Decizia CCR nr. 429 din 8.07.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 2781alin. 8 lit. c) şi alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278¹alin. 8 lit. c) și alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968, excepție ridicată de Cornelia Lupu în Dosarul nr. 11.629/318/2013 al Judecătoriei Slatina și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 92D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 148D/2014, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278¹alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968, excepție ridicată de Aurel Atanase, Steluța Atanase și Evanghelina Atanase în Dosarul nr. 887/36/2013 al Curții de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

4. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 92D/2014 și nr. 148D/2014 au obiect parțial identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

6. Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile pentru conexarea dosarelor.

7. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 148D/2014 la Dosarul nr. 92D/2014, care este primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

9. Prin Încheierea din 30 ianuarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 11.629/318/2013, Judecătoria Slatina a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278¹alin. 8 lit. c) și alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968. Excepția a fost ridicată de Cornelia Lupu cu ocazia soluționării plângerii împotriva unei ordonanțe a procurorului de scoatere de sub urmărire penală.

10. Prin Încheierea din 28 ianuarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 887/36/2013, Curtea de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278¹alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968. Excepția a fost ridicată de Aurel Atanase, Steluța Atanase și Evanghelina Atanase cu ocazia soluționării plângerii împotriva unui act al procurorului de netrimitere în judecată.

11. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia Cornelia Lupu susține că dispozițiile art. 278¹alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală din 1968 încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale și ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, întrucât, în situația aplicării de către procurară dispozițiilor art. 18¹din Codul penal, judecătorul sesizat cu plângere împotriva actului procurorului de netrimitere în judecată - în temeiul art. 278¹din Codul de procedură penală - se rezumă la a verifica legalitatea soluției procurorului, în condițiile în care ar trebui să rezolve fondul cauzei. Astfel, deși pentru persoana aflată în situația mai sus arătată se reține vinovăția și se aplică o sancțiune la fel ca în cauzele cu trimitere în judecată - în cazul plângerii împotriva actului procurorului de netrimitere în judecată -, petentul nu are posibilitatea de a se prevala de toate garanțiile procesuale ce caracterizează dreptul la un proces echitabil, respectiv posibilitatea de a solicita administrarea de noi probe și de a exercita căile de atac prevăzute de lege. În ceea ce privește dispozițiile art. 278¹alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968, care prevăd că soluțiile pronunțate de judecător în procedura plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată nu sunt supuse niciunei căi de atac, autorii prezentei excepții consideră că acestea încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi și ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 2 paragraful 1 privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenție. Totodată, autorii excepției Aurel Atanase, Steluța Atanase și Evanghelina Atanase consideră că art. 278¹alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968 aduce atingere și prevederilor art. 385¹alin. 1 din același cod.

12. Judecătoria Slatina apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278¹alin. 8 lit. c) și alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968 este neîntemeiată.

13. Curtea de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie consideră neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278¹alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968.

14. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

15. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Face trimitere, în acest sens, la deciziile Curții Constituționale nr. 711/2012, nr. 271/2013, nr. 244/2013, nr. 408/2013 și nr. 467/2013.

16. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

17. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

18. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278¹alin. 8 lit. c) și alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968, care a fost abrogat la 1 februarie 2014 prin Legea nr. 255 din 19 iulie 2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din data de 14 august 2013. Având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a statuat că sintagma "în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, dispozițiile de lege criticate, deși abrogate la momentul pronunțării Curții, sunt supuse controlului de constituționalitate, întrucât produc efecte juridice în cauză. Dispozițiile art. 278¹alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală din 1968 au fost modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, iar dispozițiile art. 278¹alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968 au fost modificate prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010. Textele de lege criticate au următorul cuprins: "Judecătorul pronunță una dintre următoarele soluții: [_] c) admite plângerea, prin încheiere, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și, când probele existente la dosar sunt suficiente, reține cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispozițiile privind judecata în primă instanță și căile de atac aplicându-se în mod corespunzător.

[_] Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. 8 este definitivă.“

19. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorii excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale, ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi și ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 2 paragraful 1 privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenție.

20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că plângerea formulată în condițiile art. 278¹din Codul de procedură penală din 1968 constituie un drept procesual al părții de a sesiza instanța numai pentru realizarea controlului judecătoresc asupra soluțiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată date de procuror. Plângerea nu poate constitui mod de sesizare a instanței cu judecarea propriu-zisă a fondului cauzei penale în primă instanță. Sub acest aspect, natura juridică a plângerii formulate în condițiile reglementate de art. 278¹din Codul de procedură penală din 1968 este aceea a unei căi de atac, iar soluțiile prin care această procedură specifică poate fi finalizată, astfel cum sunt prevăzute distinct în cuprinsul alin. 8 al aceluiași text de lege, nu pot fi decât de respingere sau de admitere a plângerii. Prin urmare, dispozițiile art. 278¹alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală din 1968 - prin care judecătorul verifică numai legalitatea actului procurorului de netrimitere în judecată, fără să soluționeze fondul cauzei și fără să se pronunțe cu privire la vinovăția învinuitului - nu aduc nicio atingere prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, întrucât, astfel cum a statuat Curtea în jurisprudența sa, de exemplu prin Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, art. 16 din Legea fundamentală "vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, dar și necesitatea lui“. De asemenea, prin Decizia nr. 139 din 19 noiembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 20 ianuarie 1997, Curtea a reținut că "principiul egalității în drepturi nu înseamnă eo ipso aplicarea aceluiași regim juridic unor situații care, prin specificul lor, sunt diferite“.

21. De altfel, cu privire la admisibilitatea plângerii formulate, în temeiul art. 278¹din Codul de procedură penală, de persoana față de care s-a dispus netrimiterea în judecată, dacă aceasta solicită schimbarea temeiului de drept al soluției dispuse prin rezoluție sau ordonanță ori prin dispoziția cuprinsă în rechizitoriu, prin Decizia nr. 44 din 13 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 22 iunie 2009, pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că, în cazul plângerii formulate în baza art. 278¹din Codul de procedură penală de persoana față de care s-a dispus netrimiterea în judecată și care solicită schimbarea temeiului de drept al soluției dispuse prin rezoluție sau ordonanță ori prin dispoziția cuprinsă în rechizitoriu, în ipoteza unei instrumentări complete, instanța poate dispune schimbarea acestuia, în condițiile art. 278¹alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală.

22. Pe de altă parte, aspectul excluderii posibilității atacării cu recurs a încheierii pronunțate de judecător în temeiul art. 278¹alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală din 1968, dispozițiile art. 278¹alin. 8 lit. c) și alin. 10 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional. Astfel, prin Decizia nr. 125 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 13 aprilie 2011, prin care a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor de lege criticate în prezenta cauză, Curtea a statuat că, "în situația admiterii plângerii cu reținerea cauzei spre judecare, dispozițiile privind judecarea în primă instanță și căile de atac se aplică în mod corespunzător și, prin urmare, nu este restrâns în niciun fel dreptul părții de a se adresa instanței, de a formula apărări și de a se prevala de toate garanțiile ce caracterizează un proces echitabil. Mai mult, după pronunțarea unei hotărâri de către instanța de fond, se pot exercita căile de atac prevăzute de lege, partea având posibilitatea să își exercite neîngrădită dreptul de acces liber la justiție“.

23. Prevederile art. 1 alin. (4) din Constituție nu au incidență în cauza de față.

24. În ceea ce privește dispozițiile art. 278¹alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968, prin Decizia nr. 1.019 din 29 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 10 ianuarie 2013, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, statuând că "între dispozițiile de lege criticate, potrivit cărora hotărârea pronunțată de judecător în temeiul art. 278¹alin. 8 din Codul de procedură penală este definitivă, și prevederile din Constituție și din actele normative internaționale invocate de autorii excepției nu poate fi reținută nicio contradicție. Stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, Curtea a reținut, cu mai multe prilejuri, că acesta este sensul art. 129 din Constituție, text care face referire la «condițiile legii» atunci când reglementează exercitarea căilor de atac («Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii»), ca de altfel și al art. 126 alin. (2) din Constituție, care, referindu-se la competența instanțelor judecătorești și la procedura de judecată, stabilește că acestea «sunt prevăzute numai de lege» [a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 460 din 28 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.153 din 7 decembrie 2004].“

25. Tot prin Decizia nr. 1.019 din 29 noiembrie 2012, Curtea a statuat că "nicio prevedere a Legii fundamentale și a actelor normative internaționale invocate de autorii excepției nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Astfel, așa cum s-a arătat mai sus, art. 129 din Constituție stipulează că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condițiile legii. Totodată, având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispozițiile art. 278¹din Codul de procedură penală, în care nu se judecă infracțiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci rezoluția sau ordonanța de netrimitere în judecată emisă de procuror, prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenție nu sunt aplicabile. De asemenea, prevederile art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu au aplicabilitate în cauza de față, întrucât dreptul la un recurs efectiv nu se confundă cu dreptul la exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești“.

26. Cu același prilej, Curtea a mai reținut că "eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 278¹din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului“.

27. În același sens sunt și Decizia nr. 97 din 28 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 11 aprilie 2013, Decizia nr. 455 din 7 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 20 ianuarie 2014, și Decizia nr. 218 din 15 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 397 din 29 mai 2014.

28. Referitor la presupusa încălcare a prevederilor art. 16 din Constituție, nu este contrară principiului egalității în drepturi instituirea unor reguli speciale de procedură, inclusiv în ceea ce privește căile de atac, atât timp cât aceste reguli se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situații identice sau similare.

29. În fine, autorii excepției invocă și existența unei contradicții între dispozițiile art. 278¹alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968 și cele ale art. 385¹alin. 1 din același act normativ. O asemenea critică nu poate fi nici ea reținută, întrucât examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu prevederi din Constituție sau din actele internaționale la care România este parte, iar nu compararea dispozițiilor mai multor legi între ele și nici coroborarea lor sau posibilele contradicții din cadrul legislației interne.

30. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.