Decizia CCR nr. 417 din 28.05.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 19 alin. (3) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Societatea "Way Media" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 16.806/299/2011* al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 288D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume Decizia nr. 504 din 5 decembrie 2013.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 10 septembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 16.806/299/2011*, Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Excepția a fost ridicată de Societatea "Way Media" - S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia arată, în esență, că "posibilitatea prevăzută de art. 19 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 de a se întocmi procese-verbale de constatare a contravenției în situația în care contravenientul nu este de față sau nu poate să semneze, fără ca aceste împrejurări să fie confirmate de către vreun martor", este neconstituțională și permite instalarea abuzului de drept și a arbitrariului. Așa fiind, apreciază că prin prevederile criticate se încălcă dreptul la un proces echitabil, în care părțile trebuie să beneficieze de aceleași arme juridice, așa cum prevede art. 6 paragraful 3 lit. b) și c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

6. De asemenea, susține că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravențiile sunt încadrate în sfera "acuzațiilor în materie penală", la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel încât sarcina probei trebuie să revină organului constatator, cu respectarea principiului legalității probelor. Prin urmare, în opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, "chiar dacă martorii nu pot sau refuză semnarea procesului-verbal, aceștia trebuie trecuți în cuprinsul procesului-verbal pentru însăși valabilitatea actului care se pretinde a fi act autentic".

7. Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, instanța de judecată, având în vedere și jurisprudența instanței de contencios constituțional, arată că "textul de lege criticat nu încalcă dreptul la apărare, în condițiile în care agentul constatator are obligația de a consemna în procesul-verbal motivele care au dus la încheierea acestuia în lipsa unui martor asistent. Totodată, în situația în care persoana sancționată contravențional se consideră vătămată prin încheierea procesului-verbal în lipsa martorului asistent, aceasta are posibilitatea de a formula plângere contravențională, iar în cadrul procesului beneficiază de dreptul la apărare, garantat de art. 24 alin. (1) din Constituție și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului."

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 19 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu modificările și completările ulterioare, prevederi potrivit cărora "În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod."

12. Autoarea excepției de neconstituționalitate susține că aceste prevederi contravin dispozițiilor constituționale ale art. 11 alin. (2) potrivit cărora "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern", art. 24 alin. (1) care prevede că "Dreptul la apărare este garantat", precum și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil și egalitatea de arme.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 19 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate. Astfel, prin Decizia nr. 70 din 21 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 10 aprilie 2013, sau Decizia nr. 504 din 5 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 21 ianuarie 2014, Curtea s-a pronunțat asupra unor critici similare, raportate la aceleași dispoziții constituționale și convenționale, invocate de aceeași autoare a excepției ca și în prezenta cauză.

14. Prin aceste decizii, Curtea a statuat că prevederile art. 19 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 nu contravin art. 24 alin. (1) din Constituție, întrucât, "în lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod. În caz contrar, contravenientul poate să se adreseze instanței de judecată competente pentru anularea procesului-verbal respectiv, beneficiind, în continuare, de toate garanțiile impuse de dreptul la apărare." Curtea a arătat că, "potrivit art. 31 alin. (1) din ordonanță, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, care se judecă de instanța judecătorească, iar în cadrul procesului contravenientul își poate angaja avocat și își poate face orice apărare pe care o consideră necesară." Așa fiind, Curtea a constatat că prevederile de lege criticate "stabilesc o regulă de procedură clară, precisă, de natură să ofere suficiente garanții care să împiedice încheierea abuzivă a procesului-verbal fără participarea contravenientului și să protejeze dreptul la un proces echitabil al acestuia", astfel încât "autorului contravenției і se asigură, fără nicio îngrădire, dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției".

15. În ceea ce privește critica referitoare la lipsa unui martor, prin deciziile nr. 504 din 5 decembrie 2013 și nr. 70 din 21 februarie 2013, precitate, Curtea a reținut că "agentul constatator va preciza motivele care au conclus la încheierea procesului-verbal în acest mod, iar contravenientul se poate adresa instanței de judecată competente, beneficiind de toate garanțiile procesului echitabil. De altfel, alin. (3) este subsecvent alin. (1) al aceluiași articol care stabilește regula de bază potrivit căreia, atunci când contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, procesul-verbal este semnat de către un martor. Agentul constatator poate încheia procesul-verbal și în absența acestui martor, potrivit alin. (3), însă în această situație el trebuie să motiveze care sunt împrejurările obiective care l-au determinat să încheie procesul-verbal în acest mod." Curtea a statuat că "procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumția de care se bucură. În acest caz, instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii și aflării adevărului."

16. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile amintite își păstrează valabilitatea și în cauza de față.