Decizia CCR nr. 208 din 8.04.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 1 alin. 2, art. 4 teza a doua raportat la art. 33, precum şi ale art. 9 alin. (3), art. 10,art. 11,art. 16–31, art. 33,art. 34 şi art. 50 din Legea nr....

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, 4, 9, 10, 11, 16-31, 33, 34 și 50 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Ștefania Rodica Rudaș în Dosarul nr. 12.419/3/2012 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și care constituie obiectul Dosarului nr. 543D/2013 al Curții Constituționale.

2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 13 martie 2014, în prezența reprezentantului Ministerului Public, când Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 57 și ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunțarea pentru data de 1 aprilie 2014, așa cum rezultă din încheierea din ședința de la acea dată. Ulterior, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 8 aprilie 2014, când a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin Încheierea din 27 iunie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 12.419/3/2012, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, 4, 9, 10, 11, 16-31, 33, 34 și 50 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Ștefania Rodica Rudaș într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea pe fond a unei notificări formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că dispozițiile art. 1 alin. (2), art. 4,art. 9 alin. (3), art. 10,art. 11,art. 16-31, art. 33,art. 34 și art. 50 din Legea nr. 165/2013 încalcă principiul neretroactivității legii, principiul egalității, accesul liber la justiție și dreptul de proprietate, fiind astfel contrare normelor constituționale ale art. 15 alin. (2), art. 20,art. 21,art. 44, precum și prevederilor art. 6, 13 și 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 din Primul Protocol adițional la aceeași convenție, art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 14 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.

5. Se arată că principiul neretroactivității, consacrat și în materie civilă de art. 1 din Codul civil din 1864, fiind apoi preluat de art. 6 alin. (1) teza a doua din Noul Cod Civil, constă în regula juridică potrivit căreia o lege civilă se aplică doar situațiilor care se ivesc în practică numai după intrarea ei în vigoare, iar nu și situațiilor anterioare. Prin urmare, prevederea dintr-un act normativ - inferior ca forță juridică Legii fundamentale - în sensul aplicării sale retroactive contravine art. 15 alin. (2) din aceasta. Totodată, datorită termenelor lungi pe care le instituie în favoarea entităților statului competente în materia reglementată, dispozițiile criticate pentru neconstituționalitate din Legea nr. 165/2013 lipsesc persoanele îndreptățite de posibilitatea de a-și soluționa dosarele de despăgubire pe cale judiciară, în condițiile unui termen rezonabil de soluționare a acestor cereri. În același timp, amânarea acordării măsurilor reparatorii conduce la crearea unui prejudiciu mai mare decât cel inițial, ceea ce afectează dreptul de proprietate sub aspectul lipsirii lui de exercițiu. Se mai arată că reglementarea, prin Legea nr. 165/2013, a unei proceduri diferite și cu o durată mult mai mare, instituie o discriminare în defavoarea persoanelor îndreptățite la despăgubiri, ale căror dosare nu au fost soluționate, din motive neimputabile lor, până la momentul apariției acestei legi, comparativ cu celelalte persoane care, deși au pierdut proprietatea bunurilor în aceleași condiții și au urmat aceeași procedură, au reușit să primească măsuri reparatorii în conformitate cu Legea nr. 247/2005. În final, autoarea excepției subliniază importanța și obligația statelor membre ale Uniunii Europene de a respecta principiul priorității dreptului Uniunii Europene, indicând, în acest sens, jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

6. Tribunalul București - Secția a V-a civilă, exprimându-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate, apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale.

7. În acest sens, se arată că dispozițiile legale examinate nu retroactivează, ci se aplică cauzelor aflate pe rolul instanțelor, nesoluționate la momentul apariției Legii nr. 165/2013. Nici accesul liber la justiție nu este încălcat, căci chiar art. 33 și art. 35 din lege prevăd posibilitatea persoanei îndreptățite de a se adresa justiției în cazul respingerii cererii sale de restituire, dar și în cazul în care entitatea deținătoare nu emite decizia/dispoziția motivată în termenul legal stabilit la art. 33, fiind astfel asigurat controlul judecătoresc al activității acesteia.

8. De asemenea, instanța de judecată are în vedere contextul adoptării Legii nr. 165/2013, și anume ca urmare a pronunțării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a Hotărârii-pilot în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României și a considerentelor pe care această instanță le-a reținut cu privire la necesitatea adoptării unor măsuri eficiente în materia restituirii, dar cu respectarea marjei de apreciere de care beneficiază autoritățile naționale în acest domeniu sensibil și cu implicații complexe.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 1 alin. (2) (în redactarea anterioară modificării intervenite prin Legea nr. 368/2013) și ale art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013, prin care s-a stabilit că singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, dacă restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv nu mai este posibilă, iar orice dispoziție referitoare la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent se abrogă, aduc atingere principiului egalității în fața legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție. Aceasta, deoarece toate persoanele care au depus notificările sub imperiul Legii nr. 10/2001 se află într-o situație juridică identică, dobândind vocația fie la restituirea în natură, fie la măsuri reparatorii prin echivalent, care pot consta și în compensarea cu alte bunuri ori servicii oferite în echivalent de deținător; or, dispozițiile art. 1 alin. (2) și ale art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 instituie compensarea prin puncte ca singură măsură reparatorie prin echivalent care se acordă, fiind eliminată modalitatea de compensare cu alte bunuri ori servicii oferite în echivalent de deținător, ceea ce generează o discriminare între persoanele care au beneficiat, în baza Legii nr. 10/2001, de aceste din urmă măsuri reparatorii prin echivalent, față de cele care, în urma modificărilor legislative, vor beneficia doar de restituirea în natură sau de măsura reparatorie în echivalent constând exclusiv în compensarea prin puncte. Singurul criteriu de diferențiere între aceste două categorii de persoane în mod egal îndreptățite la aceleași măsuri reparatorii constă în soluționarea cu întârziere a notificărilor de către unitățile deținătoare (în ciuda obligației legale a primăriilor de a afișa lunar, în termen de cel mult 10 zile calculate de la sfârșitul lunii precedente, la loc vizibil, un tabel care să cuprindă bunurile disponibile și/sau, după caz, serviciile care pot fi acordate în compensare). Această simplă situație de fapt nu poate fi însă calificată drept un criteriu obiectiv și rezonabil de diferențiere, astfel încât nu poate justifica pe plan legislativ tratamentul discriminatoriu aplicabil persoanelor îndreptățite la restituirea în natură sau la măsuri reparatorii prin echivalent, aflate în situații identice.

11. Avocatul Poporului mai apreciază că dispozițiile art. 4, raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013, aduc atingere principiului neretroactivității, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, textele legale criticate având caracter retroactiv în ceea ce privește cauzele aflate pe rolul instanțelor de judecată la data intrării în vigoare a acesteia, întrucât acționează asupra fazei inițiale de constituire a situației juridice, modificând în mod esențial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal, cu încălcarea principiului tempus regit actum. Dispozițiile art. 4 nu pot fi considerate norme tranzitorii, pentru a fi sustrase de la incidența principiului neretroactivității legii. În plus, acestea nu îndeplinesc condițiile impuse de normele de tehnică legislativă, deoarece ar fi trebuit să cuprindă măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuită de noul act normativ. În lipsa acestor precizări, aplicarea art. 4 la cauzele aflate în curs de judecată pe rolul instanțelor nu face decât să creeze confuzii în înțelegerea și aplicarea corectă a principiului neretroactivității legii.

12. Avocatul Poporului apreciază ca fiind întemeiate și criticile de neconstituționalitate ale art. 4 din Legea nr. 165/2013 cu referire la încălcarea principiului egalității în drepturi, care presupune că la aceleași situații juridice tratamentul aplicat nu poate fi decât identic, iar diferența de tratament juridic, dacă există, trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rezonabil. Prin aplicarea noilor dispoziții ale Legii nr. 165/2013 și proceselor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, deși acestea, ca și cele deja finalizate, au fost declanșate prin cereri de chemare în judecată depuse în aceeași perioadă prevăzută de Legea nr. 10/2001, se creează o stare de discriminare între persoanele ale căror procese s-au finalizat (acestea beneficiind de un tratament juridic favorabil) și cele ale căror procese erau încă nesoluționate la momentul reglementării Legii nr. 165/2013 și al căror curs va fi întrerupt (așa cum practica o arată, ca urmare a admiterii excepției prematurității cererii de chemare în judecată, excepție invocată din oficiu).

13. Avocatul Poporului mai consideră că dispozițiile art. 16-31 din capitolul III al Legii nr. 165/2013 aduc atingere prevederilor art. 20 și art. 44 din Constituție, deoarece procedura de acordare a măsurilor reparatorii stabilită de legea examinată este greoaie și de lungă durată. În plus, aceasta nu conduce la pronunțarea unor soluții concrete și finale în perioade scurte de timp, în dosarele nerezolvate de ani de zile, deoarece noile termene în care legiuitorul a impus să fie soluționate cererile depuse în urmă cu 12 ani nu sunt rezonabile. În aceste condiții, dreptul de proprietate apare ca fiind iluzoriu, fiind supus unor ingerințe din partea legiuitorului, care nu răspund exigențelor de legalitate și proporționalitate între interesele generale și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale indivizilor.

14. În fine, Avocatul Poporului arată că Legea nr. 165/2013 nu constituie o reglementare unică și unitară în materia restituirii bunurilor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, întrucât au fost păstrate în vigoare mai multe reglementări paralele cuprinse în acte normative adoptate încă din anul 1991, aspect reținut și de Curtea Constituțională în Decizia nr. 232 din 10 mai 2013. Or, acest lucru este în dezacord cu recomandările cuprinse în Hotărârea-pilot a Curții Europene a Drepturilor Omului din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, referitoare la refacerea în totalitate a legislației în materie (a se vedea paragraful 235 din hotărârea-pilot). Curtea Europeană a făcut recomandări în sensul adoptării unor proceduri simplificate și efective, pe baza unei legislații și practici administrative și judecătorești coerente, pentru a asigura soluționarea rapidă a miilor de solicitări de restituire și, prin aceeași hotărâre-pilot (paragraful 232) a apreciat că se impune modificarea mecanismului de restituire (aplicabil la nivelul anului 2010), prin implementarea urgentă a unor proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, care să poată menține un just echilibru între diferitele interese în cauză.

15. În privința celorlalte critici de neconstituționalitate, Avocatul Poporului face precizarea că nu pot fi reținute, textele legale indicate fiind în concordanță cu principiile constituționale invocate.

16. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susținerile părții prezente, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

17. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

18. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, dispozițiile art. 1, 4, 9, 10, 11, 16-31, 33, 34 și 50 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, modificată și completată prin Legea nr. 368/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013. Analizând motivarea autorului excepției, Curtea constată că, în realitate, sunt criticate dispozițiile art. 1 alin. (2), art. 4 teza a doua raportat la art. 33, precum și cele ale art. 9 alin. (3), art. 10,art. 11,art. 16-31, art. 33,art. 34 și art. 50 din Legea nr. 165/2013, texte care, la momentul invocării excepției, aveau următoarea redactare:

- Art. 1 alin. (2): "(2) În situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, prevăzută în cap. III.“;

- Art. 4 teza a doua: "Dispozițiile prezentei legi se aplică (_) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor (_) la data intrării în vigoare a prezentei legi.“;

- Art. 9 alin. (3): "Predarea terenurilor disponibile către comisia locală de fond funciar se face numai după validarea de către comisia județeană de fond funciar și Comisia de Fond Funciar a Municipiului București a propunerilor de punere în posesie pe aceste terenuri, dar nu mai târziu de 1 ianuarie 2015.“;

- Art. 10:"(1) Până la data de 1 martie 2014, Agenția Națională de cadastru și Publicitate Imobiliară va realiza, pentru fiecare județ și la nivel național, situația comparativă a cererilor și disponibilului de teren, în condițiile prevăzute la art. 6 alin. (2).

(2) După finalizare, situația se comunică Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și Agenției Domeniilor Statului.“;

- Art. 11:"(1) Comisiile locale și județene de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului București au obligația de a soluționa toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie și de a elibera titlurile de proprietate până la data de 1 ianuarie 2016.

(2) În situația neîndeplinirii obligațiilor în termenul prevăzut la alin. (1), persoana care se consideră îndreptățită poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile. Hotărârea pronunțată de instanța judecătorească este supusă numai apelului. Plângerea este scutită de taxa judiciară de timbru.

(3) În termen de 30 de zile de la împlinirea termenului prevăzut la alin. (1), comisiile locale de fond funciar sunt obligate să predea Agenției Domeniilor Statului suprafețele preluate și neutilizate în cadrul procesului de restituire.

(4) În situația în care plângerea formulată potrivit alin. (2) are ca obiect un teren predat Agenției Domeniilor Statului conform alin. (3), această instituție are calitatea de intervenient forțat în cauză.“

Dispozițiile art. 16-31, de asemenea criticate, alcătuiesc capitolul III al legii, intitulat Acordarea de măsuri compensatorii;

- Art. 33:"(1) Entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a) în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri;

b) în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri;

c) în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.

(3) Entitățile învestite de lege au obligația de a stabili numărul cererilor înregistrate și nesoluționate, de a afișa aceste date la sediul lor și de a le comunica Autorității Naționale pentru restituirea Proprietăților. Datele transmise de entitățile învestite de lege vor fi centralizate și publicate pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

(4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entitățile prevăzute la alin. (1).“;

- Art. 34:"(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.

(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.

(3) Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) și data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și se comunică, la cerere, persoanelor îndreptățite.“;

- Art. 50:"La data intrării în vigoare a prezentei legi:

a) sintagma «despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv», cuprinsă în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se înlocuiește cu sintagma «măsuri compensatorii în condițiile legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România»;

b) orice dispoziție referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaționale de evaluare și la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se abrogă.

c) articolele 13, 14, 14¹, 14², 15 literele a)-d) și f), articolele 16, 17, 18, 18¹, 18², 18³, 18⁴, 18⁵, 18⁶, 18⁷, 18⁸, 18⁹ și articolul 22 din titlul VII «Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice dispoziție contrară prezentei legi se abrogă.“

19. Curtea constată că, ulterior invocării excepției, dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 au fost modificate prin art. I pct. 1 din Legea nr. 368/2013, astfel că aceste prevederi au, în prezent, următorul conținut: "(2) În situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, precum și măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III.“

20. Comparând soluțiile legislative reglementate de aceste dispoziții în vechea și actuala redactare, Curtea reține că, pe lângă compensarea prin puncte, a fost introdusă și compensarea prin bunuri, ca modalitate suplimentară de acordare a despăgubirilor. Așadar, nu se poate reține că, în noua sa redactare, textul legal examinat preia soluția juridică anterioară, pe care autoarea excepției a avut-o în vedere la formularea criticilor de neconstituționalitate. Prin urmare, obiect al excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 în forma lor inițială.

21. De asemenea, Curtea constată că și dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 au fost modificate, ulterior invocării excepției, prin art. II alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2013 pentru instituirea unui nou termen în care să se finalizeze situația prevăzută la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum și pentru prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 24 decembrie 2013, în sensul că termenul prevăzut la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 (referitor la data de 1 martie 2014) a fost prorogat până la data de 1 septembrie 2014. Și în privința acestui text, din rațiuni similare cu cele expuse în cele ce precedă, Curtea se va pronunța în forma sa inițială.

22. În susținerea excepției de neconstituționalitate sunt invocate normele constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului,art. 21 - Accesul liber la justiție,art. 44 - Dreptul de proprietate privată, precum și prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil,art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv și ale art. 14 - Interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 referitor la proprietate din Primul Protocol adițional la Convenție, art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și ale art. 14 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, texte care vizează dreptul la un proces echitabil.

23. Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportat la art. 33 din Legea nr. 165/2013, Curtea constată că aceasta urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, în temeiul prevederilor art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, din a căror interpretare coroborată rezultă că este inadmisibilă o excepție de neconstituționalitate al cărei obiect îl constituie prevederi constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

24. Astfel, prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, încă nepublicată la data pronunțării prezentei decizii, Curtea, constatând, pentru argumentele acolo arătate, că aceste prevederi încalcă atât principiul neretroactivității legii, cât și dreptul de acces liber la justiție, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.

25. Dată fiind identitatea dintre criticile cu privire la dispozițiile art. 4 teza a doua raportat la art. 33 din Legea nr. 165/2013, formulate în prezenta cauză, și motivele pentru care Curtea a pronunțat, la o dată ulterioară însă sesizării cu prezenta excepție, o decizie de admitere, sub rezervă de interpretare, rezultă că soluția ce se justifică, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, conform cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“, dar și jurisprudenței sale în materie, este cea de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportat la art. 33 din Legea nr. 165/2013.

26. Deși în cauza de față Curtea va pronunța o soluție procedurală de respingere ca devenită inadmisibilă a excepției, se impune precizarea că, în temeiul deciziei de admitere mai sus menționate, prezenta decizie poate constitui de asemenea motiv de revizuire, dacă litigiul a fost definitiv soluționat, în timp ce excepția de neconstituționalitate se afla, spre soluționare, pe rolul Curții Constituționale, deoarece aceasta a fost ridicată anterior publicării Deciziei nr. 88 din 27 februarie 2014 în Monitorul Oficial al României, Partea I. În consecință, soluția procedurală în cauza de față nu împiedică ci, din contră, dă posibilitatea valorificării deciziei de admitere menționate în condițiile arătate.

27. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că acestea - atât în vechea, cât și în noua redactare - se referă la măsuri de finalizare a procesului de restituire, în natură sau echivalent, diferența dintre aceste două forme de redactare ale normei juridice constând în introducerea unei modalități suplimentare de reparație prin echivalent, și anume compensarea cu bunuri. Având de stabilit incidența în cauză a acestor norme - în forma lor inițială -, Curtea constată că, reglementând măsurile de finalizare a procesului de restituire, acestea nu au fost aplicate în litigiu în forma supusă controlului de constituționalitate și, deci, nu au produs efecte juridice. Cercetând stadiul procesual al prezentei cauze în care excepția de neconstituționalitate a fost invocată, Curtea observă că cererea de chemare în judecată a fost respinsă, la data de 15 iulie 2013, ca devenită prematură, astfel că autoarea excepției poate formula cerere de revizuire, după cum s-a arătat anterior. Rezultă așadar, în condițiile în care autoarea excepției își valorifică astfel dreptul său prin folosirea cererii de revizuire, că producătoare de efecte juridice nu pot fi decât dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 în noua lor redactare, ca urmare a modificării legislative intervenite prin art. I pct. 1 din Legea nr. 368/2013, act normativ ce a intrat în vigoare, potrivit art. 78 din Constituție, în data de 24 decembrie 2013.

28. În concluzie, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 368/2013, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, deoarece acestea nu au incidență (în această redactare) în cauza în care în care a fost invocată excepția, în sensul producerii de efecte juridice.

29. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (3), art. 10,art. 11,art. 16-31, art. 33,art. 34 și ale art. 50 din Legea nr. 165/2013, Curtea constată că, în acest moment procesual, ce se circumscrie posibilității autoarei excepției de a formula cerere de revizuire, nu se poate stabili legătura cu soluționarea cauzei a acestor dispoziții criticate, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Totodată, autoarea excepției nu prezintă critici de neconstituționalitate distincte pentru fiecare dintre textele de lege indicate, pretins neconstituționale, ci formulează, în acest sens, susțineri cu caracter general referitoare la principiul neretroactivității legii, principiul egalității, accesul liber la justiție și dreptul de proprietate. Or, raportat la numărul mare de articole de lege atacate și la varietatea soluțiilor juridice pe care fiecare dintre acestea le reglementează, Curtea constată că susținerile de neconstituționalitate nu au caracterul unor veritabile critici de neconstituționalitate care să expliciteze pretinsa relație de contrarietate dintre textul de lege atacat și norma fundamentală invocată. Așa fiind, și din această perspectivă, a motivării sesizării, excepția de neconstituționalitate referitoare la textele de lege mai sus enumerate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.