Decizia CCR privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 111 alin. (4) și (6) din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 111 alin. (4) și (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Jean Robert Petrescu în Dosarul nr. 6.246/63/2014 al Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 484D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, deoarece reținerea permisului de conducere în situația reglementată de textul criticat reprezintă o măsură administrativă care nu poate pune în discuție principiul ne bis in idem, nefiind vorba de o dublă sancțiune pentru aceeași infracțiune.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 5 martie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 6.246/63/2014, Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 111 alin. (4) și (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Jean Robert Petrescu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în anulare a unui act administrativ, în calea de atac a recursului.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale menționate sunt neconstituționale, deoarece pe parcursul desfășurării urmăririi penale nu poate să își producă efectele vreo sancțiune contravențională, fie ea și complementară, deoarece este evident incompatibilă cu scopul și obiectul procesului penal, neputând să opereze, până la stabilirea răspunderii penale, sancțiuni specifice răspunderii contravenționale, pentru că s-ar încălca principiul de drept al evitării dublei sancționări ne bis in idem.

6. Curtea de Apel Craiova - Secția de contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu pot fi privite ca aducând atingere prevederilor art. 20 din Constituție.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 111 alin. (4) și (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, astfel cum au fost modificate prin articolul unic al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 146/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 754 din 7 noiembrie 2008, și prin art. I pct. 35 lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 21/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 29 august 2014, care au următorul conținut: "(4) Permisul de conducere al conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai, implicat într-un accident de circulație din care a rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane, se reține de către poliția rutieră dacă acesta a încălcat o regulă de circulație, eliberându-se dovada înlocuitoare fără drept de circulație, în situația în care regula de circulație încălcată este una dintre cele prevăzute la art. 102 alin. (3) lit. a) și c), sau dovada înlocuitoare cu drept de circulație pentru o perioadă de 15 zile, în celelalte cazuri. [...]

(6) La cererea titularului permisului de conducere reținut în condițiile alin. (1) lit. b) sau ale alin. (4), procurorul care efectuează urmărirea penală sau exercită supravegherea cercetării penale ori, în faza de judecată, instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei poate dispune prelungirea dreptului de circulație, cu câte cel mult 30 de zile, până la dispunerea neînceperii urmăririi penale, scoaterii de sub urmărire penală ori încetării urmăririi penale sau, după caz, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești. Modul de soluționare a cererii de prelungire a dreptului de circulație se comunică și șefului poliției rutiere pe raza căreia s-a comis fapta."

12. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 20 referitor la Tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 4 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate dispun cu privire la reținerea permisului de conducere și eliberarea unei dovezi înlocuitoare cu sau fără drept de circulație, deci la luarea unei măsuri tehnico-administrative, atunci când conducătorul auto, pe lângă faptul că a fost implicat într-un accident de circulație din care a rezultat cel puțin vătămarea corporală a unei persoane, a încălcat o regulă de circulație. De altfel, până la soluționarea cauzei penale, la cererea titularului permisului astfel reținut, procurorul sau instanța de judecată poate dispune periodic prelungirea dreptului de circulație cu cel mult 30 de zile.

14. Autorul critică aceste prevederi, deoarece încalcă principiul de drept al evitării dublei sancționări - non bis in idem - prin aceea că, deși nu a fost stabilită răspunderea penală, instituie sancțiuni specifice contravenționale.

15. O astfel de critică nu poate fi primită, întrucât principiul de drept procesual penal non bis in idem presupune că nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit încă o dată pentru aceeași faptă pentru care a fost deja urmărit sau condamnat. Condiția fundamentală pentru a putea fi invocat dreptul pe care acest text îl consacră este ca persoana în cauză să fi suferit o condamnare, să fi fost achitată sau să se fi dispus încetarea urmăririi penale pentru fapta penală în legătură cu care este din nou urmărită sau judecată. Or, prevederile legale contestate au în vedere luarea unei măsuri tehnico-administrative în vederea suspendării permisului de conducere pe timp limitat, deoarece a fost încălcată o regulă de circulație, și nu dispun cu privire la instituirea unei noi sancțiuni penale pentru aceeași infracțiune (vătămarea corporală ori uciderea unei persoane). O astfel de dispoziție are în vedere atingerea finalității pentru care Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 a fost edictată, și anume asigurarea desfășurării în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic. În plus, consacrarea convențională a principului enunțat se găsește în art. 4 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în legătură cu care Curtea Constituțională a statuat de principiu că nu este incident în astfel de cauze (a se vedea Decizia nr. 1.305 din 2 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 25 februarie 2009).