Decizia CCR nr. 770 din 10.11.2015 privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 140 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 140 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de SCP Prolex IPURL, în calitate de lichidator judiciar al Societății AS Faber Tex - S.R.L. din Mărăcineni, satul Argeșelul, județul Argeș în Dosarul nr. 1.944/1.259/2009 al Tribunalul Specializat Argeș, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.181D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, întrucât, pe de o parte, autoarea acesteia nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, iar, pe de altă parte, dispozițiile art. 31 din Constituție nu au incidență în cauză.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 18 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.944/1.259/2009, Tribunalul Specializat Argeș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 140 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de SCP Prolex IPURL, în calitate de lichidator judiciar al Societății AS Faber Tex - S.R.L. din Mărăcineni, satul Argeșelul, județul Argeș, într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2006.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile Legii nr. 85/2006, precum și art. 140 din această lege dispun clar și precis că din sumele încasate, în temeiul art. 138 din aceeași lege, se plătesc cheltuielile de procedură, întrucât acestea sunt creanțe și formează pasivul debitorului. Or, aplicarea prevederilor criticate în sensul că exclud expres plata cheltuielilor de procedură din sumele obținute din executarea unei sentințe, pronunțate în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006, conduce la încălcarea dreptului la informație, precum și a prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție, situație în care textul legal criticat nu este precis și clar, astfel încât persoanele să își poată adapta conduita corespunzător, nefiind îndeplinită, prin urmare, nici cerința de previzibilitate a legii. În acest context se ajunge în situația în care nu pot fi plătite cheltuielile de procedură efectuate, aspect ce contravine dispozițiilor exprese ale art. 131 din Legea nr. 85/2006, care, într-o asemenea ipoteză, dispune închiderea imediată a procedurii. Legea nu distinge, astfel că nici judecătorul nu poate distinge, pentru că ar avea consecința adăugării la lege. În continuare, invocând jurisprudența Curții Constituționale cu privire la claritatea și previzibilitatea legii, expune aspecte particulare ale speței.

6. Tribunalul Specializat Argeș opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât din argumentarea acesteia rezultă că neconstituționalitatea textului criticat este dedusă nu din raportarea la prevederile constituționale menționate, ci din modul de aplicare a acestuia, raportat la un alt text din legea insolvenței, respectiv art. 131. Totodată, menționează că, de altfel, dispozițiile art. 31 din Constituție nu au aplicabilitate în speța dedusă judecății.

7. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 140 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au următorul cuprins: "Sumele depuse potrivit dispozițiilor art. 138 alin. (1) vor intra în averea debitorului și vor fi destinate, în caz de reorganizare, plății creanțelor potrivit programului de plăți, completării fondurilor necesare continuării activității debitorului, iar în caz de faliment, acoperii pasivului."

11. Legea nr. 85/2006, cu modificările și completările ulterioare, a fost abrogată prin art. 344 lit. a) din titlul V - Dispoziții tranzitorii și finale din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Însă, având în vedere prevederile art. 343 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora "Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date", precum și Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a stabilit că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea urmează a exercita controlul de constituționalitate asupra prevederilor art. 140 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

12. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor și art. 31 privind dreptul la informație.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile criticate stabilesc destinația sumelor ce vor intra în averea debitorului, depuse potrivit dispozițiilor art. 138 alin. (1), respectiv, în caz de reorganizare, acestea vor fi destinate plății creanțelor potrivit programului de plăți, completării fondurilor necesare continuării activității debitorului, iar în caz de faliment, acoperirii pasivului. Astfel, prevederile art. 138 alin. (1), la care fac referire dispozițiile criticate în prezenta cauză, stabilesc că, în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: (...)".

14. Față de acestea, Curtea observă că autoarea excepției de neconstituționalitate deduce pretinsa neconstituționalitate a prevederilor art. 140 din Legea nr. 85/2006 prin prisma modului în care acestea sunt interpretate și aplicate prezentei cauze. Or, în ceea ce privește interpretarea și aplicarea prevederilor criticate la speța dedusă judecății, Curtea reține că aceste probleme excedează controlului de constituționalitate și, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanța de contencios constituțional, fiind de competența instanței judecătorești. În atare situație, excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. De altfel, în acest sens este și jurisprudența constantă a Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 357 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011, sau Decizia nr. 1.474 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2012, Decizia nr. 1.044 din 11 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2013.