Decizia CCR nr. 437 din 9.06.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 1 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 - integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pt. modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 -...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Cristian-Silviu Pricop în Dosarul nr. 33/36/2014 al Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.407D/2014.

2. La apelul nominal răspunde, pentru partea Agenția Națională de Integritate, consilier juridic Vladimir Alexandru Ciobanu, cu delegație depusă la dosar. Lipsește autorul excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Agenției Naționale de Integritate, care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, susține, în esență, că activitatea desfășurată de Agenția Națională de Integritate se deosebește fundamental de activitatea jurisdicțională prin faptul că este lipsită de publicitate, contradictorialitate și oralitate și nu se pronunță hotărâri judecătorești. Totodată, reprezentantul Agenției Naționale de Integritate face trimitere la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 20 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 33/36/2014, Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative. Excepția a fost ridicată de reclamantul Cristian-Silviu Pricop într-o cauză privind soluționarea contestației formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate cu privire la starea sa de incompatibilitate pentru o anumită perioadă de timp.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că Agenția Națională de Integritate, prin atribuțiile sale legale și procedurile specifice, desfășoară, în realitate, o activitate cu caracter jurisdicțional. Astfel, raportul de evaluare, întocmit în urma administrării de probe, expertize etc. în condiții asemănătoare procedurii penale, reprezintă un adevărat rechizitoriu; ca și modalitate de organizare a activității, funcționează aceleași reguli specifice activității de administrare a justiției, cum ar fi modul de repartizare a cauzelor, cauzele de incompatibilitate, conflict de interese, recuzarea, abținerea; funcționarea pe baza acelorași principii - legalitatea, celeritatea, imparțialitatea, dreptul la apărare - specifice activității jurisdicționale, mai puțin principiul contradictorialității; raportul de evaluare reprezintă actul de sesizare a organului de urmărire penală. Toate procedeele enumerate sunt specifice funcției de judecată, însă Agenția Națională pentru Integritate nu se numără printre instanțele judecătorești în accepțiunea art. 126 din Constituție, iar inspectorii de integritate nu sunt magistrați, ci funcționari publici. În consecință, este încălcat și principiul separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală, deoarece un organ administrativ, aflat sub controlul Parlamentului, desfășoară atribuții specifice unui organism jurisdicțional. Totodată, activitățile de cercetare și de constatare, în temeiul cărora se emite raportul de evaluare sau sunt sesizate organele de urmărire penală (ori se dispune confiscarea averii), nu se pot încadra nici în modalitățile de exercitare a jurisdicțiilor speciale administrative, deoarece nu sunt facultative, așa cum prevede art. 21 alin. (4) din Constituție, ci obligatorii.

7. Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Prin întocmirea raportului de evaluare, Agenția Națională de Integritate nu desfășoară o activitate de judecată, ci una administrativă, evaluarea unor fapte sau atribuirea de semnificații juridice unor situații neavând putere executorie. Aceste rapoarte pot fi contestate la instanța de judecată, care va dispune irevocabil cu privire la cele constatate în raport.

8. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului Agenției Naționale de Integritate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, cu modificările ulterioare, potrivit cărora: "Activitatea de evaluare a declarațiilor de avere, a datelor, a informațiilor și a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor și a incompatibilităților pentru persoanele prevăzute la alin. (1) și (2) se desfășoară în cadrul Agenției Naționale de Integritate, înființată prin Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, republicată, denumită în continuare Agenția. Pentru președintele și vicepreședintele Agenției, precum și pentru personalul acesteia, activitatea de evaluare a averii, a intereselor și a incompatibilităților se desfășoară în cadrul Consiliului Național de Integritate."

12. Autorul apreciază că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) - Statul român,art. 15 alin. (2) - Universalitatea,art. 21 alin. (4) - Accesul liber la justiție,art. 116 alin. (2) - Structura și art. 126 alin. (1) - Instanțele judecătorești.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, în raport cu critici asemănătoare celor formulate în cauza de față, iar prin Decizia nr. 1.606 din 15 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 9 februarie 2012, Decizia nr. 1.042 din 11 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 8 februarie 2013, și Decizia nr. 207 din 29 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 18 iunie 2013, a statuat conformitatea acestor norme cu prevederile Constituției.

14. Astfel, prin Decizia nr. 1.606 din 15 decembrie 2011, precitată, Curtea, analizând susțineri referitoare la pretinsul caracter jurisdicțional al activității desfășurate de Agenția Națională de Integritate, a reținut că aceasta desfășoară doar o activitate de evaluare a declarațiilor de avere, a datelor, a informațiilor și a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor și a incompatibilităților pentru persoanele prevăzute de lege, fără a desfășura o activitate de judecată, în sensul celor constatate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010, referitoare la dispozițiile Legii nr. 144/2007.

15. De asemenea, Curtea a mai reținut că funcția jurisdicțională se caracterizează prin instituirea puterii organului de jurisdicție de a spune dreptul, de a soluționa printr-o hotărâre învestită cu puterea lucrului judecat un conflict cu privire la întinderea unor drepturi subiective și de a dispune, în condițiile legii, măsuri restrictive. Această funcție se circumscrie activității jurisdicționale propriu-zise, care se exercită numai la cerere în cadrul unei proceduri formale caracterizate prin publicitate, contradictorialitate și oralitate. Prin urmare, având în vedere aceste elemente, Curtea a constatat că Agenția Națională de Integritate nu desfășoară o activitate de jurisdicție, ci una administrativă, deoarece se realizează și din oficiu în cadrul unei proceduri lipsite de publicitate, oralitate și contradictorialitate și deoarece în competența sa nu intră soluționarea unor cazuri litigioase și nici sancționarea încălcărilor de lege. Totodată, Agenția Națională de Integritate nu pronunță hotărâri învestite cu autoritate de lucru judecat, ci întocmește rapoarte care se concretizează în evaluări ale unor fapte ori situații cu semnificație juridică a căror finalitate conferă dreptul de sesizare a instanțelor de judecată sau, după caz, a altor autorități și instituții competente în vederea dispunerii măsurilor prevăzute de lege. În plus, în condițiile legii, raportul inspectorului de integritate poate fi contestat la instanța de contencios administrativ. În acest sens este Decizia nr. 663 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 21 august 2012, sau Decizia nr. 604 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 28 ianuarie 2015, paragraful 18.

16. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.