Decizia CCR nr. 767 din 10.11.2015 privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 48 alin. (7) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 48 alin. (7) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Varga Dănilă, în calitate de administrator special al Societății "Cheia" - S.R.L., cu sediul în Satu Mare, în Dosarul nr. 1.814/83/2014/a2 al Tribunalului Satu Mare - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 816D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, menționând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 26 martie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.814/83/2014/a2, Tribunalul Satu Mare - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 48 alin. (7) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Varga Dănilă, în calitate de administrator special al Societății "Cheia" - S.R.L., cu sediul în Satu Mare, într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2014.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile criticate îngrădesc, într-o manieră abuzivă, dreptul administratorului special și al asociaților/acționarilor unei societăți în insolvență de a se adresa unei instanțe de judecată în situația în care creditorii debitorului adoptă hotărâri prin care le lezează în mod grav și cu rea-credință interesele. De asemenea, se apreciază că decizia creditorilor de a desemna un administrator judiciar și de a-i stabili un onorariu considerat păgubitor pentru societate, în raport cu alte remunerații, trebuie să poată fi contestată inclusiv de deținătorii părților de interes (administratori, acționari, asociați).

6. Tribunalul Satu Mare - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care, menționând jurisprudența Curții Constituționale în materia insolvenței, arată că opțiunea legiuitorului de a restrânge sfera persoanelor care au vocație de a contesta nu intră în coliziune cu dreptul persoanelor care justifică un interes de a participa la administrarea procedurii de insolvență.

7. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 48 alin. (7) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, care au următorul cuprins: "Hotărârea adunării creditorilor poate fi anulată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective și au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum și la cererea creditorilor care au lipsit motivat de la ședința adunării creditorilor sau ale căror voturi nu au fost consemnate în procesul-verbal întocmit. Hotărârea, cu excepția celei prin care a fost desemnat, poate fi atacată, pentru motive de nelegalitate, și de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar."

11. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 21 alin. (1) și (2) referitor la accesul liber la justiție.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile criticate nu au mai format obiectul controlului de constituționalitate, însă soluția legislativă s-a regăsit și în prevederile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, care a fost abrogată prin Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, și asupra căreia Curtea s-a mai pronunțat prin mai multe decizii, respingând excepția de neconstituționalitate.

13. Astfel, prin Decizia nr. 390 din 17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2007, Curtea a constatat că art. 14 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 prevedea dreptul judecătorului-sindic de a desființa hotărârea nelegală a adunării creditorilor la cererea creditorilor care au votat împotriva adoptării hotărârii respective și au cerut consemnarea acestui fapt în procesul-verbal al adunării, precum și la cererea creditorilor care au lipsit justificat de la adunare. Hotărârile luate în adunarea creditorilor privesc realizarea intereselor legitime ale acestora, în mod colectiv, în vederea recuperării creanțelor lor. În aceste condiții, acționarii debitorului nu au nicio justificare pentru a cere desființarea hotărârii adunării creditorilor. De altfel, acționarii respectivi nu sunt participanți în nume propriu în procedura insolvenței, participant fiind debitorul persoană juridică, direct ori reprezentat de administratorul sau de lichidatorul judiciar.

14. Totodată, prin Decizia nr. 619 din 27 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iulie 2008, Curtea a arătat că, potrivit art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care dețin cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i și remunerația. Astfel, adunarea creditorilor este convocată pentru a decide în toate aspectele importante ale procedurii prevăzute de lege, iar pentru facilitarea luării deciziilor în cadrul acestui organ colegial sunt prevăzute două modalități de vot, ambele bazate pe criteriul valorii creanțelor.

15. Referitor la dreptul creditorilor care au votat împotriva adoptării hotărârii adunării creditorilor și au cerut consemnarea acestui fapt în procesul-verbal al adunării, precum și al creditorilor care au lipsit justificat de la adunare de a solicita judecătorului-sindic desființarea hotărârii pe care aceștia o consideră nelegal adoptată, Curtea a statuat că în condițiile în care hotărârile luate în adunarea creditorilor privesc realizarea intereselor legitime ale acestora, în mod colectiv, în vederea recuperării creanțelor lor, numai aceștia justifică un interes și, implicit, calitate procesuală activă, în declanșarea controlului de legalitate a respectivelor hotărâri, efectuat de judecătorul-sindic. În aceste condiții, dispozițiile art. 14 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 nu creează o poziție privilegiată creditorilor în detrimentul administratorului special, reprezentant al debitorului, așa cum consideră autorul excepției, ci reprezintă exclusiv o garanție a asigurării echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime. Prin urmare, Curtea nu poate reține critica de neconstituționalitate referitoare la nesocotirea dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituție (a se vedea, în același sens, Decizia nr. 525 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 27 iunie 2009, sau Decizia nr. 367 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335 din 20 mai 2010).

16. Din economia prevederilor criticate din Legea nr. 85/2014 reiese că hotărârea adunării creditorilor poate fi anulată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective și au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum și la cererea creditorilor care au lipsit motivat de la ședința adunării creditorilor sau ale căror voturi nu au fost consemnate în procesul-verbal întocmit. Hotărârea, cu excepția celei prin care a fost desemnat, poate fi atacată, pentru motive de nelegalitate, și de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar.

17. Potrivit vechilor reglementări, respectiv art. 14 alin. (7) din Legea nr. 86/2006, hotărârea adunării creditorilor putea fi desființată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective și au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum și la cererea creditorilor îndreptățiți să participe la procedura insolvenței, care au lipsit motivat de la ședința adunării creditorilor. Or, din compararea prevederilor legale criticate cu cele care au fost abrogate și asupra cărora Curtea Constituțională a exercitat controlul de constituționalitate, Curtea observă că prin noile prevederi se extinde sfera celor care pot formula cerere de anulare a hotărârii adunării creditorilor, respectiv au fost incluși și administratorul judiciar/lichidatorul judiciar.

18. Având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materia insolvenței, cele reținute în deciziile menționate se aplică mutatis mutandis și în prezenta cauză, astfel că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.