Decizia CCR nr. 518 din 7.07.2015 privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (5) și (8) din Codul de procedură penală

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 341 alin. (5) și (8) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 19.813/197/2014 al Judecătoriei Brașov - Secția penală și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 118 D/2015.

2. La apelul nominal răspunde Filofteia Ciobanu, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Prim-magistratul-asistent referă faptul că autoarea excepției a depus la dosarul cauzei o cerere, prin care solicită Curții Constituționale să se adreseze Judecătoriei Brașov pentru comunicarea copiei "în format audio și format text a înregistrării ședinței de judecată din 22 iunie 2015 la Dosarul penal cu nr. 35.248/197/2014 - J 3 - Camera Preliminară - Camera de Consiliu - similar cu cel de față", în care aceasta este, de asemenea, parte vătămată.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii formulate, având în vedere specificul procedurii în fața Curții Constituționale.

5. Curtea respinge cererea formulată, întrucât documentele la care autoarea excepției face referire nu prezintă relevanță pentru soluționarea prezentei cauze.

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autoarei excepției, care solicită mai întâi să se constate că la data formulării acesteia nu fusese pronunțată o decizie de admitere a excepției de neconstituționalitate a art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală. În continuare, referindu-se la neconstituționalitatea alin. (8) al aceluiași articol, arată că sintagma "definitivă", pe care acesta o cuprinde, încalcă prevederile constituționale ale art. 124 alin. (3), potrivit cărora judecătorii se supun numai legii, față de situația în care judecătorii nu vor să se supună, în sensul că fie aplică legea greșit, fie părtinitor. În acest mod, la adăpostul sintagmei menționate, se permite judecătorilor să încalce legea. Se încalcă astfel și principiul constituțional care consacră statul de drept, câtă vreme nu poate fi stat drept acela în care se încalcă legea. Se subliniază faptul că în cauzele precedente deferite Curții Constituționale nu au mai fost formulate astfel de critici în raport cu prevederile art. 124 alin. (3) din Constituție. Autoarea excepției susține încălcarea, prin aceleași dispoziții procedural-penale, a prevederilor art. 129 din Constituție, arătând că, chiar dacă intenția legiuitorului constituant a fost aceea de a statua regula potrivit căreia căile de atac să fie stabilite prin legi, iar nu prin acte subsecvente legilor în ierarhia normativă, aceasta nu înseamnă că toate căile de atac prevăzute de lege sunt și constituționale. Analiza constituționalității unei căi de atac nu trebuie realizată numai din perspectiva consacrării sale prin lege, ci în contextul tuturor drepturilor și libertăților fundamentale pe care Constituția le prevede. Astfel, pentru situația în care judecătorul nu se supune legii, ar trebui să existe un remediu, adică o cale de atac, astfel cum exista, de altfel, înainte de anul 2010. Pretinsa celeritate a procedurilor nu constituie un argument, pentru că acest principiu subzistă deopotrivă cu dreptatea și celelalte valori, iar nu "nedreptate cu celeritate". În concluzie, se solicită Curții să admită excepția de neconstituționalitate și să constate că art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală este neconstituțional.

7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală, față de Decizia Curții Constituționale nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014. Cât privește dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, arătând că neconstituționalitatea textului este dedusă din modul de aplicare a legii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

8. Prin Încheierea din 29 septembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 19.813/197/2014, Judecătoria Brașov - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 341 alin. (5) și (8) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Filofteia Ciobanu în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată dispuse de procuror.

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că sintagma "fără participarea petentului, a procurorului și a intimaților" cuprinsă în art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi și art. 21 referitor la Accesul liber la justiție, deoarece suprimă dreptul persoanei vătămate de a-și prezenta în contradictoriu cererile, excepțiile și probele pe care înțelege să își fundamenteze apărarea în cadrul unui proces care ar trebui să fie echitabil. Dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituționale ale art. 124 alin. (3) referitor la independența judecătorilor care se supun numai legii, precum și prevederile art. 6 referitor la Dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece suprimă posibilitatea oricărui remediu într-o cale de atac în cazul în care primul și unicul judecător învestit să soluționeze cauza a aplicat greșit legea.

10. Judecătoria Brașov - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că "legiuitorul, în virtutea rolului său constituțional consacrat de art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, poate stabili prin lege procedura de judecată și modalitatea de exercitare a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, fără ca această posibilitate să contravină dispozițiilor Constituției și Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale."

11. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autoarei excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 341 alin. (5) și (8) cu denumirea marginală Soluționarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară din Codul de procedură penală, care au următorul conținut: "(5) Judecătorul de cameră preliminară se pronunță asupra plângerii prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea petentului, a procurorului și a intimaților.[...]

(8) Încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6) și la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) este definitivă."

15. În opinia autoarei excepției, dispozițiile art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi și art. 21 referitor la Accesul liber la justiție, iar cele ale art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituționale ale art. 124 alin. (3) referitor la independența judecătorilor care se supun numai legii, precum și prevederile art. 6 referitor la Dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (5) din perspectiva criticilor referitoare la soluția legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunță asupra plângerii "fără participarea petentului, a procurorului și a intimaților", Curtea constată că, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, a statuat că aceasta este neconstituțională, deoarece contravine dreptului la un proces echitabil în componentele sale referitoare la contradictorialitate și oralitate. Astfel, atât plângerea petentului, cât și notele scrise ale procurorului și ale intimaților sunt susceptibile de a influența soluția privind litigiul ce face obiectul acelei proceduri, determinantă cu privire la confirmarea/infirmarea stingerii acțiunii penale. Drept urmare, procedura referitoare la soluționare plângerii formulate împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată dispuse de procuror va fi guvernată de principiile oralității și contradictorialității, sens în care toate persoanele interesate vor fi citate în vederea susținerii apărărilor în fața judecătorului de cameră preliminară. Astfel fiind, cu privire la acest text legal sunt incidente prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, care prevăd că "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale", motiv pentru care excepția de neconstituționalitate va fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

17. În ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, Curtea s-a mai pronunțat în raport de critici formulate din perspectiva acelorași texte constituționale invocate și în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, precitată, paragraful 25, Curtea Constituțională a statuat că stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, atât art. 129, cât și art. 126 alin. (2) din Constituție fac referire la "condițiile legii" atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată urmând a fi prevăzute "numai prin lege". Dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu aduc atingere accesului liber la justiție consacrat de art. 21 din Constituție, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere a Legii fundamentale și a actelor normative internaționale invocate nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Art. 129 din Constituție prevede că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condițiile legii. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală. Aspectele de noutate pe care autoarea excepției susține că le-a adus în raport cu cauzele precedente și criticile atunci examinate de Curte dau expresie unor suspiciuni ale acesteia cu privire la modul de înfăptuire a actului de justiție, aspecte care vizează însă interpretarea și aplicarea legii de către judecători și, prin urmare, nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale.