Decizia CCR nr. 511 din 30.06.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „şi contestate în instanţă până la data intrării în vigoare a prezentei legi”, cuprinsă în art. II din Legea nr. 144/2012 pt. modificarea OG nr....

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Societatea "Cronos Distribuție" - S.R.L. din Alexandria în Dosarul nr. 5.775/740/2014 al Judecătoriei Alexandria. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 500D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată, spre exemplu, prin deciziile nr. 36 din 21 ianuarie 2014 și nr. 386 din 26 iunie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din 3 martie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 5.775/740/2014, Judecătoria Alexandria a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea "Cronos Distribuție" - S.R.L. din Alexandria într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare formulată în contradictoriu cu Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că "norma prevăzută de art. II din Legea nr. 144/2012 înfrânge dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, consacrând un regim juridic inegal și discriminator pentru deținătorii de autovehicule trași la răspundere contravențională și civilă pentru lipsa rovinietei". Arată că, astfel cum a fost adoptat, "textul de lege criticat nu permite aplicarea legii contravenționale mai favorabile tuturor situațiilor juridice născute sub imperiul vechii legi și care vor fi judecate sub legea nouă, ci numai acelora care fac sau au făcut obiectul unor procese soluționate definitiv ori aflate pe rolul instanțelor judecătorești la data intrării în vigoare a legii noi". În acest sens, susține că "prin termenul «până la data intrării în vigoare a prezentei legi» este afectat principiul egalității în fața legii pentru contravenienții care, deși se află în aceeași situație juridică, din motive independente de voința lor, pot intra sub incidența unor regimuri juridice diferite, în pofida faptului că toți au săvârșit aceeași contravenție, și anume lipsa rovinietei". Prin urmare, în temeiul textului de lege criticat din Legea nr. 144/2012, "unii contravenienți sunt exonerați de plata tarifului, în timp ce alții urmează să îl plătească."

6. Judecătoria Alexandria apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Astfel, instanța de judecată reține că, potrivit art. II din Legea nr. 144/2012, sunt beneficiari ai acestei norme legale doar cei care au formulat, din diverse motive, plângere contravențională împotriva proceselor-verbale de constatare și aplicare a sancțiunii contravenționale prin care s-a aplicat și tariful de despăgubire, chiar dacă atât sancțiunea amenzii, cât și tariful de despăgubire apăreau ca legal și temeinic aplicate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012. Apreciază că, în mod nejustificat și arbitrar, sunt excluși de la aplicarea legii contravenționale mai favorabile tocmai cei care au înțeles pericolul social al faptei, astfel cum aceasta era prevăzută și sancționată până la apariția Legii nr. 144/2012, și care nu au atacat în instanță procesele-verbale prin care li s-au aplicat sancțiuni contravenționale, potrivit legii. Așa fiind, instanța de judecată consideră că, pentru înlăturarea efectului discriminator al prevederilor art. II din Legea nr. 144/2012, legiuitorul avea două posibilități, și anume repunerea în termenul de introducere a plângerii contravenționale cu privire la aplicarea măsurii tarifului de despăgubire pentru cei care nu au contestat în instanță măsura respectivă până la data intrării în vigoare a legii; sau anularea tarifelor de despăgubire aplicate, indiferent dacă măsura a fost contestată sau nu în instanță, deci inclusiv a celor aflate în curs de executare, cu unica excepție a celor care au achitat acest tarif, întrucât, în această situație, procedura de executare a încetat.

7. În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1) și (2), art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost reținut prin dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 24 iulie 2012, potrivit cărora "Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează". Din motivarea excepției rezultă însă că autoarea acesteia critică doar sintagma "și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi" cuprinsă în art. II al Legii nr. 144/2012, aceasta urmând să reprezinte obiectul excepției de neconstituționalitate, asupra căreia Curtea urmează a se pronunța.

11. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi de lege contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, precum și celor ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale invocate și în prezenta cauză.

13. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 386 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 11 august 2014, Decizia nr. 36 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 4 martie 2014, Decizia nr. 137 din 10 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414 din 11 iunie 2015, și Decizia nr. 165 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 16 iunie 2015, prin care Curtea a constatat că prevederile de lege criticate sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

14. Astfel, prin aceste decizii, Curtea a reținut că, potrivit art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, actele normative pot cuprinde, pe lângă amenda contravențională ca sancțiune de drept administrativ, și tarife de determinare a despăgubirilor pentru prejudiciile pricinuite prin săvârșirea contravenției. În acest sens, potrivit art. 8 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002, cu modificările și completările ulterioare, "contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4."

15. De asemenea, Curtea a menționat că, în concepția Ordonanței Guvernului nr. 15/2002, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiată pe dreptul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. de a beneficia de repararea prejudiciului (uzarea și degradarea drumurilor naționale) cauzat (prejudiciul fiind rezultatul direct al acțiunii de folosire a drumurilor naționale fără plata rovinietei) prin fapta ilicită săvârșită de utilizator (folosirea drumului național fără plata rovinietei). Așadar, obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecință a răspunderii pentru săvârșirea unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. În acest context, Curtea a observat că art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012 a abrogat art. 8 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, mai sus menționat, "astfel încât nedeținerea rovinietei valabile atrage sancțiunea contravențională, dar, de la data intrării în vigoare a legii, nu mai atrage obligația plății tarifului de despăgubire".

16. Referitor la pretinsa discriminare, prin Decizia nr. 165 din 17 martie 2015, paragraful 14, spre exemplu, Curtea a reținut că "cele două categorii de persoane, respectiv contravenienții care au contestat tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 - tarife care se anulează conform textului criticat - și cei care nu au formulat astfel de contestații sau ale căror contestații au fost respinse ca tardive, se află în situații juridice diferite, aspect ce justifică tratamentul juridic diferit aplicat de legiuitor, neputând fi reținută încălcarea, prin textul criticat, a dispozițiilor art. 16 din Constituție".

17. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează aplicabilitatea și în prezenta cauză.