Decizia CCR nr. 434 din 8.07.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 2781alin. 8 din Codul de procedură penală din 1968

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278¹alin. 8 din Codul de procedură penală din 1968, excepție ridicată de Daniel Amuza în Dosarul nr. 7.314/315/2013 al Judecătoriei Târgoviște și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 152D/2014.

2. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției, care solicită admiterea acesteia, reiterând argumentele invocate în fața Judecătoriei Târgoviște, și depune note scrise.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile de lege criticate nu încalcă accesul liber la justiție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5. Prin Încheierea din 23 decembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 7.314/315/2013, Judecătoria Târgoviște a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278¹alin. 8 din Codul de procedură penală din 1968. Excepția a fost ridicată de Daniel Amuza cu ocazia soluționării plângerii împotriva unei ordonanțe de scoatere de sub urmărire penală și de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 278¹alin. 8 din Codul de procedură penală din 1968, care prevede soluțiile pe care le poate pronunța judecătorul în procedura plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, încalcă accesul liber la justiție, întrucât, în cazul în care plângerea este formulată de persoana față de care s-a dispus netrimiterea în judecată, judecătorul nu poate da o soluție în favoarea acesteia, chiar dacă probele din dosarul de urmărire penală arată că este nevinovată.

7. Judecătoria Târgoviște apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că, potrivit textului de lege criticat, titulari ai plângerii sunt cei ale căror interese legitime sunt vătămate prin soluția procurorului de netrimitere în judecată. Astfel, persoana față de care s-a dispus netrimiterea în judecată poate face plângere pentru schimbarea temeiului de drept al soluției de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, instanța având atât dreptul, cât și obligația de a cenzura efectuarea urmăririi penale de către procuror. Prin urmare, orice persoană care invocă un interes legitim în procedura reglementată de dispozițiile art. 278¹din Codul de procedură penală are garantat accesul liber la justiție.

8. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Face trimitere, în acest sens, la deciziile nr. 411/2004 și nr. 328/2007 pronunțate de Curtea Constituțională.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278¹alin. 8 din Codul de procedură penală din 1968, care a fost abrogat la 1 februarie 2014 prin Legea nr. 255 din 19 iulie 2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din data de 14 august 2013. Având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011 - prin care Curtea a statuat că sintagma "în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare -, dispozițiile de lege criticate, deși abrogate la momentul pronunțării Curții, sunt supuse controlului de constituționalitate, întrucât produc efecte juridice în cauză. Dispozițiile art. 278¹alin. 8 din Codul de procedură penală din 1968 au cuprinsul dat prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006: "Judecătorul pronunță una dintre următoarele soluții:

a) respinge plângerea, prin sentință, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menținând rezoluția sau ordonanța atacată;

b) admite plângerea, prin sentință, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin care anume mijloace de probă; c) admite plângerea, prin încheiere, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și, când probele existente la dosar sunt suficiente, reține cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispozițiile privind judecata în primă instanță și căile de atac aplicându-se în mod corespunzător.“

13. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției solicită, în realitate, completarea dispozițiilor de lege criticate, în sensul de a prevedea că, în cazul în care plângerea reglementată de art. 278¹din Codul de procedură penală din 1968 este formulată de persoana față de care s-a dispus netrimiterea în judecată, judecătorul poate modifica temeiul de drept al soluției de netrimitere în judecată date de procuror. O asemenea solicitare nu intră, însă, în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.