Decizia CCR nr. 334 din 12.06.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 13 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Constantin Ciocan în Dosarul nr. 1.160797/2013 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 81D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 326/2013.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 23 ianuarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 1.160/97/2013, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de recurentul-reclamant Constantin Ciocan în cadrul soluționării recursului declarat împotriva Sentinței nr. 3.311/CA/2013 a Tribunalului Hunedoara - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respinsă acțiunea prin care se solicita instanței obligarea pârâților Inspectoratul de Poliție al județului Hunedoara și Ministerul Administrației și Internelor de a-i acorda ajutorul de care beneficiază la încetarea raportului de serviciu pentru activitatea depusă ca polițist, ajutor prevăzut de art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII, capitolul II, secțiunea a 3-a din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (2) și art. 53 din Constituție. În acest sens arată că art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, care suspendă în anul 2011 aplicarea dispozițiilor legale referitoare la acordarea unor ajutoare sau indemnizații cu ocazia retragerii, încetării raporturilor de serviciu ori trecerii în rezervă a personalului plătit din fonduri publice, este discriminatoriu, deoarece "s-a făcut nedreptate prin aplicarea diferențiată a prevederilor art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII, capitolul II la Legea-cadru nr. 284/2010“. Astfel, potrivit art. 46 din Legea nr. 284/2010, aceasta intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2011. Totodată, arată că dispozițiile de lege criticate au ca efect pierderea acestor drepturi recunoscute de lege. Un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat, întrucât, altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial a cărui existență este recunoscută să fie atins în substanța sa și să devină lipsit de orice valoare. Or, respectarea încrederii în statul de drept implică asigurarea aplicării legilor adoptate și a drepturilor recunoscute. În final, susține că, deși au fost suspendate potrivit legii, drepturile prevăzute de Legea nr. 284/2010 au fost totuși acordate anumitor persoane, fiind încălcate dispozițiile constituționale menționate.

6. Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Cu privire la critica referitoare la art. 16 alin. (1) din Constituție, invocă deciziile Curții Constituționale nr. 70/2003 și nr. 861/2006. În ceea ce privește critica raportată la art. 53 din Constituție, apreciază că, așa cum a constatat Curtea Constituțională în jurisprudența sa, acest text constituțional se referă la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale. Or, ajutoarele ori indemnizațiile la care se referă autorul excepției nu fac parte din categoria drepturilor fundamentale, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conținutul, limitele și condițiile de acordare a acestora, precum și să dispună diminuarea ori chiar încetarea lor, fără a fi necesară întrunirea condițiilor stabilite de art. 53 din Constituție.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Avocatul Poporului consideră, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale și nu conțin discriminări, invocând în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 326/2013. Cât privește critica raportată la art. 41 alin. (2) și art. 53 din Constituție, consideră că și aceasta este neîntemeiată, deoarece ajutoarele la care face referire autorul excepției nu constituie drepturi fundamentale.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 13 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, dispoziții care au următorul conținut:

"(1) În anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.

(2) În anul 2011, prevederile alin. (1) nu se aplică în situația imposibilității menținerii în activitate a persoanelor clasate inapt pentru serviciul militar ori încadrate în grad de invaliditate sau decedate.“

12. Legea nr. 285/2010 reglementează, după cum indică însuși titlul său, salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, având deci aplicabilitate limitată doar la anul 2011. În legătură cu examinarea unor texte de lege ce nu mai sunt în vigoare, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, a statuat că "sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“. Așadar, deși dispozițiile de lege supuse examinării nu se mai încadrează în fondul activ al legislației, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității acestora, având în vedere că raportul juridic născut între angajat și angajator nu s-a stins în privința acordării ajutorului prevăzut de art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII, capitolul II, secțiunea a 3-a din Legea-cadru nr. 284/2010, tocmai din cauza faptului că se contestă o eventuală neexecutare de către angajator a obligației sale privind acest ajutor.

13. Autorul excepției susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 41 alin. (2) privind măsurile de protecție socială și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, asupra constituționalității dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, criticate din aceleași perspective, s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 326 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 24 iulie 2013, respingând ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate.

15. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea a reținut, în jurisprudența sa, că situația diferită în care se găsesc persoanele în funcție de aplicarea principiului tempus regit actum nu poate fi considerată ca fiind contrară dispozițiilor constituționale referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor. În acest sens, Curtea a statuat prin Decizia nr. 70 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 1 aprilie 2003, că "nu se poate reține încălcarea principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, întrucât cele două categorii de pensionari, supuse unor regimuri juridice diferite, nu se află într-o situație identică, de natură să justifice aplicarea unui tratament egal. Contrar celor susținute de autorul excepției, data pensionării, anterioară sau ulterioară intrării în vigoare a noii reglementări în materie, generează situații juridice diferite, care impun sj justifică un tratament juridic diferențiat“.

16. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea art. 53 din Constituție, Curtea a constatat că acest text constituțional se referă la restrângerea exercițiului unor drepturi ori libertăți fundamentale. Ajutoarele ori indemnizațiile la care se referă însă art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 nu fac parte din această categorie de drepturi, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conținutul, limitele și condițiile de acordare a acestora, precum și să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condițiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală. De altfel, în același sens s-a pronunțat Curtea Constituțională și prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, când, analizând obiecția de neconstituționalitate a Legii privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, a statuat că indemnizațiile acordate cu prilejul ieșirii la pensie, retragerii, încetării raporturilor de serviciu ori trecerii în rezervă "reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituțional“.

17. Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudența Curții și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței acesteia, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea.

18. Cât privește critica referitoare la art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea reține că aceasta este neîntemeiată, deoarece dispozițiile de lege criticate nu retroactivează, ci prevăd că în anul 2011 nu se aplică dispozițiile de lege care reglementează acordarea de ajutoare, indemnizații la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.

19. Cu privire la critica referitoare la art. 41 alin. (2) din Constituție, Curtea reține că, potrivit normei constituționale invocate, salariații au dreptul la măsuri de protecție socială care privesc: securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, "precum și în alte situații specifice, stabilite prin lege“. Prin urmare, nu există o obligație constituțională a legiuitorului de a reglementa acordarea de ajutoare sau indemnizații la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.