Decizia CCR nr. 513 din 12.12.2013 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 4791din Codul de procedură penală

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 479¹-479¹⁵ din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vam Industrial“ - S.R.L. din Drăgănești, județul Olt, în Dosarul nr. 6.946/111/2012 al Tribunalului Bihor - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 295D/2013.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că dispozițiile de lege criticate sunt norme de trimitere care prevăd expres că și în ceea ce privește persoana juridică se aplică dispozițiile Codului de procedură penală referitoare la persoana fizică, astfel că nu încalcă prevederile din Constituție invocate de autorul excepției. Consideră că, de fapt, autorul excepției este nemulțumit de modul de aplicare a dispozițiilor de lege criticate de către organele de urmărire penală, aspect care este însă de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 18 aprilie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 6.946/111/2012, Tribunalul Bihor - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 479¹-479¹5 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Vam Industrial“ - S.R.L. din Drăgănești, județul Olt, cu ocazia soluționării unei cauze penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 479¹din Codul de procedură penală încalcă prevederile art. 16,art. 21 alin. (1)-(3), art. 23 alin. (11), art. 24,art. 27 și ale art. 28 din Constituție, în măsura în care completările și derogările la care face referire textul de lege criticat nu asigură persoanelor juridice învinuite sau inculpate un tratament juridic egal în fața legii cu cel aplicat persoanelor fizice sub aspectul accesului liber la justiție, al dreptului la un proces echitabil, al dreptului la apărare, al prezumției de nevinovăție, al inviolabilității domiciliului și al secretului corespondenței. Consideră că, prin caracterul eliptic și insuficienta detaliere a enunțului cuprins în art. 479¹din Codul de procedură penală, se realizează o evidentă discriminare a persoanei juridice subiect al procesului penal, contrară prevederilor art. 16 din Constituție. Apreciază că legiuitorul nu a intenționat să facă discriminări, ci este vorba de o "insuficientă normare“, inerentă unui început de reglementare a unei instituții juridice noi, care însă poate să genereze în practică o varietate de soluții contradictorii privind fundamentarea și modul de stabilire a răspunderii penale a persoanei juridice, precum și condițiile specifice ale acestei răspunderi, de natură a afecta drepturile și interesele unor persoane juridice. În acest sens, arată că, în cauză, organele de urmărire penală au apreciat că normele de procedură referitoare la aducerea la cunoștință a învinuirii, la schimbarea încadrării juridice, cele privind audierea, punerea în mișcare a acțiunii penale și prezentarea materialului de urmărire penală nu ar fi incidente în cazul persoanelor juridice.

Tribunalul Bihor - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece cadrul legal stabilit prin dispozițiile de lege criticate asigură persoanelor juridice învinuite sau inculpate un tratament juridic egal în fața legii cu cel al persoanei fizice sub aspectul accesului liber ia justiție, al dreptului la un proces echitabil, al dreptului la apărare, al prezumției de nevinovăție, al inviolabilității domiciliului și al secretului corespondenței. Conduita organelor de urmărire penală, care ar fi procedat la aducerea la cunoștință a învinuirii, la schimbarea de încadrare juridică, la audiere, la punerea în mișcare a acțiunii penale sau la prezentarea materialului de urmărire penală cu încălcarea drepturilor procesuale, poate fi cenzurată de către instanța de judecată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 479¹din Codul de procedură penală este inadmisibilă, întrucât, pe de o parte, autorul excepției nu arată motivele pe care își întemeiază criticile, iar, pe de altă parte, invocă modul în care organele de urmărire penală au interpretat în cauză dispozițiile de lege criticate. Or, în spiritul art. 146 lit. d) din Constituție și al art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările privind soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate trebuie motivate, controlul constituționalității legilor și ordonanțelor neexercitându-se din oficiu. De asemenea, potrivit art. 2 alin. (3) din același act normativ, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, neputând deci cenzura modul de interpretare și aplicare a acestora de către organele judiciare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 479¹-479¹⁵ din Codul de procedură penală. Din notele scrise ale autorului excepției, depuse în motivarea criticii, reiese însă că aceasta privește doar dispozițiile art. 479¹din Codul de procedură penală, introduse prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Prin urmare, Curtea se va pronunța numai asupra dispozițiilor art. 479¹din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "Dispozițiile Codului de procedură penală se aplică și în cazul infracțiunilor săvârșite de persoanele juridice, cu completările și derogările prevăzute în prezentul capitol.“

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumția de nevinovăție, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 27 referitor la inviolabilitatea domiciliului și ale art. 28 privind secretul corespondenței.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției este nemulțumit, în realitate, de modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 479¹din Codul de procedură penală de către organele de urmărire penală, deoarece acestea au apreciat că normele de procedură referitoare la aducerea la cunoștință a învinuirii, la schimbarea încadrării juridice, cele privind audierea, punerea în mișcare a acțiunii penale și prezentarea materialului de urmărire penală nu ar fi incidente în cazul persoanelor juridice. Eventualele greșeli de aplicare a legii nu pot constitui însă motive de neconstituționalitate a textului de lege criticat și, prin urmare, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte, ci sunt de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. Într-adevăr, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, neputând deci cenzura modul de interpretare și aplicare a acestora de către organele judiciare.

Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 479¹din Codul de procedură penală este inadmisibilă.