele reținute în prealabil, Curtea constată că dobândirea poziției procesuale în cadrul intervenției forțate a celui chemat în judecată trebuie coroborată cu dispozițiile art. 9 din Codul de procedură civilă, care consacră principiul disponibilității ca principiu fundamental al procesului civil, potrivit căruia partea poate renunța la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuși dreptul pretins, poate recunoaște pretențiile părții adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunța la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri. De asemenea, partea poate dispune de drepturile sale în orice alt mod permis de lege.