Decizia CCR nr. 339 din 17.06.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 - măsurile pt. finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent,...

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Cristian Ionescu în Dosarul nr. 6.200/63/2013 al Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 797D/2013.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent-șef referă asupra faptului că autorul excepției de neconstituționalitate, precum și partea Marian Viorel Ionescu au depus concluzii scrise prin care solicită admiterea excepției și judecarea cauzei în lipsă. Totodată, partea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a depus un punct de vedere prin care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 269 din 7 mai 2014.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 8 noiembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 6.200/63/2013, Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Cristian Ionescu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii acestuia de obligare a fostei Comisii Centrale de Stabilire a Despăgubirilor [devenită, după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor] la emiterea unui titlu de despăgubire.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se apreciază că dispozițiile art. 4 încalcă principiul neretroactivității legii, întrucât se aplică litigiilor aflate pe rolul instanțelor judecătorești. Or, este de principiu că aceste litigii trebuie să se judece potrivit reglementării aplicabile la momentul introducerii acțiunii, nefiind posibil să se schimbe aceste reguli în timpul litigiului. În caz contrar, s-ar încălca dreptul la un proces echitabil, care presupune soluționarea cauzei potrivit unor norme de drept precise și previzibile, și s-ar rupe echilibrul procesual existent. Acceptarea unei atari interpretări a art. 4 din lege ar duce la respingerea tuturor acțiunilor în instanță începute în temeiul vechilor legi, fapt ce ar prejudicia persoanele care au promovat astfel de acțiuni și care, în aceste condiții, trebuie să reia procedura de la început. În acest sens, invocă și pct. 3B din Avizul Consiliului Legislativ nr. 265 din 10 aprilie 2013 privitor la Legea nr. 165/2013. În consecință, se apreciază că, prin aplicarea art. 4 din lege, se ajunge la situația ca soluționarea cauzelor aflate în curs de judecată să se realizeze atât după legea veche, cât și după cea nouă, ceea ce, în optica autorului excepției, afectează principiul securității juridice și este de natură să rupă echilibrul procesual existent.

7. Se mai susține că prin efectul aplicării noii legi se ajunge la eludarea controlului judecătoresc al actelor administrative emise anterior intrării în vigoare a acesteia.

8. Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată că textul legal criticat se aplică exclusiv de la data intrării sale în vigoare. De asemenea, dat fiind că autoritatea cu atribuții în procedura de restituire beneficiază de anumite termene în vederea realizării unui sistem unitar și eficient de restituire a proprietăților în scopul de a contracara incoerența legislativă și jurisprudențială, nu este de natură a încălca accesul liber la justiție.

9. În fine, se arată că nu este îngrădit controlul judiciar asupra actelor administrative, instanțele putând să se pronunțe în raport cu dispozițiile legale aplicabile speței.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă dispozițiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Analizând motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie art. 4 teza a doua raportat la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, dispoziții asupra cărora Curtea urmează a se pronunța prin prezenta decizie. Acestea au următorul cuprins:

- Art. 4:"Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi“;

- Art. 34:"(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.“

14. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 126 alin. (3) și (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, nepublicată încă la data pronunțării prezentei decizii, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii. Având în vedere că autorul excepției formulează critici de neconstituționalitate care vizează dispozițiile art. 4 teza a doua raportate la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 în interpretarea ce a fost exclusă, prin decizia menționată, cadrului constituțional, precum și faptul că aceasta a fost pronunțată la un moment ulterior sesizării instanței constituționale în prezenta cauză, Curtea, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, constată că excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții a devenit inadmisibilă. Curtea mai reține că, în aceste condiții, decizia de constatare a neconstituționalității dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 pct. 11 din Codul de procedură civilă, după caz, în cauza în care a fost invocată prezenta excepție (a se vedea, în acest sens, mutatis mutandis, și Decizia nr. 122 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 27 mai 2014).